10 culturi în care s-au practicat ritualuri cu sacrificii umane

În epoca modernă, omul a început să aprecieze valoarea vieţii.

Dacă în urmă cu câteva sute de ani se practicau sacrificii umane pentru a-i mulţumi pe zei, în prezent uciderea unui om, în cele mai multe zone ale lumii, este considerată o violare a naturii sacre a umanităţii.

Până şi criminalii sau terorişii au parte de un proces corect, fiindu-le respectate drepturile naturale. Onorând natura umană a criminalului, ni se reaminteşte de sanctitatea vieţii.

În trecut, însă, lucrurile nu stăteau astfel.

Multe dintre culturile considerate civilizate şi chiar avansate, practicau ritualuri cu sacrificii umane, iar acest lucru era acceptat de societate.

Principalul motiv pentru practicarea acestor sacrificii umane îl reprezenta mulţumirea zeilor. Cu toate acestea, în unele cazuri oamenii erau sacrificaţi în numele regelui şi pentru bunăstarea conducătorilor.

Metodele prin care erau puse în practică ritualurile erau diverse şi, de multe ori, extrem de crude.

10 civilizaţii care au practicat ritualuri cu sacrificii umane

#10. Sacrificii umane în China

În China Antică s-au practicat ritualuri cu sacrificii umane timp de mii de ani.

Dovezile arheologice sugerează că sacrificiul uman era practicat la scară mare în timpul dinastiei Shang, prima dinastie care a lăsat omenirii dovezi scrise.

Sacrificiile umane au devenit mai rare şi apoi au încetat în timpul domniei lui Qin Shi Huangdi, primul împărat chinez, întemeietor al dinastiei Qin.

Împăratul Qin Shi Huangdi a rămas în istorie şi pentru celebra sa armată formată din soldaţi din teracotă, care urmau să-l protejeze pe lumea cealaltă, fără a fi sacrificaţi slujitori sau soldaţi reali să îndeplinească această misiune.

#9. Sacrificii umane în Mesopotamia

Mesopotamienii practicau sacrificiul uman ca parte a ritualurilor funerare ale familiilor lor regale și de elită. Servitori ai palatului, războinici și slujitoare erau sacrificați cu scopul de a-și însoți stăpânii în viața de apoi.

În locul în care se afla oraşul antic Ur, în prezent pe teritoriul Irakului, au fost găsite rămăşiţele a 68 de femei şi 5 bărbaţi.

Aceştia se aflau într-o poziţie ce indica practicarea unor ritualuri. De asemenea, au fost găsite şi diferite bijuterii, pentru a trece înstăriţi în viaţa de apoi.

După ce erau uciși, corpurile lor erau puse într-o ordine sistematică, decorativă. Războinicii aveau armele lângă ei, în timp ce servitoarele erau împodobite cu văluri.

Timp de mulți ani, experții au crezut că acești sacrificați erau uciși cu otravă.

Totuși, examinări mai noi arată că moartea lor era mult mai violentă. Aceştia erau înjunghiați în cap cu o ţepuşă, având parte de o moarte dureroasă, dar rapidă.

#8. Sacrificii umane în Africa

Triburile africane au fost şi încă sunt ghidate de convingeri religioase foarte puternice.

Din acest motiv, nu pare să fie tocmai o surpriză faptul că în trecut au fost practicate ritualuri religioase cu sacrificii umane.

Regatul Dahomey a fost un vechi regat african, astăzi incorporat în actualul stat Benin, o parte din Ghana şi sudul Nigeriei.

Sacrificiile umane erau un lucru obişnuit după decesul unui rege. Sute şi chiar mii de slujitori erau sacrificaţi în urma decesului conducătorului.

De asemenea, exista un ritual anual, în care 500 de prizonieri erau sacrificaţi.

#7. Sacrificii umane practicate de celţi

Carnagiile ritualice erau o obişnuinţă în rândul triburilor barbare, conform istoricilor.

Vechii preoţi ai triburilor celtice din epoca fierului, arată autorii anitici, erau cei care comandau şi oficiau sacrificii umane, de o brutalitate ieşită din comun. Oamenii erau arşi de vii, evisceraţi, înecaţi, strangulaţi sau decapitaţi.

Unii dintre aceştia erau şi mâncaţi. În urmă cu peste 2300 de ani, pe teritoriul Vechii Europe au avut loc, arată atât descoperirile arheologice dar şi autorii antici, adevărate carnagii.

Sacrificii ritualice deosebit de brutale, în numele zeilor sau pentru a atrage pur şi simplu norocul şi bunăstarea.

Cele mai înfiorătoare ritualuri şi cele mai numeroase sacrificii umane, însoţite chiar de canibalism, au fost atribuite triburilor celtice, neamuri de războinici care au împânzit, în urmă cu 2500 de ani, toată Europa, dar mai ales Franţa de astăzi, Austria, Spania, Pannonia şi Insulele Britanice.

#6. Ritualuri în Imperiul Aztec

Civilizaţia Aztecă era centrată în jurul capitalei Tenochtitlan, în prezent New Mexico. Civilizaţia a înflorit între secolele al XIV-lea şi al XV-lea, însă sacrificiile umane erau practicate cu regularitate.

Aztecii recurgeau la sacrificii umane pentru ca soarele să nu moară. Acesţia credeau cu tărie că sângele uman reprezenta „forță sacră a vieții”, și că zeul soarelui, Huitzilopochtli, avea nevoie de el pentru hrană.

Aztecii practicau sacrificii umane brutale și îngrozitoare, atât asupra voluntarilor cât și asupra membrilor altor triburi, capturați în timpul războiului. Într-un astfel de tip de ritual, celui sacrificat i se cerea să urce scările templului.

Când ajungea în vârf, un preot îi deschidea stomacul, tăindu-l de la gât până la burtă. Ulterior, preotul oferea zeilor, iar corpul celui sacrificat era dezmembrat la baza templului.

Lipsa surselor neutre face ca părerile să fie împărţite în ceea ce priveşte estimările, astfel că nu se ştie exact cât de des erau făcute aceste ritualuri.

#5. Ritualuri în Imperiul Inca

Imperiul Inca a fost cel mai mare imperiu din America precolumbiană.

Incașii practicau ritualuri cu sacrificii umane închinate zeilor.

Aceştia îşi ofereau copiii, ca o modalitate de a preveni dezastrele naturale. Imperiul Inca a fost afectat de numeroase dezastre naturale, inclusiv erupții vulcanice, cutremure și inundații.

Incașii credeau că aceste catastrofe naturale erau controlate de zei, și că bunăvoința lor trebuia câștigată prin sacrificii.

Deși mulți dintre cei sacrificați erau prizonieri, unii copii erau crescuți în mod special cu scopul de a fi uciși ritual, sub auspiciile credinței că tinerii sănătoși fizic erau cel mai pur sacrificiu pe care ei îl puteau oferi.

Incașii credeau în existenţa vieții de după moarte. Astfel copiii sacrificați urmau să ajungă într-un loc mai bun și mai fericit.

Pe lângă aceasta, cei sacrificați erau tratați foarte bine înainte să fie uciși: li se oferea un regim deosebit, primeau un ultim ospăț şi beneficiau chiar și de o întâlnire cu împăratul.

Acum nu ştiu cât de bine se simţeau cei sacrificaţi, sau ce părere aveau în legătură cu asta, dar probabil erau convinşi că ce se spune în popor, e adevărat.

#4. Sacrificii umane în Egipt

Ritualurile care implicau sacrificii umane în Egiptul Antic erau practicate în urmă cu circa 5.000 de ani, la începutul civilizaţiei egiptene.

Mulți cercetători din zilele noastre cred că egiptenii antici practicau sacrificiile umane, deși există experți care nu sunt de acord cu asta.

Totuşi, morminte găsite în Abydos demonstrează că vechii egipteni sacrificau cel puţin slujitori, în care personaje-cheie sau supuși ai faraonului erau uciși pentru a continua să slujească în viața de apoi.

Se pare că, odată cu trecerea timpului, aceste sacrificii ale slujitorilor au fost înlocuite îngroparea de figurine umane simbolice.

#3. Sacrificii umane în Peru

Arheologii au găsit în Peru probe privind cel mai mare loc de sacrificiu colectiv pentru copii din cele două Americi şi probabil din istoria lumii. Au descoperit osemintele a peste 140 de copii.

Descoperirea a fost făcută în apropiere de o faleză la oceanul Pacific, în regiunea La Libertad (nord), unde a trăit civilizaţia precolumbiană Chimu.

Copiii sacrificaţi aveau între 5 şi 14 ani. De asemenea, în cadrul acestui ritual, erau ucise lama de mai puţin de 18 luni.

Copiii au fost îngropaţi ca şi cum s-ar fi uitat spre mare, iar animalele lama cu faţa spre est, unde se află Anzii.

Civilizaţia Chimu trăia de-a lungul coastei peruane, până la teritoriul de astăzi al Ecuadorului, însă a dispărut în 1475, după ce a fost învinsă de Imperiul Inca.

#2. Sacrificii umane în Cartagina

Cartagina a fost un oraș antic în Nordul Africii, localizat în partea estică a Tunisului. Cartagina a fost întemeiată de către negustorii fenicieni, dobândind o mare importanță economică.

Deşi reprezentau una dintre cele mai bogate și puternice civilizații din lumea antică, cartaginezii desfășurau ritualuri pe care până și cei pe care îi numeau „barbari” le considerau teribile. Acestea includeau şi sacrificarea de copii.

Mulți experți cred astăzi că „ofranda de copii” pentru a câștiga bunăvoința zeilor i-a ajutat pe cartaginezi să controleze populația în creștere. Ei mai cred, de asemenea, că sacrificarea copiilor era făcută intenționat de către părinții cartaginezi bogați pentru a-și păstra averea intactă.

Se asetimează că, din anul 800 î.e.n. până în 146 î.e.n., când romanii au cucerit Cartagina, aproximativ 20.000 de copii au fost sacrificați.

Cu toate acestea, există unii contestatari care susțin că rămășițele pământești ale copiilor arată că aceștia au murit din cauze naturale.

#1. Ritualuri menţionate în Biblie

Foarte mulţi experţi cred că israeliții din antichitate practicau „o ofrandă de copii arși” în numele unui zeu antic din Canaan numit Moloch.

Nu întreg Israelul antic practica sacrificii umane. Experții cred că acestea erau practicate de un cult israelit ai cărui membri își consacraseră viața adorării lui Moloch, și că ritualul avea o origine canaanită.

În Biblie, Împăraţi (II) 3:27, se spune că în urma unei înfrângeri pe câmpul de luptă, împăratul Moabului şi-a sacrificat fiul cel mare. Acesta l-a oferit ca ofrandă pentru a recâştiga bunăvoinţa Domnului:

„A luat atunci pe fiul său întâi născut, care trebuia să domnească în locul lui, şi l-a adus ca ardere-de-tot pe zid. Şi o mare mânie a cuprins pe Israel, care s-a depărtat de împăratul Moabului şi s-a întors în ţară.”

Cea mai cunoscută poveste din Biblie în care este menţionat un sacrificiu uman o reprezintă cu siguranţă momentul în care Dumnezeu i-a cerut lui Avraam să-şi ofere fiul ca jertfă.

„El l-a chemat: ‘Avraam!’ Și Avraam a răspuns: ‘Iată-mă!’ Atunci Dumnezeu i-a spus: ‘Ia-l pe fiul tău, pe singurul tău fiu, Isaac, și du-te pe un munte pe care ți-l voi arăta. Acolo ucide-l pe fiul tău și oferă-l ca jertfă’.”

Din fericire, Avraam nu l-a mai ucis pe fiul său, fiind oprit la timp de un înger. I s-a spus că i-a fost pusă la încercare credinţa, oferindu-i un berbec pentru a-l sacrifica în locul lui Isaac.