Wilhelm Canaris, spionul şef al lui Hitler, care în secret era împotriva acestuia

6 min


4
4 puncte

Wilhelm Canaris s-a născut pe 1 ianuarie 1887, în mica localitate Aplerbeck, care în prezent este un cartier din orasul Dortmund, Germania. Numele său avea să devină unul extrem de important în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Tatăl său, de origine greacă, a fost directorul unei fabrici locale de fier şi oţel, carieră pe care a urmat-o şi Karl, fratele mai mare al lui Wilhelm. Acesta din urmă, însă, şi-a dorit o carieră militară.

După cum se poate deduce, copilăria lui Wilhelm a fost una lipsită de griji, fiind cel mai mic dintre cei patru copii ai familiei Canaris. Aceştia locuiau într-o vilă frumoasă, cu grădină şi teren de tenis.

Începutul carierei de spion

În anul 1907, pe când avea doar 20 de ani, Wilhelm Canaris s-a îmbarcat la bordul crucișătorului Bremen, pornit spre America de Sud „pentru a proteja cetățenii germani aflați în această zonă turbulentă”.

Dotat cu o minte ascuțită și un spirit politic dezvoltat, el a analizat mecanismul acestor turbulențe sud-americane, cu puciuri și alte revolte, și a scris un raport doct și detaliat pe care l-a remis autorității de resort din Berlin. În baza acestui raport, ministerul de externe al Germaniei l-a racolat ca agent informator.

În luna mai a anului 1910, Canaris se afla ca ofiţer pe un torpilor aflat într-o vizită amicală în țările scandinave. De acolo a trimis un raport detaliat despre agenții britanici rezidenți în Norvegia și Danemarca.

Wilhelm Canaris a participat ca ofițer combatant în Primul Război Mondial, la bordul navei SMS Dresda. Pe 8 decembrie 1914, în timpul Bătăliei de la Insulele Falkland, a fost prins și deținut ca prizonier de război în Chile. A evadat în august 1915 și s-a reîntors în Germania. A fost decorat cu ordinul Crucea de Fier și transferat la serviciul de informații.

Wilhelm Canaris, specialist în spionaj

Viața particulară a lui Canaris, o fire deosebită şi discretă, a rămas neclară. Puținele date biografice cunoscute conțin inconsecvențe și ambiguități. A avut o soție și două fiice, dar viața de familie părea să-l preocupe mai puțin decât cei doi câini danezi și calul său de rasă.

Până la sfârșitul Primului Război Mondial, Wilhelm Canaris și-a creat bune relații politice și militare în cadrul misiunilor sale de informator al ministerului de externe al Germaniei.

În anul 1924, în Republica de la Weimar, Canaris a fondat şi a condus „Organizația” de informații și spionaj, care era precursoarea Abwehrului. Din această poziţie, Canaris şi-a întărit şi mai mult relaţiile. De asemenea, l-a protejat pe tânărul ofițer de marină, Reinhard Heydrich. Acesta era scos din serviciul marinei militare în anul 1931, iar ulterior a devenit, în timpul regimului nazist, comandant în SS și șeful Securității, RSHA.

Wilhelm Canaris și-a reluat activitatea în serviciul de informații în anul 1931, iar, după preluarea puterii de către naziști, a fost numit la 1 ianuarie 1935 șef al serviciului de informații al armatei, „Amtsgruppe Abwehr” („Departamentul Apărare”).

Wilhelm Canaris vs. Adolf Hitler

Canaris, înscris în partidul nazist încă de la începutul anilor ’30, în calitate de șef al Abwehrului, a participat activ la acțiunile de pregătire a celui de-Al Doilea Război Mondial și la reușitele militare germane din prima parte a conflictului. A pregătit și înregimentat populația germană din ţară şi străinătate, coordonând şi campaniile de represiune și de distrugere a rezistenței în țările ocupate. Părea, aşadar, un om pe placul lui Adolf Hitler.

Canaris era un ofițer profesionist și bine informat, având o bună intuiție strategică. Când Germania a invadat Polonia, Wilhelm Canaris a vizitat frontul, fiind martorul atrocităților comise de unitățile speciale paramilitare naziste (denumite Einsatzgruppen). A văzut incendierea sinagogii din Będzin, dar și moartea cumplită a evreilor din acel oraș.

Agenții din Abwehr, fiind loiali comandantului, i-au raportat lui Canaris despre crimele de război comise de forțele germane în zonele ocupate din Polonia.

Acesta a fost momentul în care Wilhelm Canaris a început să se opună planurilor de agresiune ale lui Hitler.

Activitatea lui Canaris s-a concentrat asupra lui Hitler, pe care a căutat să-l convingă de lipsa de șanse în război. Wilhelm Canaris era convins că războiul urma să se soldeze cu o catastrofă pentru nemţi.

În fața aprecierii că războiul era pierdut și dezgustat fiind de persecuțiile rasiale, Wilhelm Canaris a devenit un antihitlerist activ. A ignorat şi chiar a ascuns tentativele de lichidare a führerului. În acest mod și-a atras suspiciunea celor mai aprigi dușmani ai săi. Printre aceştia se afla şi protejatul său, Reinhard Heydrich.

Wilhelm Canaris

Înlăturarea opozanţilor

Hitler și-a pierdut încrederea în Canaris și l-a demis în februarie 1944. A fost pornită o mare acțiune de purificare a grupărilor dizidente. Wilhelm Canaris a fost reţinut şi plasat în arest la domiciliu.

Gestapoul a strâns lațul în jurul cercului de conspiratori până în toamna aceluiași an. Conspiratorii rămași în libertate au devenit conștienți că orice tentativă de asasinat trebuia organizată rapid.

Conspiratorii au ajuns la concluzia că mai aveau o singură șansă pentru scoaterea de pe scena politică a lui Hitler. Astfel, Canaris şi cei din cercul său au continuat să lupte împotriva lui Hitler.

Atentatul împotriva lui Hitler: Operaţiunea Valkyrie

Grupurile de conspiratori care plănuiau lovitura de stat existau în Wehrmacht și în Abwehr încă din anul 1938. Primii lideri complotiști au fost generalul de brigadă Hans Oster, șeful serviciului de informații militare, fostul șef al Marelui Stat Major, generalul Ludwig Beck și feldmareșalul Erwin von Witzleben. În anii 1938 și 1939 au fost concepute planuri pentru răsturnarea de la putere a lui Hitler pentru a-l împiedica să declanșeze un nou război mondial.

Trebuie să menţionăm faptul că Gestapo nu a reacționat în lunile de întâlniri conspirative și numeroasele programe de acțiune ale grupurilor de rezistență din cadrul armatei și a aparatului de stat (sub patronajul lui Canaris şi Beck). Asta deși avea informații încă din februarie 1943 despre existența lor.

Conspiratorii au pus la cale un atac cu bombă împotriva lui Hitler, care urma să aibă loc pe 20 iulie 1944. Aceasta avea să fie numită Operaţiunea Valkyrie, după care a fost realizat filmul cu acelaşi nume, cu Tom Cruise.[IMDB]

Colonelul Stauffenberg a fost cel care a introdus geanta cu bombă la conferinţa la care participa alături de Hitler. A intrat în sala de conferințe și a plasat geanta cu bombă sub masa în jurul căreia se adunaseră Adolf Hitler și mai mult de 20 de ofițeri.

După zece minute, Stauffenberg a părăsit camera sub un pretext oarecare. La 12:40 bomba a explodat, demolând cea mai mare parte a sălii de conferințe. Trei ofițeri și un stenograf au fost grav răniți și au murit la scurt timp. Dar Hitler a supraviețuit, suferind doar câteva răni minore. Este posibil ca Hitler să fi scăpat din cauză că geanta cu explozibil fusese mutată în spatele piciorului mesei din stejar masiv. Acest lucru l-ar fi ferit de explozie.

Execuţia lui Wilhelm Canaris

Întrucât se afla în arest la domiciliu, Canaris nu a putut fi inculpat ca participant activ la tentativa de asasinat împotriva lui Hitler. Cu toate acestea, Heinrich Himmler l-a convins pe Hitler de legăturile lui Canaris cu complotiștii.

Pe 23 iulie 1944, Walter Schellenberg, însoțit de doi agenți, s-a prezentat la domiciliul lui Wilhelm Canaris, pe care l-a arestat. Schellenberg i-a lăsat o oră timp de gândire, pentru a analiza opțiunea de „a-și rezolva singur problemele personale”. Evident, pentru a se sinucide. În schimb, amiralul Canaris s-a spălat, s-a bărbierit și s-a urcat în mașina care-l aștepta.

Cercetările s-au întins până în luna aprilie a anului următor. În acest timp, mai mulţi complotişti s-au sinucis, însă Canaris nu a cedat. Cu toate acestea, jurnalul personal al amiralului a fost descoperit şi prezentat personal lui Adolf Hitler. Dincolo de orice dubiu, Canaris era vinovat.

Wilhelm Canaris a fost dus în lagărul de concentrare Flossenbürg, situat lângă granița cu Cehoslovacia. A fost încătușat, înlănțuit la glezne şi torturat. Ulterior, a fost dus în faţa unor magistraţi SS, care l-au judecat rapid şi l-au condamnat la moarte, alături de alţi inculpaţi.

În dimineaţa zilei de 9 aprilie 1945, amiralul Wilhelm Canaris a fost adus gol la spânzurătoare și sugrumat cu o coardă de pian, legată de un cârlig de măcelărie. Acest lucru se întâmpla cu doar câteva săptămâni înainte de sfârșitul războiului.

Canaris a fost lasat la urmă si apoi l-au spânzurat „de două ori”. Prima dată numai atât cât „să-i dea gustul morţii”. Acestea sunt cuvintele citate ad-literam din mărturia depusă la tribunal de către unul dintre ofiţerii SS care au participat la execuţia lui Wilhelm Canaris. Codul de procedură militară prevăzut pentru ofiţerii de grad înalt a fost ignorat total.

Reabilitarea post-mortem

S-a demonstrat ulterior faptul că Wilhelm Canaris a intervenit pentru a salva victime ale persecuțiilor naziste, inclusiv sute de evrei. Aceştia au devenit, ad-hoc, „agenți” ai Abwehrului, apoi, cu acte false, reușind să părăsească Germania Nazistă.

În repetate rânduri, Canaris a salvat din mâinile Gestapoului mai mulți evrei. Canaris susținea oficial că aceștia ar fi fost agenți de-ai săi de care nu se putea lipsi.

În anul 1996, o grupă de studenți germani au demarat o acţiune de reabilitare. Amiralul Wilhelm Canaris și alți rezistenți antihitleriști au fost reabilitați oficial, post mortem. Justiția germană a anulat sentința de înaltă trădare emisă de către tribunalul nazist.


Ţi-a plăcut? Distribuie şi prietenilor tăi!

4
4 puncte

0 Comentarii

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Distribuie şi prietenilor tăi!

Nu ţine lucrurile interesante doar pentru tine. Şi prietenii tăi şi-ar dori să afle aceste informaţii!
Închide