Bătălia de la Posada, lupta prin care Basarab I a marcat emanciparea Țării Românești

4 min


12
12 puncte

Bătălia de la Posada reprezintă un reper istoric extrem de important pentru poporul român, marcând emanciparea Țării Românești de sub tutela coroanei maghiare.

Victoria de la Posada poate fi considerată drept actul de naştere al Ţării Româneşti, adică momentul apariţiei primului stat românesc medieval.

Bătalia de la Posada a fost un conflict militar care a avut loc în toamna anului 1330, avându-i ca lideri pe Basarab I şi pe regele maghiar Carol Robert de Anjou.

În anul 1324, Basarab I era vasalul lui Carol Robert de Anjou, după mai multe conflicte în care cei doi au fost duşmani, întâlnindu-se în diferite conflicte armate. În urma negocierilor purtate de către Basarab I cu reprezentantul diplomatic al lui Carol Robert de Anjou, comitele Martin al Sălajului, voievodul român a fost numit „Basarab, voievodul nostru Transalpin”. Cu toate acestea, Basarab I nu şi-a asumat nicio altă obligaţie faţă de regele Ungariei, în afară de plata unor obligaţii financiare, a căror valoare nu o putem preciza.

Un an mai târziu, domnitorul român a cucerit Severinul. Acest lucru a dus la răcirea relațiilor cu Regatul Ungar. Mai mult decât atât, din anul 1327 Basarab a refuzat să mai plătească tributul de vasal.

Bătălia de la Posada, din anul 1330

În luna septembrie a anului 1330, Carol Robert de Anjou, cu o puternică armată formată din circa 30.000 de ostaşi, a plecat din Timișoara pentru a-l pedepsi pe fostul său vasal, Basarab I.

Armata maghiară a ocupat Banatul de Severin, după care a înaintat prin Oltenia, pustiită în prealabil de către Basarab, către Curtea de Argeș.

• CITEŞTE ŞI:  Augustus, primul împărat al Imperiului Roman

Această strategie de apărare, cunoscută ca Tactica pământului pârjolit, a cauzat foamete în rândurile armatei încă de la intrarea în Țara Românească. Pe drum, Carol Robert de Anjou a primit o solie din partea voievodului român. Era o propunere de pace.

Deși Basarab I își plătea conștiincios arenda pentru vasalitatea acordată, regele Ungariei s-a lăsat influenţat de către adversarii lui Basarab, voievodul Thomas din Transilvania si fiul lui Niklas Gara. Aceştia doreau îndepărtarea lui Basarab, sperând astfel că ei vor putea obține investitura vasalității asupra Valahiei. Astfel Basarab, nedorind un război devastator, a oferit regelui o despăgubire generoasă pentru campania sa.

Basarab I a oferit o despăgubire generoasă, respectiv 7.000 de mărci de argint, cedarea cetății Severinului și trimiterea unui fiu la curtea ungară ca garanție, „numai vă întoarceți în pace și vă feriți de primejdii, că de veți veni mai încoace, nu veți scăpa de dânsele”. Cu toate acestea, regele maghiar a refuzat oferta.

Carol Robert de Anjou a răspuns cu aroganță, spunând că Basarab este păstorul tuturor oilor sale și că îl va scoate de barbă din vizuina lui. În cele din urmă, armata maghiară a ajuns la Curtea de Argeș. Cetatea era pustie, însă maghiarii au incendiat-o.

bătălia de la posada
Unul dintre momentele din Cronica Pictată de la Viena

Ambuscada

Unele relatări ungurești dar și cronica istoricului polonez Jan Długosz povestesc despre un armistițiu încheiat între cele două părți beligerante. Condiţia era ca ca românii să conducă armata invadatoare către Ungaria, urmând cel mai scurt drum.

• CITEŞTE ŞI:  10 culturi în care s-au practicat ritualuri cu sacrificii umane

Ghizii români trimişi de către Basarab i-ar fi condus apoi pe unguri într-un defileu unde acesta le pregătise o capcană. Istoricul român A. D. Xenopol a pus la îndoială aceste relatări. A considerat că acesta este doar un pretext pentru a explica mai ușor înfrângerea rușinoasă a armatei maghiare.

Cert este că odată ajunși în acea vale îngustă și prăpăstioasă, ungurii au fost atacați și zdrobiți. Au existat două atacuri, conform documentelor. Primul, dat în susul văii, a oprit înaintarea intrușilor, iar al doilea a însemnat distrugerea lor.

Bătălia a durat patru zile şi s-a petrecut în locul numit Posada, un loc necunoscut astăzi în teren. Istoricii indică mai multe variante, de la Titeşti în Valea Oltului, până la culoarul Rucăr-Bran în Valea Prahovei. A rămas doar descrierea Posadei ca fiind un loc strâmt, mărginit de stânci înalte şi foarte bine împădurite.

Atunci când armata maghiară a intrat în defileu, valahii au început să arunce de sus, din locuri ferite, cu bolovani, bușteni, săgeți și sulițe. Au transformat lupta într-un adevărat măcel.

Fuga lui Carol Robert de Anjou

Printre victime, alături de numeroși nobili, s-au numărat și Toma, voievodul Ardealului, Andrei de Alba, purtătorul sigiliului regal, precum și preotul personal al regelui maghiar. O parte dintre supraviețuitori au fost luați în robie. Ulterior, însuși regele a recunoscut că în urma bătăliei „s-au tras nu puține robii, cazne și primejdii pentru neamul unguresc”.

Marele rege maghiar Carol Robert de Anjou a scăpat cu viață, ca prin urechile acului. Acesta s-a îmbrăcat în hainele unui ostaş de-ai săi. Acesta din urmă a fost, de altfel, și omorât de către oștenii lui Basarab, care au crezut că este regele. Carol Robert de Anjou a reușit să fugă în Ungaria, alături de câțiva supraviețuitori.

• CITEŞTE ŞI:  Alexandrina de la Cozia, eroina uitată, care l-a salvat pe Vlad Ţepeş

Bătălia de la Posada a fost menționată în mai multe izvoare istorice. Cele mai importante sunt Cronica Pictată de la Viena (Chronicon pictum, anul 1360), Cronica lui Thurocz (Chronica Hungarorum, anul 1486), analele lui Jan Długosz (Annales seu cronici incliti regni Poloniae, anii 1455 – 1480). De asemenea, Batălia de la Posada este menţionată şi în alte lucrări ungare, poloneze și germane de acest gen, toate din secolele XV-XVI, aşadar la circa 100-200 de ani după lupta istorică.

Ce a obţinut Basarab I după Bătălia de la Posada

Prin victoria de răsunet obţinută la Posada, Basarab I a reușit să consolideze independența ținutului său. A urmat o întărire din punct de vedere statal, după care o expansiune a hotarelor.

Bătalia de la Posada a însemnat practic nașterea primului stat medieval românesc independent, Basarab I asumându-şi titlul de Mare Voievod.

Relațiile cu Regatul Ungariei s-au îmbunătățit abia după moartea lui Carol Robert de Anjou, din anul 1342, şi cu urcarea pe tron a fiului său, Ludovic cel Mare.

Domnia lui Basarab I s-a încheiat în anul 1352. Pe peretele bisericii domnești din Curtea de Argeș stă scris astfel: „În anul 6860 (1352) la Câmpulung a murit marele Basarab voievod”.


Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:

Urmăriţi DespreLume.ro şi pe Google News


Ţi-a plăcut? Distribuie şi prietenilor tăi!

12
12 puncte
Otilia Anuţa
Otilia este profesor de limba română şi colaborator al site-ului DespreLume.ro. Atunci când nu este la catedră, călătoreşte, scrie sau citeşte.

Distribuie şi prietenilor tăi!

Nu ţine lucrurile interesante doar pentru tine. Şi prietenii tăi şi-ar dori să afle aceste informaţii!
Închide
Share via