Bateria din Bagdad, un instrument creat înaintea vremurilor sale

Bateria din Bagdad, numită uneori şi „Bateria Parților”, este un obiect dintr-o categorie denumită Out-of-place artifact, ceea ce înseamnă că, din punct de vedere al cronologiei evoluției sau dezvoltării tehnologiei, existenţa sa nu se potriveşte perioadei în care a fost creat, adică un obiect care pare să fie în afara locului și a timpului său.

Bateria din Bagdad ar putea să arate că, în urmă cu două mii de ani, existau oameni pe Terra care descoperiseră electricitatea şi care, probabil, cunoşteau modul în care putea fi generată.

Cu toate acestea, nu există date certe care să explice exact modul în care funcţiona acest instrument şi în ce scop era utilizat.

Descoperirea

Se pare că Bateria din Bagdad a fost descoperită în anul 1936, în satul Khuyut Rabbou, de lângă Bagdad, Irak. Obiectele au intrat în atenția publicului larg doi ani mai târziu. În anul 1938, Wilhelm König, directorul german al Muzeului Național din Irak, a găsit obiectele în colecțiile muzeului.

În anul 1940, König a publicat o lucrare în care face speculații cum că acestea ar fi fost celule galvanice, folosite pentru galvanizarea aurului pe obiecte de argint. Practic, ar fi vorba despre o baterie antică.

Acest lucru ar însemna că procesul de galvanizare ar fi precedat invenția lui Alessandro Volta, din anul 1800, a celulei electrochimice, cu mai mult de un mileniu.

Ce este Bateria din Bagdad

Obiectul principal era o oală de teracotă de aproximativ 14 cm înălțime, având o gură de aproape 4 cm în diametru. Acest recipient conținea un cilindru format dintr-o foaie de cupru laminată, care adăpostea la rândul său o tijă metalică. Această tijă trece prin centrul cilindrului de cupru fără să îl atingă.

În partea de sus, tija din fier este fixată cu bitum și atât tija cât și cilindrul se potrivesc perfect în deschiderea recipientului principal. Cilindrul de cupru nu este etanș, așa că, dacă borcanul ar fi umplut cu un lichid, acest lucru ar înconjura și tija de fier. Artefactul a fost expus la intemperii și a fost afectat de coroziune.

Pentru producerea de electricitate era nevoie de un acid. În vremurile antice, erau disponibili numeroși acizi, precum sucul de citrice și oțetul.^[sursa]

Bateria producea curent

Deşi nu se ştie exact la ce era folosită Bateria din Bagdad, de-a lungul timpului acest artefact a stârnit imaginaţia cercetătorilor. Astfel, au fost făcute mai multe experimente cu obiecte asemănătoare Bateriei.

În cadrul experimentelor cu diferiţi acizi, fierul s-a erodat. În unele cazuri, intensitatea obţinută scădea în circa un minut. Însa, un amestec de oţet și suc de grepfrut a produs în jur de 0,50 volți timp de câteva zile.

În cadrul emisiunii MythBusters, de pe Discovery, au fost create replici ale Bateriei din Bagdad. Electrolitul folosit pentru a activa reacţia electrochimică dintre cupru şi fier a fost sucul de lămâie. Conectate în serie, cele 10 replici construite au produs 4 volţi de electricitate.

Totuşi, unii specialiști susţin faptul că dacă un obiect poate fi folosit pentru a produce electricitate, asta nu înseamnă neapărat că obiectul respectiv chiar a fost folosit în acest scop.

S-a sugerat că bateriile ar fi putut fi folosite la aplicarea unui curent electric de mică intensitate pentru a trata diferite dureri. Este cunoscut faptul că multe dintre remediile din medicina antică au fost pierdute în timp.

De asemenea, un alt scop al acestor instrumente antice ar putea fi depozitarea papirusurilor sacre. În acest fel, papirusurile erau protejate de umezeală.