Cât trăiau dinozaurii? Răspunsul nu este cel pe care îl cred cei mai mulţi

Nimeni nu poate spune cu exactitate cât trăiau dinozaurii, având în vedere faptul că aceste fiinţe au dispărut în urmă cu circa 65 de milioane de ani în urmă. Cu toate acestea, există câteva moduri prin care oamenii de ştiinţă au reuşit să aproximeze care a fost speranţa de viaţă a acestor reptile uriaşe.

Dinozaurii au fost niște animale uimitoare care au trăit pe Pământ timp de aproximativ 165 de milioane de ani. La sfârșitul perioadei Cretacicului, adică acum 65 de milioane de ani, dinozaurii au dispărut, după ce un asteroid a lovit Pământul.

Dar care era speranța de viață a dinozaurilor? Paleontologii, acei oameni de știință care studiază fosilele, au folosit diferite metode pentru a încerca să estimeze cât de mult trăiau dinozaurii.

Cât trăiau dinozaurii: analize ştiinţifice

Raționament prin analogie

Paleontologii au comparat dinozaurii cu animalele moderne care sunt înrudite sau asemănătoare cu ei, cum ar fi reptilele și păsările. Unele dintre aceste animale au o durată de viață foarte lungă: țestoasele gigant pot trăi peste 150 de ani, iar crocodilii și aligatorii pot supraviețui bine peste 60 sau 70 de ani. De asemenea, unele specii de păsări, care sunt descendenții direcți ai dinozaurilor, au, de asemenea, o durată de viață lungă. Dacă lebedele și vulturii pot trăi peste 15 de ani, papagalii adesea supraviețuiesc cât proprietarii lor umani.

Cu toate acestea, nu trebuie să ne grăbim să concluzionăm că, doar pentru că unele dintre rudele și descendenții dinozaurilor ajung la centenar, dinozaurii trebuie să fi avut o durată de viață lungă. Parte din motivul pentru care o țestoasă gigantă poate trăi atât de mult este că are un metabolism foarte lent; este o chestiune de dezbatere dacă toți dinozaurii erau la fel de reci.

De asemenea, cu unele excepții importante (cum ar fi papagalii), animalele mai mici tind să aibă o durată de viață mai scurtă, astfel încât Velociraptorul mediu, de circa 25 de kilograme, ar fi putut fi norocos să trăiască peste un deceniu sau cam așa ceva. În mod invers, creaturile mai mari tind să aibă o durată de viață mai lungă, dar doar pentru că un Diplodocus era de 10 ori mai mare decât un elefant nu înseamnă neapărat că a trăit de zece ori (sau măcar de două ori) mai mult.

Analiza creșterii și a metabolismului

Paleontologii au studiat structura osoasă a dinozaurilor pentru a determina cât de repede sau de încet creșteau și cât de multă energie consumau. Acești factori pot influența durata de viață a unui animal. De exemplu, un animal care crește rapid și are un metabolism ridicat ar putea avea o durată de viață mai scurtă decât unul care crește încet și are un metabolism scăzut.

Paleontologii au folosit tehnici microscopice pentru a examina structura celulară a oaselor dinozaurilor, care indică cât de multe inele de creștere au format. Inelele de creștere sunt straturi concentrice de țesut osos care se formează în fiecare an, asemănător cu inelele de creștere ale copacilor. Prin numărarea inelelor de creștere, paleontologii pot estima vârsta la care a murit un dinozaur și cât de repede a crescut.

De asemenea, pot compara grosimea și densitatea inelelor de creștere pentru a determina dacă dinozaurul a avut o creștere constantă sau sezonieră. Unele studii au arătat că dinozaurii au avut o creștere rapidă și un metabolism ridicat, ceea ce sugerează că au fost animale calde, active și cu o durată de viață relativ scurtă. Alte studii au arătat că dinozaurii au avut o creștere lentă și un metabolism scăzut, ceea ce sugerează că au fost animale reci, lente și cu o durată de viață mai lungă.

Analiza ADN-ului pentru a stabili cât trăiau dinozaurii

Paleontologii au încercat, de asemenea, să extragă ADN-ul din fosilele dinozaurilor pentru a determina durata lor de viață. ADN-ul este materialul genetic care conține informații despre caracteristicile unui organism. ADN-ul este format din patru baze chimice: adenină (A), timină (T), guanină (G) și citozină (C). Aceste baze se potrivesc între ele în perechi: A cu T și G cu C. Ordinea acestor baze într-o moleculă de ADN formează un cod genetic.

La capătul fiecărei molecule de ADN se află o secvență repetitivă de baze numită telomer. Telomerii protejează capetele moleculelor de ADN de deteriorare și de fuzionare cu alte molecule. Cu toate acestea, de fiecare dată când o celulă se divide, telomerii se scurtează puțin. Acest lucru duce la pierderea de informații genetice și la îmbătrânirea celulei. Prin măsurarea lungimii telomerilor, paleontologii pot estima cât de multe diviziuni celulare a avut un dinozaur și, prin urmare, cât de mult a trăit.

Cu toate acestea, această metodă este foarte dificilă, deoarece ADN-ul din fosile este adesea deteriorat sau contaminat de alte surse de ADN, cum ar fi bacteriile sau ciupercile. Până în prezent, nu s-a reușit extragerea ADN-ului intact din fosilele dinozaurilor.

Până la urmă, cât trăiau dinozaurii?

Profesorul Paul Bennet, din cadrul Muzeului de Istorie Naturală din Londra oferă un răspuns cu privire la această dilemă:^[sursa]

„Obișnuiam să credem că dinozaurii au trăit foarte mult timp. Dacă ne întoarcem la oamenii care scriau despre dinozauri în urmă cu 50 de ani, se presupunea că dinozaurii cu adevărat uriași trebuie să fi fost precum crocodilii uriași sau țestoasele uriașe, și că le trebuia poate un secol pentru a ajunge la aceste dimensiuni. Dar una dintre marile surprize pe care le-am avut în ultimii 20 de ani este că, de fapt, dinozaurii creşteau foarte repede. Foarte, foarte repede și, ca urmare a acestui fapt, nu ar fi trăit până la vârsta de 100 de ani.

Deci, probabil că până și cei mai mari dinozauri au depășit doar rareori vârsta de 50 de ani. Este o mare surpriză pentru oamenii care îi studiază, deoarece ai presupune că un animal atât de mare ar fi trăit pentru o perioadă lungă de timp, deoarece animalele uriașe, cum ar fi balenele albastre și elefanții de astăzi, au o durată de viață asemănătoare cu cea a oamenilor, de peste 70 de ani. Dar acești dinozauri, care – în cazul dinozaurilor foarte mari (sauropodele) – pot fi de 10 ori mai mari decât un elefant, probabil că nu au trăit atât de mult.”

Aşadar, dacă sauropodele ajungeau la 50-80 de ani, dinozaurii mai mici puteau trăi aproximativ 10-30 de ani.