Cum au ajuns războinicii Maori în Antarctica, cu 1.200 de ani înaintea europenilor

Antarctica este considerată a fi ultimul continent de pe Terra care a fost „cucerit”, primele călătorii înregistrate în sudul înghețat având loc în anii 1820. Un studiu recent răstoarnă însă această teorie, plasând războinicii Maori în Antarctica cu circa 1.200 de ani înaintea europenilor.

Antarctica este un loc rece și sinistru, unde trăiesc puține creaturi și chiar mai puţini oameni. Cei care aleg să meargă în căutarea unei așezări în acest climat de gheață și perioade lungi de întuneric nesfârșit sunt unii dintre cei mai curajoși oameni pe care putem spera să îi întâlnim. Dacă vrem să măsurăm rezistența umanității, trebuie să judecăm puterea acestor indivizi.

Grecii antici au fost una dintre primele civilizaţii care şi-au imaginat un continent acoperit de ghețuri în sudul îndepărtat. Aceştia s-au gândit că lumea ar trebui să fie echilibrată cu o regiune sudică rece la fel ca și nordul și au numit-o Arktos.

Nu există nicio dovadă care să sugereze că vreun european a văzut acest continent legendar până cel puțin în anul 1520 d.Hr. În anul 1522 d.Hr., exploratorul portughez Ferdinand Magellan a înconjurat continentul, trecând prin strâmtoarea care avea să-i poarte numele.

Câteva sute de ani mai târziu, exploratorii europeni au decis să călătorească spre apele bergului pentru a căuta continentul. Printre aceștia s-a numărat și James Cook, în anul 1773, care a fost ferm convins că va fi singurul om care va călători din nou atât de departe și singurul care va vedea atât de departe. Dar nu știa că acest lucru se va dovedi fals doar cincizeci de ani mai târziu. În urma „descoperirilor” făcute de acești exploratori europeni, a început boom-ul explorării Antarcticii.

Cum au ajuns războinicii Maori în Antarctica cu 1.200 de ani înaintea marilor explorări europeni

O cercetare aduce dovezi conform cărora războinicii Maori, o populație indigenă polineziană din Noua Zeelandă, ar fi explorat Antarctica cu 1.200 de ani înainte de expedițiile europene, prima navă ajungând pe continent în secolul al VII-lea.

Combinând istoriile orale tradiționale cu ceea ce se numeşte „literatură gri”, adică cercetări și rapoarte care nu apar în surse academice convenționale, autorii studiului publicat în Journal of the Royal Society of New Zealand caută să pună laolaltă istoria de lungă durată a activităților polineziene în apele polare.^[sursa]

Astfel, cercetătorii au notat că cele mai vechi relatări etnografice raportează că o navă denumită Te Ivi o Atea, al cărui căpitan era un om pe nume Hui Te Rangiora, cunoscut și sub numele de Ūi Te Rangiora, a sosit în Antarctica pe la începutul secolului al VII-lea.

„Călătoria și întoarcerea lui Hui Te Rangiora fac parte din istoria poporului Ngāti Rārua și aceste povești apar într-o serie de sculpturi”, au notat autorii în studiu, înainte de a preciza că „participarea maorilor la călătoriile și expedițiile din Antarctica a continuat până în prezent, dar este rareori recunoscută sau evidențiată”.^[sursa]

Navigatorii maori i-au ajutat pe europeni și americani în expedițiile din Antarctica

Într-adevăr, până când primele nave americane și europene au ajuns pe continent, în secolul al XIX-lea, cu mult înainte ca Robert Scott și Roald Amundsen să demareze legendarele lor expediții spre Polul Sud, navigatorii maori dezvoltaseră deja abilitățile necesare pentru a naviga cu succes în apele reci și agitate ale Antarcticii. Din această cauză, în expedițiile străine pe continentul înghețat se apela regulat la serviciile lor.

De exemplu, în expediția de explorare a Statelor Unite a fost contractat un om pe nume Te Atu pentru a participa la eforturile de a cartografia litoralului antarctic în anul 1840, în timp ce marinarii, medicii și oamenii de știință Maori au jucat un rol cheie în așa-numita „Eră eroică” de Explorare Antarctică la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

Printre cei care au participat la aceste aventuri s-a numărat și Louis Hauiti Potaka, medic la bordul navei celei de-a doua expediții desfășurată de contraamiralul Richard Byrd între anii 1934 – 1935.

Dr. Priscilla Wehi, autorul studiului, a precizat că a descoperit că expedițiile în Antarctica și apele ei au început mult mai devreme și au continuat, mult mai târziu, odată cu participarea și sub coordonarea europenilor. Potrivit acesteia, timp de secole au fost efectuate diverse activități, dincolo de cercetare științifică și pescuit.