De ce până și gemenii identici au amprente digitale diferite. Nu există 2 oameni cu amprente identice

Atunci când vorbim despre amprente digitale, trebuie să ştim cel mai important lucru: acestea sunt unice pentru ficare om, chiar şi în cazul gemenilor identici. Amprentele digitale sunt alcătuite în principal din arcuri, bucle și spirale și, uneori, o combinație a tuturor celor trei.

Amprente digitale: desnele unice de pe degetele noastre

Una dintre marile minuni ale vieții este faptul că, la fel ca fulgii de zăpadă, nu există două amprente digitale identice. Acest lucru este valabil chiar și pentru gemenii identici, care s-au desprins din același ovul.

De fapt, amprentele digitale sunt atât de unice încât avem amprente diferite pe fiecare deget în parte. Deși nu este complet imposibil ca două amprente digitale să se potrivească, șansele sunt mult mai mici, de 1 la 64 de miliarde. Cu siguranță nu sunt șanse pe care să ne bazăm un pariu, nu-i aşa?^[sursa]

Amprentele digitale au fost studiate de milenii, dar Biroul Federal de Investigații (FBI) identifică astăzi opt tipuri principale de modele de amprente. Printre acestea se numără patru tipuri de bucle, două tipuri de arcuri, un tip de spirală și chiar un tip accidental, care combină caracteristici ale tuturor celor trei modele. Dar chiar și în cadrul acestor modele, există un potențial enorm de diferențe în ceea ce privește spațierea, adâncimea, unghiurile și altele. Modelul unei amprente depinde de o combinație puternică și unică de gene și mediu în timpul dezvoltării.

Cum influențează mediul uterin amprentele digitale

Pielea umană este ușor afectată de mediul în care se află. De aceea, persoanele care petrec mult timp la soare sau care fac muncă manuală tind să aibă pielea pistruiată, arsă de soare sau mai dură decât cele care stau la umbră. Această tendință începe încă din uter.

Relieful papilar se formează în perioada intrauterină a fătului și este alcătuit din creste și șanțuri care formează așa numitele desene papilare. Desenele papilare, specifice pielii corpului omenesc, aflate la nivelul degetelor, palmei și tălpii piciorului (plantă), cunoscute sub denumirea de dermatoglife, sunt formate din sistemul liniilor paralele ale crestelor papilare, separate între ele de șanțurile papilare.

Pe măsură ce un făt crește, epiderma și derma (straturile exterioare și interioare ale pielii) se unesc în mod natural, ceea ce produce creste de frecare. Crestele își primesc designul de bază de la genele părinților bebelușului, dar celulele fetale lucrează în ritmul lor individual, ceea ce face ca pielea să crească, să se întindă și să se miște în moduri diferite.

Vârfurile degetelor înmugurite ale unui făt, care se dezvoltă între 13 și 19 săptămâni de gestație, pot fi, de asemenea, influențate de nutrienții pe care îi primește, de modul în care este poziționat în uter sau chiar dacă se freacă de uter sau de cordonul ombilical. Odată ce o amprentă digitală este dezvoltată, aceasta rămâne statică pe toată durata vieții persoanei în cauză, cu excepția bolilor de piele majore, a arsurilor sau a cicatricilor, bineînțeles.

Cum influențează genetica amprentele digitale

Chiar și cei mai identici dintre gemeni pot suferi mutații genetice individuale, ceea ce îi face să fie foarte ușor diferiți unul de celălalt. Astfel, căile de semnalizare ajută genele să comunice pentru a-și finaliza instrucțiunile individuale. Acestea sunt foarte sensibile la mediul uterin, motiv pentru care gemenii identici, deşi seamănă foarte bine la prima vedere, nu sunt 100% identici din punct de vedere genetic, așa cum se credea anterior.

Potrivit unui studiu recent, trei lanțuri diferite de semnalizare în special par să afecteze modul în care se dezvoltă amprenta digitală. S-a descoperit căile foarte active ale BMP (proteina morfogenetică osoasă) au reușit să frâneze creșterea crestelor, în timp ce căile Wnt (situsul de integrare legat de Wingless) încurajează dezvoltarea acestora. Cu toate acestea, anumiţi receptori (denumiţi EDAR sau ectodisplasin A) afectează cât de mari sau mici sunt crestele sau spiralele și, de asemenea, modul în care acestea sunt distanțate.

Deoarece căile și semnalele fiecăruia sunt diferite, acestea afectează modul în care se formează amprentele digitale. Pe scurt, un miliard de mici factori intră în joc atunci când straturile de piele se formează pentru prima dată pentru a crea ceva cu adevărat unic.

Importanţa desenului papilar

Amprentele papilare pot fi folosite pentru a identifica persoanele prin compararea caracteristicilor reliefului papilar de pe degete, palme sau plante cu cele ale unor amprente model sau ale unor urme papilare lăsate pe o suprafață.

Amprentarea dactiloscopică este procedeul aplicat pentru obținerea impresiunilor papilare, care pot fi realizate cu tus tipografic, chimic sau special5. Urmele papilare pot fi descoperite, relevate, ridicate și examinate prin metode optice, mecanice sau chimice, în funcție de natura și starea suprafeței pe care au fost lăsate.

Există și sisteme automate de examinare și identificare a amprentelor și urmelor papilare, care folosesc algoritmi de recunoaștere a desenelor papilare și baze de date digitale. Unul dintre acestea se numeşte AFIS (Automated Fingerprint Identification System) şi este cel mai utilizat sistem de identificare a persoanelor din întreaga lume, alimentat în mod constant de autorităţile tuturor statelor care utilizează acest sistem. În România, acest sistem este utilizat din anul 2012.

În urmă cu peste 100 de ani, medicul legist Nicolae Minovici a realizat cercetări în dactiloscopie, fiind un pionier al acestui domeniu. Doctorul Nicolae Minovici a fost primul om din România care a identificat autorul unui furt cu ajutorul urmelor papilare. În anul 1896, Nicolae Minovici a reușit identificarea autorului unui furt săvârșit într-o tipografie cu ajutorul urmelor lăsate de mâini, momentul marcând debutul, în România, al identificării unui infractor pe baza amprentelor.

Fun Fact

La fel ca şi oamenii, pisicile și câinii au propriul lor mod de a fi individuali. Nu este vorba despre amprente, ci despre nasul lor. Așa este, umflăturile de pe nasul fiecărui câine și pisică sunt unice, la fel ca amprentele digitale la oameni.