A fost împăratul Nero vinovat pentru incendierea Romei?

6 min


6
6 puncte

Roma, capitala Imperiului Roman și a lumii antice, a fost martora multor evenimente dramatice și memorabile în istoria sa. Unul dintre cele mai cunoscute și controversate este incendierea Romei, eveniment cunoscut ca Marele Incendiu din Roma, care a avut loc în anul 64 d.Hr., sub domnia împăratului Nero.

Acest incendiu a devastat o mare parte a orașului timp de aproximativ șase zile. A fost distrusă o mare parte din oraș, iar mii de oameni au rămas fără adăpost. Nu există detalii exacte privind numărul victimelor, însă a fost cauzată o criză politică și religioasă.

În ciuda amplorii evenimentului, nu se ştie exact nici cine a fost responsabil pentru acest dezastru. Unii spun că împăratul Nero era un piroman nebun care și-a ars propria cetate pentru a-și satisface capriciile. Aţlii susţin că Nero a fost o victimă colaterală, fie a unui accident, fie a unei conspirații.

Pentru a înțelege mai bine acest subiect, trebuie să avem în vedere sursele istorice care tratează acest incendiu și rolul lui Nero în această tragedie. Nu există niciun document scris din acele vremuri care să ofere o mărturie directă și obiectivă. Toate dezbaterile generate se bazează pe relatări ulterioare, scrise de istorici romani care au trăit la câteva decenii sau chiar secole după eveniment. Aceste relatări nu sunt întotdeauna de încredere, deoarece pot fi influențate de prejudecăți, zvonuri sau interese politice.

De exemplu, unii istorici au fost ostili față de Nero și l-au prezentat ca pe un tiran corupt și chiar ca pe un nebun, care a persecutat creștinii și a ucis pe oricine i se opunea. Alți istorici au fost mai favorabili lui Nero și l-au descris ca pe un împărat generos și iluminat, care a promovat cultura și pacea. Așadar, trebuie să tratăm cât se poate de obiectiv aceste surse și să le analizăm critic.[sursa]

Trei surse importante care descriu incendierea Romei

Teoria lui Tacitus

Tacitus este considerat a fi cel mai credibil istoric roman, care a scris o operă vastă despre istoria Romei de la moartea lui Augustus până la domnia lui Domitian. Istoricul a fost martor ocular al Marelui Incendiu din Roma, având 9 ani atunci când s-a întâmplat.

Tacitus afirmă că incendiul a izbucnit în zona Circus Maximus, acolo unde se aflau niște negustori cu mărfuri inflamabile. Focul s-a extins rapid din cauza vântului puternic și a construcției precare a caselor din lemn.

Citeşte şi:  Circul lui Nero s-a aflat în Vaticanul de azi. A fost locul în care a fost ucis Sf. Petru

Istoricul roman arată Nero era plecat din Roma în momentul în care a început incendiul și s-a întors pentru a ajuta victimele. Nero ar fi deschis porţile grădinilor sale celor fără adăpost şi le-a oferit provizii de bază. Ulteriro, a ordonat reconstrucția orașului după un plan mai sigur și mai frumos. Totuși, tot Tacitus spune că mulți romani l-au bănuit pe Nero că ar fi provocat incendiul pentru a-și face loc pentru un nou palat pe colina Palatinului.

La rândul său, Nero i-a acuzat pe creștini de cauzarea incendiului pentru a-și îndepărta suspiciunea de la faptă. Totodată, Nero i-a persecutat pe creștini cu cruzime, supunându-i la torturi și execuții publice.

Teoria lui Suetonius

Suetonius este un alt istoric roman, care a dedicat o operă vieților celor doisprezece împărați romani, de la Iulius Cezar până la Domitian. Acesta era foarte ostil față de Nero și îl prezintă ca pe un monstru din punct de vedere moral, care a comis tot felul de crime și perversiuni.

Suetonius spune că Nero ar fi fost responsabil pentru incendiul din Roma, pe care l-ar fi ordonat personal pentru a-și satisface dorința de „glorie artistică”. Istoricul afirmă că Nero s-ar fi bucurat de spectacolul flăcărilor și ar fi cântat la liră despre distrugerea Troiei. În acelaşi timp, Nero i-ar fi acuzat pe creștini de incendiu pentru a-i folosi ca țapi ispășitori. Şi el confirmă că Nero i-a persecutat pe creștini cu sadism, arzându-i vii sau lăsându-i să fie sfâșiați de animale sălbatice.

Teoria lui Cassius Dio

Cassius Dio este unul dintre cei mai cunoscuţi istorici romani, care a scris o operă monumentală despre istoria Romei de la fondarea sa până la domnia lui Alexandru Severus. Şi el a fost foarte critic față de Nero și l-a acuzat de multe crime și abuzuri.

Cassius Dio arată că Nero ar fi fost responsabil pentru incendiul din Roma, pe care l-ar fi plănuit cu mult timp înainte pentru a-și face loc pentru un nou palat pe colina Palatinului. Istoricul arată că Nero ar fi dat ordine unor rău-făcători să atâțe focul și să împiedice stingerea lui.

De asemenea, şi acest istoric susţine că Nero s-ar fi bucurat de spectacolul flăcărilor și ar fi cântat la liră despre distrugerea Troiei în timp ce Roma ardea. Cassius Dio confirmă şi el că Nero i-a acuzat pe creștini de cauzarea incendiului, după care i-a persecutat cu cruzime, crucificându-i sau aruncându-i în arenă.

Citeşte şi:  Mauro Prosperi, sportivul care a rătăcit prin deşert vreme de 10 zile, fără mâncare şi apă

Contradicţii ale istoricilor privind incendierea Romei

Comparând aceste surse istorice, putem observa că există multe contradicții și exagerări în relatarea lor despre incendierea Romei și despre rolul lui Nero în acest dezastru. Istorici precum Suetonius și Cassius Dio sunt foarte influențați de propaganda anti-Nero, care s-a răspândit după moartea sa în anul 68 d.Hr., când s-a produs o revoltă generalizată împotriva lui.

Pe de altă parte, Tacitus este mai echilibrat și mai imparțial în prezentarea faptelor, însă nici el nu exclude posibilitatea ca Nero să fi fost implicat în declanșarea incendiului sau în amplificarea lui.

Un argument în favoarea ipotezei vinovăției lui Nero este faptul că după incendiu el a construit un nou palat pe colina Palatinului, numit Domus Aurea (Casa de Aur). Acest palat era o construcție grandioasă și extravagantă, care cuprindea grădini, lacuri artificiale, statui gigantice și picturi murale realizate de artiști celebri. Acest palat era simbolul luxului și al megalomaniei lui Nero, care se considera un zeu pe pământ. Unii ar putea spune că acest palat era motivul pentru care Nero ar fi vrut să distrugă orașul vechi pentru a-și face loc pentru visul său arhitectonic.

Un argument care ar putea infirma ipoteza vinovăției lui Nero este faptul că el a luat măsuri pentru a ajuta victimele incendiului și pentru a reconstrui orașul după un plan mai sigur și mai frumos. A oferit adăpost și provizii celor rămaşi fără adăpost, a redus prețul grâului și a interzis construcțiile din lemn. În acelaşi timp, a promovat construcțiile din piatră și cărămidă, care erau mai rezistente la foc. De asemenea, a ordonat ca străzile să fie lărgite și aliniate, ca să fie mai ușor de circulat și de stins focul în cazul unor alte dezastre.

Nero a fost un susţinător al construcțiilor publice, cum ar fi temple, teatre, băi și piețe, care să ofere locuri de recreere, relaxare și cultură cetățenilor Romei. A finanțat aceste proiecte din propriul său buget și din donații ale unor aliați străini. Astfel, am putea fi tentaţi să credem că Nero era un împărat responsabil și binevoitor, care își iubea orașul și poporul.

Un alt argument care ar putea infirma ipoteza vinovăției lui Nero este faptul că el nu avea motive să cauzeze incendierea Romei. Practic, ar fi fost autor la distrugerea propriului oraş, înfuriindu-şi supușii. În ciuda vârstei sale fragede, știa că Roma era centrul puterii și al prestigiului său imperial, și că orice atac asupra ei ar fi fost considerat o trădare. A-ţi distruge singur oraşul, este un autosabotaj la adresa funcţiei deţinute.

Citeşte şi:  Ioana cea Nebună, regina închisă timp de 46 de ani

Nero mai știa şi că Roma era supusă unor tensiuni sociale și economice, care puteau genera revolte și conspirații împotriva lui. Orice suspiciune care ar fi dus la acuzarea lui, ar fi fost fatală. Totodată, Roma era înconjurată şi de dușmani externi, care puteau profita de slăbiciunea sa pentru a o ataca. Aşadar, incendierea Romei nu i-ar fi adus niciun avantaj din punct de vedere politic.[sursa]

Concluzii privind incendierea Romei

În ciuda acestor argumente, răspunsul la întrebarea din titlul articolului nu este unul simplu. Nu avem dovezi clare și concludente care să ne ofere o certitudine absolută în tragerea unei concluzii. Putem doar să ne bazăm pe surse istorice care nu sunt obiective și nici complete.

De asemenea, dovezile arheologice sunt fragmentare și ambigue, iar rațiune logică poate fi eronată sau manipulată. Am putea doar să ne exprimăm o opinie bazată pe argumente cât mai solide și mai plauzibile, dar fără a pretinde că deținem adevărul absolut în ceea ce priveşte incendierea Romei.

Acestea fiind spuse, am putea opina că Nero nu a fost responsabil pentru incendierea Romei, ci ar putea să fie chiar el un ţap ispăşitor, în cadrul unei conspirații.

Totodată, am putea spune şi că Nero a fost responsabil pentru incendierea Romei, dar nu în mod intenționat sau direct, ci prin neglijență sau imprudență. Motivele artistice sau megalomanice ar putea fi excluse, fiind mai credibile cele politice sau religioase. Dacă împăratul Nero a fost, într-adevăr, responsabil pentru Marele Incendiu din Roma, nu a fost singurul vinovat. Cu siguranţă a avut parte de ajutorul sau complicitatea altora.

Cu toate acestea, niciuna dintre aceste ipoteze nu poate fi demonstrată cu certitudine. Aceasta este o parte din farmecul și provocarea istoriei şi anume să ne punem întrebări despre trecut și să căutăm răspunsuri în prezent.

Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:

Urmăriţi DespreLume.ro şi pe Google News


Ţi-a plăcut? Distribuie şi prietenilor tăi!

6
6 puncte
Vladimir Ivanovici
Vladimir este absolvent al Facultăţii de Jurnalism din cadrul Universităţii Bucureşti. Este fotograf profesionist şi pasionat de cărţi şi lucruri interesante şi mai puţin cunoscute, pe care le expune pe site-ul DespreLume.ro.

Distribuie şi prietenilor tăi!

Nu ţine lucrurile interesante doar pentru tine. Şi prietenii tăi şi-ar dori să afle aceste informaţii!
Închide