Ipoteza Zoo este una dintre încercările de a oferi un răspuns la Paradoxul lui Fermi, privind lipsa evidentă de dovezi în sprijinul existenței vieții extraterestre, mai mult sau mai puțin avansate. Conform acestei ipoteze, extratereștrii ar evita în general prezența lor pe Pământ, nu se fac cunoscuți omenirii sau ne evită, dar exercită o influență asupra dezvoltării umane.
Dacă nu ați auzit de Paradoxul Fermi, acesta sună cam așa: având în vedere vastitatea universului și probabilitatea pe care o implică evoluția vieții în altă parte, cum se face că nicio civilizație extraterestră nu a intrat vreodată în contact cu oamenii? Au fost descoperite multe exoplanete în scurta perioadă de timp în care omenirea a dispus de tehnologia necesară pentru a le căuta. Cu siguranță trebuie să existe altcineva acolo care, la fel ca și noi, dorește cu disperare să găsească altele.
De când a fost pusă această întrebare, în anul 1950, de către Enrico Fermi, au existat o serie de răspunsuri, de la unele benigne la altele absolut terifiante. Unul dintre ele este că pur și simplu nu a existat încă suficient timp pentru a intra în contact. Civilizațiile extraterestre ar putea avea ca prioritate, ca și noi, căutarea semnăturilor tehnice, pe care pur și simplu nu le-am transmis de suficient timp. La celălalt capăt al spectrului, s-ar putea ca tendința în întregul univers să fie ca civilizațiile să se distrugă înainte de a ajunge la un nivel de avansare suficient pentru a stabili un contact.[sursa]
Ce este Ipoteza Zoo
O explicație timpurie, propusă de John Allen Ball în anul 1973, este Ipoteza Zoo. Conform acestei teorii, este posibil ca extratereștrii să fie conștienți de existenţa noastră, dar să se ascundă de noi sau să nu dorească să se arate.
„Printre ideile populare în prezent despre inteligența extraterestră, ideea că «ei» încearcă să vorbească cu noi are mulți adepți. Această idee mi se pare puțin probabil să fie corectă, iar Ipoteza Zoo este de fapt antiteza acestei idei.”, a scris John Allen Ball în lucrarea sa.
„Cred că singurul mod în care putem înțelege aparenta non-interacțiune dintre ‘ei’ și noi este să emitem ipoteza că ei evită în mod deliberat interacțiunea și că au pus deoparte zona în care trăim ca pe o grădină zoologică.”, a mai arătat cercetătorul.
La fel cum noi delimităm anumite zone de teren ca rezervații naturale și lăsăm triburile necontactate să trăiască după regulile lor, civilizațiile avansate pot alege să ne permită să evoluăm singuri și să ne urmărească progresul, așa cum urmărim animalele într-o grădină zoologică. Pe măsură ce civilizațiile devin suficient de mature – din punct de vedere tehnologic sau politic – atunci vor stabili contactul. La fel ca pe Pământ, aceste civilizații necontactate anterior ar fi „în cele din urmă înghițite și distruse, îmblânzite sau poate asimilate”.
Acest lucru ar implica faptul că ar exista o civilizație/mai multe civilizații conducătoare, care ar fi fost de acord să respecte „grădinile zoologice”, la fel ca Prima Directivă din Star Trek, care interzice membrilor săi să intervină în dezvoltarea internă și naturală a civilizațiilor extraterestre.
„Așadar, în general, trebuie să luăm în considerare doar civilizațiile cele mai avansate din punct de vedere tehnologic. Pentru că acestea vor fi, într-un anumit sens, cele care controlează Universul.”, a mai spus Ball.
Teoria nu poate fi testată
Din păcate, la fel ca în cazul multor alte soluții la Paradoxul Fermi, nici Ipoteza Zoo nu ne oferă o modalitate de a o testa. În esență, este ca și cum nu ai ști dacă locuinţă ta este complet goală sau este plină de oameni care sunt atât de avansați din punct de vedere tehnologic încât ai putea să te uiți direct la ei și să nu vezi decât o lampă.
„Ipoteza zoo prezice că nu îi vom găsi niciodată pentru că nu vor să fie găsiți și au capacitatea tehnologică de a asigura acest lucru. Astfel, această ipoteză este falsificabilă, dar nu este, în principiu, confirmabilă prin observații viitoare.”, conform teoriei lui John Allen Ball.
Lui Ball nu i-a plăcut această teorie, descriind-o ca fiind una „neplăcută din punct de vedere psihologic”, deoarece ar fi mai frumos să credem că extratereștrii ar vrea să ne contacteze dacă ar ști că suntem aici.
„Cu toate acestea, istoria științei conține numeroase exemple de ipoteze neplăcute din punct de vedere psihologic care s-au dovedit a fi corecte.”, a concluzionat cercetătorul.
Desigur, nu este cu totul clar că am vrea să luăm contact cu extratereştrii, chiar dacă am putea. Conform Ipotezei Pădurii Întunecate, dacă există chiar și o singură civilizație acolo sus, hotărâtă să ne distrugă, ar putea avea sens ca toate celelalte civilizații să păstreze tăcerea, în cazul în care le-am atrage în mod accidental atenția.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
