Livia Drusilla, prima împărăteasă a Romei şi controversele din jurul său. De ce era considerată o femeie diabolică

Livia Drusilla s-a născut în data de 30 ianuarie anul 58 î.Hr. Cunoscută și sub numele de Livia Augusta, a fost soția împăratului roman Augustus precum și consilierul acestuia. Livia a fost mama împăratului Tiberius, bunica împăratului Claudius, străbunica împăratului Caligula, și stră-stră-bunica din partea mamei a împăratului Nero. În anul 42 î.Hr. a fost zeificată de către Claudius.

Tatăl Liviei se numea Marcus Livius Drusus Claudianus și era descendentul a două vechi familii patriciene, drusii și claudienii. În schimb, mama sa, Alfidia, provenea din mediul rural. La vârsta de 15 ani, Livia s-a măritat cu un membru al familiei Claudia, un verişor dinspre tată, mult mai în vârstă decât ea, pe nume Tiberius Claudius Nero, căsătorie din care au rezultat doi fii, Tiberiu și Drusus.

După o perioadă de exil în Sicilia și Grecia, împreună cu familia, din cauza convingerilor republicane ale soțului, Livia, pe atunci în vârstă de 20 de ani, l-a cunoscut pe Octavian, unul dintre membrii triumviratului de la conducerea Romei, alături de Marc Antoniu și Lepidus.

Căsătoria dintre Livia Drusilla şi Octavian

Octavian a remarcat-o pe Livia de la prima vedere, deși era însărcinată, înlăturând-o pe cea de-a doua sa soție, pe motiv că îl „dezgustă moravurile ei depravate“. Cei doi s-au căsătorit în mare grabă în anul 38 î.Hr. Potrivit unor surse, Octavian și-ar fi adus acasă cea de-a treia soție, chiar în ziua în care Scribonia, a doua nevastă, o năştea pe fiica lor, Iulia. 

Consiliul pontificilor, suprema autoritate religioasă și civilă, a acceptat divorțul și recăsătorirea unei femei însărcinate. La rândul lui, soțul Liviei a fost de acord cu divorțul, ba chiar i-a oferit o dotă fostei neveste și a participat la nunta ei. După trei luni, mireasa l-a adus pe lume pe Drusus. Octavian a trimis copilul tatălui său, fiindcă lumea începe să bârfească, fiind scrise chiar epigrame pe acest subiect.

După moartea lui Tiberius Claudius Nero, care a survenit cinci ani mai târziu, amândoi băieții au fost preluați de triumvir, mai ales că, din căsătoria sa cu Livia, nu a rezultat decât un copil născut mort. S-au făcut multe speculații pe marginea mariajului lor. Unii susțin că Octavian, provenit din noua nobilime, prin tată, ar fi urmărit să-și întărească legătura cu marea aristocrație romană (din care Livia provenea). Alții spun că însăși vechea aristocrație ar fi fost interesată de realizarea căsătoriei, pentru ca Octavian să fie mai legat de interesele ei. Potrivit unui confident al împăratului, nunta ar fi fost aranjată de însuși soțul Liviei, care dorea să-i asigure viitorul, în condițiile vârstei lui înaintate, a bolii și situației politice.

Rămâne totuși plauzibilă și varianta atracției irezistibile a lui Octavian pentru Livia, pentru că era o femeie foarte frumoasă. Castă, fidelă, inteligentă și promotoare a artei, a fost declarată „sacrosanctă“ de către soț. În consecință, cea mai mică ofensă i-ar fi putut costa viața pe cei ce i-ar fi adus-o.

Octavian o adora pur şi simplu şi nu purta decât veșminte confecționate de ea și de sora lui, Octavia. Mai mult decât atât, Octavian, şi-a dat acordul să li se ridice statui Liviei şi Octaviei, ceea ce nu se întâmpla prea des în cazul femeilor.

Livia avea o mare influență asupra soţului său, conform istoricilor, „din fericire benefică“. Aceasta l-a transformat dintr-un necruțător, într-un om foarte îngăduitor. Sfatul ei parmanent era indulgența.

Principala caracteristică a Liviei era simplitatea, atât în modul de a se îmbrăca, cât şi în felul de a trăi. Totul era pe gustul soțului, un om auster care detesta luxul. Cu vocație casnică, Livia se ocupa de menaj laolaltă cu sclavii. Timp de 40 de ani, a locuit în aceeași cameră, în casa de pe colina Palatinului.

Descoperirile arheologice atestă că, totuși, nu a dus o viață atât de modestă, precum se credea. Avea nu mai puțin de 600 de sclavi și liberți în serviciul său. Iată câteva exemple de slujitori: responsabilul cu parfumurile, coafeza, șefa toaletei, responsabilul cu plimbatul câinelui. Cu toate acestea, Livia se străduia să nu iasă din cuvântul lui Octavian. Nu facea decât ce-i era pe plac împăratului și nu se amesteca niciodată în treburile acestuia. De altfel, Octavian nici nu-i cerea părerea, cu toate că Livia îi era superioară ca intelect.

Când Octavian s-a îmbolnăvit, nu a avut încredere decât în îngrijirile soției. De aceea, Livia a trebuit să-l însoțească în toate călătoriile. Ca recompensă, o lăuda mereu în public. De asemenea, i-a acordat privilegii care se atribuie numai mamelor cu trei copii, deși avea doi. A devenit proprietară a numeroase domenii în Italia, Asia Mică, Galia, Palestina şi în Spania. Gurile rele spuneau că și-ar fi sprijinit soțul și în aventurile extraconjugale. Închidea ochii și când Octavian avea o legătură amoroasă cu frumoasa Terenția, soția lui Mecena. În schimb, ea îi era foarte fidelă. „A fost o femeie care a avut grijă de reputația sa“, scria istoricul Tacitus.

Augustus a devenit împărat, iar Livia Drusilla prima împărăteasă a Romei

În data de 16 ianuarie anul 27 î.Hr., Senatul i-a conferit titlul de Augustus lui Octavian. A fost adoptată titulatura de Imperator Caesar Augustus divi filius, iar din acest moment Octavian s-a numit Augustus. De natură religioasă, distincția sublinia că împăratul se bucura de protecția divină. Evenimentul a marcat nașterea Imperiului Roman.

Livia Drusilla a devenit prima împărăteasă a Romei. Gloria, bogățiile şi puterea nu o corup. S-a implicat în politică, însă în continuare nu a exercitat o influență marcantă asupra soțului său. Se impunea numai în cazul conjurației lui Cneius Cornelius Cinna, când i-a cerut lui Augustus să-l grațieze pe atentator, pentru a nu adânci ura adversarilor. De atunci, nimeni nu a mai încercat să ia viața împăratului.

Adesea, Livia lucra mână în mână cu Octavian. De remarcat, este aportul ei la noua legislație a căsătoriei, prevederi care s-au materializat mai târziu în ceea ce cunoaştem acum ca dreptul roman. A oferit dote fetelor sărace, a dat o mână de jutor la creșterea copiilor din familiile senatoriale pauperizate.

Împărăteasa era o femeie de casă exemplară

Livia era preocupată întotdeauna de reputația ei. Echilibrată și virtuoasă, s-a sacrificat adeseori pentru interesele politice ale soțului său. Ajutată de servitoare, îi țesea în continuare hainele. Serbează buna înțelegere conjugală prin mese luate împreună în templul zeiței Concordia.

Vegetariană, Liviei îi plăceau cruditățile, prefera salata de coacăze negre, amestecate cu plante aromate, fructe, piper și alte condimente. Prefera un vin vechi, dalmat, căruia i s-a atribuit longevitatea sa.

De asemenea, se preocupă foarte mult de educația propriilor copii. Își dorește ca Iulia, singurul copil al lui Octavian, să-i devină noră, pentru ca unul dintre propriii fii să acceadă la tron. Însă Iulia era căsătorită cu Marcellus, fiul Octaviei, pe care împăratul l-a ales ca moștenitor.

Livia a suportat cu greu înfrângerea. Marcellus, însă, a avut parte de o căsnicie de iad și a murit de tânăr. Și de această dată a fost ales un alt soț pentru răsfățata și aventuroasa Iulia. După moartea prematură și a celui de-al doilea bărbat al ei, Augustus vea deja cinci nepoți care puteau asigura succesiunea la tron.

Tardiv, Tiberiu, fiul cel mare al Liviei, a fost obligat să divorțeze de soția pe care o iubea, pentru a se căsători cu fiica împăratului. Iulia era fericită să devină nevasta unui bărbat atât de frumos precum Tiberiu. Cu toate acestea, cei doi nu s-a înţeles, mai ales după ce au pierdut primul și singurul lor copil.

Livia Drusilla, considerată pe nedrept o femeie diabolică

După acest moment, Iulia şi-a reluat viaţa de huzur. Deși devenise mâna dreaptă a împăratului, Tiberiu s-a autoexilat în insula Rhodos. Prin acest gest l-a dezamăgit pe Augustus, precum și opina publică. Livia Drusilla a dorit să se răzbune, însă ar fi nedrept să fie considerată responsabilă de nenorocirile care îi vor lovi pe urmașii soțului său.^[sursa]

În anul 11 î.Hr., fiul ei cel mic, Drusus, în vârstă de 30 de ani, a căzut de pe cal, pierzându-şi viața. Cu sufletul sfâșiat, împărăteasa a căutat consolare în filosofie și s-a dedicat creșterii nepoților. Pentru a o alina, Augustus i-a acordat onoruri defunctului.

Îndurerată și de soarta lui Tiberiu, Livia a adunat probe împotriva Iuliei. Chiar l-a înştiinţat pe tatăl acesteia de viața desfrânată pe care o ducea și de relațiile strânse pe care le avea cu opoziția regimului (în special de prietenia cu fiul lui Marc Antoniu, care uneltea să-l „răstoarne“). În urma unei anchete care a confirmat toate acuzațiile, Iulia, pe atunci în vâstă de 37 de ani, a fost exilată în insula Pandantaria. 

Cu toate acestea, situația lui Tiberiu nu s-a rezolvat imediat. După ce divorțul a fost pronunțat în favoarea lui, i s-a dat o misiune în Orient. Fiii Iuliei, Gaius, Lucius și Iulia cea Tânără, fie au murit, fie au fost exilați. Livia a fost considerată diabolică deoarece era suspectată că ar fi cauzat aceste decese, în eforturile sale de a asigura succesiunea imperială pentru fiul său Tiberiu.

Odată cu Iulia cea Tânără a fost exilat pe malul Mării Negre şi bine cunoscutul poet, Ovidiu, care făcea parte din cercul său și era autorul unor poeme „erotice și ușuratice“ care fascinaseră tineretul Romei.

Rămas fără moștenitor direct, Augustus l-a adoptat pe Tiberiu. L-a numit co-regent și moștenitor prezumtiv. După 52 de ani de viață împreună, Octavian s-a stins din viață în data de 19 august, anul 14 î.Hr., la Nola, în brațele soției iubite. Pe patul de moarte a rostit celebrele cuvinte: „Dacă totul a mers bine, aplaudați piesa și bateți din palme. Adio, Livia, fii fericită și adu-ți aminte de căsătoria noastră“.

Împărăteasa a devenit preoteasa cultului lui Augustus. Descendenții Iuliei au lansat zvonul că și-ar fi otrăvit soțul, ceea ce istoricii consideră cu totul fals. Prin testament, Livia a primit o treime din moștenire și titlul de Augusta, devenind părtașă la împărțirea puterii în stat.

Tiberiu era foarte nemulțumit. Despotică, mama sa îl incomoda la conducere. De asemenea, îl iritat și lingușirile senatului la adresa ei. După ce a încercat să exercite un fel de co-regență, împărăteasa s-a retras în casa de pe Palatin, dezamăgită de atitudinea fiului nerecunoscător.

Sfârşitul primei împărătese a Romei

Spre sfârșitul vieții, Livia Drusilla s-a dedicat educației nepoților și a strănepoților. A creat jocuri în memoria lui Augustus, căruia i-a ridicat mai multe statui. Popularitatea sa a crescut, în timp ce a lui Tiberiu a scăzut.

Unii spun că Tiberiu s-ar fi retras pe insula Capri, de unde ar fi revenit abia la funeraliile mamei nonagenare. Alții susțin că nu ar fi asistat la ceremonia funerară a Liviei, care a decedat în anul 29 d.Hr., la vârsta de 86 de ani. Tiberiu a refuzat onorurile, a declinat „apoteoza“ care ar fi transformat-o într-o divinitate și chiar i-a anulat testamentul. Ultimele dorințe ale primei împărătese a Romei vor fi îndeplinite de strănepotul ei, Caligula, și de nepotul Claudius. 

Tiberiu a acceptat doar să fie înmormântată în mausoleul lui Augustus, pe cheltuiala statului, cu toate că mama sa a făcut totul pentru ca el să ajungă pe tronul Imperiului Roman. Printr-un decret al Senatului, romanii au purtat doliu timp de un an după moartea sa.