Marie Curie, o viaţă în lumina radiaţiilor

Marie Curie, născută Maria Sklodowska, a fost o fiziciană și chimistă poloneză, pionieră în domeniul radioactivității. Născută în anul 1867 în Varșovia, Polonia, ea și-a petrecut cea mai mare parte a vieții adulte în Franța, unde a efectuat cercetări și a predat. A devenit prima femeie care a primit Premiul Nobel și rămâne singura femeie care a primit premii Nobel în două domenii științifice diferite: fizică și chimie.

Educația și emigrarea în Franţa

Marie Curie s-a născut în data de 7 noiembrie 1867, la Varșovia, într-o perioadă în care țara se afla sub stăpânirea Rusiei țariste, într-o familie de profesori, fiindu-i insuflă de mică dragostea pentru învățătură.

Astfel, încă din tinerețe Maria a manifestat un interes pentru studiu, pasiune moștenită probabil de la tatăl ei, Vladislav Skłodowski, profesor de matematică și fizică la un liceu, care a studiat la Universitatea din Sankt Petersburg. Acesta era un bărbat inteligent care excela în aproape orice domeniu, inclusiv lingvistică și istorie. Mama sa, Bronisława Bugoska, a fost instructoare și apoi directoare la un pension de fete.

Tânăra Maria nu a avut parte de o copilărie prea fericită. În anul 1876, sora sa, Zofia, a murit de tifos exantematic. Mama sa, care suferea de tuberculoză (pe atunci o boală nevindecabilă), s-a internat într-un sanatoriu și a murit în anul 1878, pe când Maria avea doar zece ani. Tatăl său a fost înlăturat din funcție pentru atitudinea sa împotriva stăpânirii țariste, care devenise foarte apăsătoare.

Aceste probleme au făcut-o pe Maria să se refugieze în studiu, obţinând rezultate excelente la toate materiile.

Pentru ca cealaltă soră a sa, Bronisława, să poată studia medicina în Franţa, Maria a lucrat ca guvernantă, ajutând-o pe aceasta cu bani. Înţelegerea era ca după ce sora sa se va angaja, o va ajuta la rândul său să se mute în Franţa pentru studii. Acest lucru s-a şi întâmplat.

Maria s-a mutat în Paris în anul 1891 pentru a studia la prestigioasa Universitate Sorbona. Acolo a adoptat numele de Marie, însă s-a acomodat cu greu. Mai întâi pentru că nu stăpânea prea bine limba franceză şi apoi, la cei 24 de ani pe care îi avea, se considera prea în vârstă față de colegii săi.

Relaţia cu Pierre Curie

Marie și Pierre Curie s-au întâlnit la Paris, în anul 1894. Marie se afla în căutarea unui laborator în care să-și desfășoare cercetările pentru teza de doctorat. Pierre, care era profesor și cercetător la Școala de Fizică și Chimie Industrială din Paris, a fost impresionat de pasiunea și inteligența ei și i-a oferit un spațiu în laboratorul său. Împreună, Marie şi Pierre au început să colaboreze în cercetările lor, descoperind o conexiune profundă și un interes comun pentru știință.

Cei doi s-au căsătorit în anul 1895, într-o ceremonie simplă și modestă. Marie și Pierre au avut o abordare practică a căsătoriei, punând accent pe munca lor și pe creșterea celor două fiice, Irène și Ève. Cele două s-au născut în anul 1987, respectiv 1904.

Cu toate acestea, dragostea lor profundă și respectul reciproc au fost evidente în toate aspectele vieții lor. Au petrecut ore lungi împreună în laborator, explorând fenomenele radioactive și dezvoltând teorii revoluționare care au schimbat știința pentru totdeauna.

Premiul Nobel şi moartea lui Pierre Curie

În anul 1898, Marie Curie a descoperit poloniul și radiul, două elemente radioactive. A introdus termenul de „radioactivitate” și a dezvoltat teoria radioactivității, care a schimbat cursul științei și al tehnologiei.

În anul 1903, Marie Curie a primit Premiul Nobel pentru Fizică împreună cu Pierre Curie și Antoine Henri Becquerel, pentru studiul fenomenelor radioactive.

Pierre Curie a murit în anul 1906, în urma unui accident stradal. Acesta a fost un moment de cotitură în viața Mariei Curie. Cu toate că a fost devastată de pierderea soțului ei, Marie și-a continuat cercetările și și-a asumat responsabilitățile lui Pierre ca profesor la Sorbona, devenind prima femeie care a predat în cadrul acestei prestigioase instituții.

În anul 1911, Marie Curie a câștigat un al doilea Premiu Nobel, de data aceasta în Chimie, pentru descoperirea elementelor poloniu și radiu și pentru izolarea radiului în formă pură. Acest lucru a făcut-o prima persoană care a primit două Premii Nobel în domenii diferite și a consolidat-o ca fiind unul dintre cei mai importanți oameni de știință ai vremii sale.

Alte lucruri interesante despre Marie Curie

Marie Curie a avut o carieră de pionierat și în medicină, utilizând radiul și radioactivitatea pentru a trata cancerul. În timpul Primului Război Mondial, ea a dezvoltat unități mobile de radiografie cunoscute sub numele de „Petite Curies” pentru a trata soldații răniți.

Marie și Pierre Curie au avut două fiice, Irène și Ève. Irène a urmat cariera părinților săi în știință și a primit Premiul Nobel pentru Chimie în anul 1935, împreună cu soțul ei, Frédéric Joliot-Curie, pentru descoperirea radioactivității artificiale.

Marie Curie a avut un interes în misticism și spiritism, în special în perioada de doliu după moartea soțului ei, Pierre. Cu toate că era un om de știință, ea a participat la ședințe spiritiste în încercarea de a se conecta cu Pierre dincolo de moarte. Acest lucru aminteşte de savantul român Bogdan Petriceicu Hasdeu, care a încercat să-şi contacteze fiica, pe Iulia, după moartea acesteia la doar 18 ani.^[Detalii]

Viața personală a Mariei Curie a fost marcată de controverse. După moartea lui Pierre, Marie a avut o relație amoroasă cu un om de știință căsătorit, Paul Langevin. Aceasta a dus la un scandal public și la critici severe în presă.

În timpul vieţii, Marie Curie a interacţionat şi colaborat cu personalităţi marcante din diverse domenii, precum Albert Einstein, Lord Kelvin, Henri Bergson, Émile Borel sau Jean Perrin. De asemenea, oameni de afaceri precum Andrew Carnegie sau familia Rothschild au investit în munca de cercetare a Mariei Curie şi în Institutul Curie.

Deși plină de succese științifice răsunătoare, viața Mariei Curie a fost umbrită și de efectele umilitoare ale discriminării femeii, care încă era predominantă în acea epocă. Mai întâi de toate, nu i s-a permis să efectueze studii superioare în patria natală deoarece era femeie.

Apariția ei la catedra Universității din Paris, pentru a lua locul soţului său decedat, a reprezentat un moment unic în istoria academică a Franței până la acel moment. Acest lucru a fost întâmpinat cu agresivitate din partea celorlalţi profesori. Discriminarea s-a văzut în anul 1911, când s-a supus la vot admiterea Mariei Curie în cadrul Academiei de Științe. Propunerea a fost respinsă. Mai mult, unii chiar i-au cerut Mariei să renunțe la cel de-al doilea Premiu Nobel care urma să i se decerneze în acelaşi an.

Moartea lui Marie Curie

Intensa ei activitate, privațiunile la care s-a supus şi expunerea constantă la materiale radioactive, au contribuit din plin la degradarea sănătăţii sale. Marie Curie a suferit de o inflamare a pelvisului renal și a fost nevoită să se opereze.

Întrucât nu se proteja deloc de undele radioactive pe care le cerceta, starea sa de sănătate s-a degradat cu fiecare zi ce trecea. Auzul și vederea i-au fost afectate și suferea atacuri din ce în ce mai dese.

Într-o zi din primăvara anului 1934, Marie a resimţit un fel de febră și a părăsit institutul de cercetare mai devreme ca de obicei. Din acel moment, starea sa de sănătate a început să se deterioreze extrem de rapid. Tot ceea ce medicii au putut face a fost să diagnosticheze boala: anemie aplastică, un fel de leucemie.

În acel an, Marie Curie a avut parte de o ultimă satisfacție din domeniul științei. Fiica sa, Irène, alături de soțul său, Frédéric Joliot-Curie, au descoperit radiația artificială. După cum am spus, Irène a primit un Premiu Nobel pentru descoperirea sa.

Starea de sănătate a Mariei Curie s-a înrăutăţit, fapt pentru care s-a internat într-un azil dintr-o zonă montană pentru a se trata. Dar era prea târziu. A murit la sanatoriul din Sancellemoz în data de 4 iulie 1934 din cauza anemiei aplastice. Avea 66 de ani. Afecțiunea a fost cauzată, cel mai probabil, de expunerea îndelungată la radiații în timpul cercetărilor sale și a muncii sale cu substanțe radioactive.

La acea vreme, pericolele radiațiilor nu erau pe deplin înțelese, iar Marie Curie și colegii săi nu luau măsuri adecvate de protecție. De asemenea, este posibil că expunerea la radiu și poloniu în laboratorul său și utilizarea tuburilor cu radiu pe care le ținea în buzunarele hainei să fi contribuit la starea ei de sănătate precară.

Moştenirea ştiinţifică

Moștenirea Mariei Curie este considerabilă și continuă să inspire oameni de știință și femei din întreaga lume. Contribuțiile sale semnificative în domeniile fizicii și chimiei au schimbat modul în care înțelegem și lucrăm cu substanțe radioactive. De asemenea, munca sa în medicină a dus la dezvoltarea unor tratamente noi și eficiente pentru cancer.

În plus, Marie Curie este adesea văzută ca un model pentru femeile din știință, având în vedere barierele pe care le-a înlăturat și realizările sale remarcabile într-o vreme în care oamenii de știință femei erau rar întâlniți.

Pe lângă realizările sale științifice, ea a fost, de asemenea, un activist pentru educația femeilor și a înființat Institutul Curie, care încă funcționează în prezent ca un centru de cercetare și tratament pentru cancer.

În concluzie, Marie Curie a fost o personalitate excepțională în domeniul științei. Ea a contribuit nu numai la progresul științei, ci și la bunăstarea umanității prin aplicarea cunoștințelor sale în domeniul medicinei radiologice. A fost un model de integritate, generozitate și altruism pentru generațiile viitoare de savanți și femei, fiind una dintre cele mai ilustre personalități ale istoriei moderne.