Maruşca, femeia care i-a dăruit primul copil lui Ştefan cel Mare şi sfârşitul tragic al acesteia

Ștefan cel Mare a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504, fiind unul dintre cei mai importanţi domnitori din istoria neamului românesc. Se cunoaşte că acesta a fost căsătorit de trei ori în mod oficial, însă primul său copil, Alexandru, i-a fost dăruit de o anume Maruşca, o tânără care nu era de viţă nobilă şi despre care s-a auzit mai puţin de-a lungul timpului.

Din izvoarele istorice scrise, dar şi din sursele orale de sorginte populară reiese că femeile au jucat un rol deosebit de important în viaţa voievodului. Într-adevăr, cu toate că celebrul domn era angajat permanent în diverse acţiuni, îndeosebi militare, găsea timp pentru a-şi împărtăşi bucuriile şi succesele, tristeţea şi amarul, femeii, pe care el o considera apropiată, pe care o avea ca fiinţă ce îi umplea inima de bucurie.

La urcarea pe tron, din data de 12 aprilie 1457, pe când avea 28-29 de ani, Ştefan încă nu era căsătorit. Acest lucru era oarecum neobişnuit pentru un bărbat în acele vremuri şi mai ales pentru un domnitor.^[sursa]

Maruşca, femeia care i-a dăruit primul copil lui Ştefan cel Mare

Dincolo de cele trei căsătorii oficiale, pe care Ştefan cel Mare le-a avut cu Evdochia din Kiev, Maria de Mangop şi Maria Voichiţa, prima femeie importantă din viaţa domnitorului a fost o tânără pe nume Maruşca.

Numele acestei Maruşca apare în Pomelnicul mănăstirii Bistriţa, fără a i se indica titlul de doamnă sau cneaghină, care se atribuia pe atunci soţiilor sau fiicelor domnilor ţării şi ale marilor boieri.

Nu este clar cine a fost Maruşca şi ce rol a jucat ea în viaţa marelui voievod. Nu se cunoaşte cu exactitate dacă era copila unui ţăran ori a unui boier de prin părţile unde s-a născut şi a copilărit Ştefan cel Mare. Totuşi, este posibil ca ea să fi apărut în viaţa lui Ştefan încă din anii pe când acesta îşi petrecea verile în zona de munte străbătută de râul Trotuş. Cel mai probabil, aceasta era mult mai tânără decât Ştefan cel Mare.

Conform unor izvoare populare, se poate ca Maruşca să fi reuşit să se strecoare prin mulţime şi să apară aproape de domnitor în biserica din satul Direptate, atunci când tânărului voievod Ştefan i se punea pe creştet coroana de domn al ţării.

Era în Săptămâna Mare, cu câteva zile înainte de Paşti, iar fata şi-a pus pe ea cele mai bune veştminte şi a ieşit în mulţime pentru a fi remarcată de tânărul voievod. Întâlnirea dintre ei se poate să fi avut loc în momentul în care voievodul tocmai urca pe cal, pentru a porni spre Suceava să se aşeze în scaunul domnesc. Atunci Ştefan ar fi văzut-o pe Maruşca şi a dorit, probabil, să o vadă mereu aproape de el.

Subiectul relaţiei dintre Maruşca şi Ştefan cel Mare a fost intens dezbătut de-a lungul timpului, fără a se ajunge la o concluzie clară.

Unii istorici consideră că Maruşca a reprezentat doar un episod întâmplător al vieţii tânărului voievod. Alţii spun că tânăra a fost mult iubită de către Ştefan cel Mare, fără a ajunge să-i fie doamnă prin cununie şi căsătorie. Cu toate acestea, i-a lăsat un urmaş, pe Alexandru, care a fost primul fiu al voievodului.

Maruşca nu a fost soţia lui Ştefan cel Mare, sfârşind îndurerată

Se presupune că Maruşca a murit de tânără, în împrejurări necunoscute. Aceasta a fost înmormântată la Mănăstirea Bistriţa, acolo unde a fost trecută în Pomelnic. De asemenea, tot acolo este trecut şi „fiul ei Alexandru”.

Deşi avea un loc al său la curtea domnească, se spune că tânăra Maruşca nu era dorită de marii boieri din sfatul domnesc şi nici de mama voievodului, Maria Oltea. Era considerat nepotrivit ca iubita voievodului, care era de origine socială modestă, mult sub rangul nobiliar al domnului, să obţină demnitatea de doamnă a ţării.

Cei de la curte considerau că pentru cinstea şi slava ţării tânărul voievod trebuia să-şi găsească pereche printre fiicele împăraţilor şi ţarilor vremii. Maruşca s-a stins, fie răpusă de o boală grea, fie de amărăciune şi durere pentru că nu a fost acceptată la curte ca doamnă alături de Ştefan cel Mare.

Cu toate acestea, Ştefan cel Mare şi-a iubit foarte mult primul copil, considerându-l pe Alexandru a fi cel mai destoinic succesor al său. Acesta a participat alături de tatăl său în luptele de la Pârâul Alb, dar şi la Râmnic aşa cum arată pisania din 8 iulie 1481. ”Io, Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod şi cu preaiubitul său fiu Alexandru, a dat luptă la Râmnic cu Basarab Voievod cel Tânăr Domnul Ţării Româneşti”.

Acesta a primit şi titlul de voievod, stabilindu-şi curtea domnească la Bacău, la începutul anilor 1480. Alexandru a fost asociat la domnie de către Ștefan cel Mare în jurul anului 1490. A decedat înaintea tatălui său și astfel nu a mai apucat să urce pe tron.