Poarta Ishtar a fost construită de regele babilonian Nabucodonosor al II-lea în jurul anului 575 î.Hr. Era a opta poartă a orașului-stat Babilon, situat pe teritoriul Irakului modern, fiind principala intrare în oraș.
În acele vremuri îndepărtate existau mai multe regate în Mesopotamia, precum cel asirian, cel sumerian, cel akkadian și cel babilonian. Influența zeiţei Ishtar s-a răspândit rapid în toate țările din Orientul Mijlociu. Informațiile despre această zeiță au fost păstrate în cea mai veche lucrare literară: epopeea lui Ghilgameș.
Construcţia
Celebra poartă a făcut parte din planul lui Nabucodonosor al II-lea de a înfrumuseța capitala imperiului său. Astfel, în prima jumătate a secolului al VI-lea î.Hr., a restaurat și templul lui Marduk și a construit una dintre faimoasele minuni ale lumii antice: Grădinile suspendate ale Semiramidei. Acestea au fost dedicate uneia dintre soțiile sale, Amytis.
Măreția acestei construcții a fost atât de cunoscută încât Poarta Ishtar a făcut parte din lista inițială a Celor 7 minuni ale lumii antice. Cu toate acestea, ulterior, a fost înlocuită de Farul din Alexandria, dar unii autori, precum Antipater din Sidon, a scris totuși că „Porțile lui Ishtar și Zidurile Babilonului ar trebui totuși considerate una dintre minuni”.[sursa]
Ce semnifică Poarta Ishtar
Poarta Ishtar este numită astfel deoarece a fost dedicată zeiței babiloniene Ishtar. Aceasta era o divinitatea a babilonienilor, asociată cu dragostea, fertilitatea, războiul și planeta Venus.
Cu toate acestea, Nabucodonosor aduce omagiu și altor zeități babiloniene prin diferite reprezentări animalice. Leii sunt adesea asociați cu Ishtar, taurii cu Adad și dragonii cu Marduk. Ishtar era zeița fertilității, iubirii, războiului și sexului, Adad era zeul vremii, în timp ce Marduk era zeul suprem al Babilonului.
Deasupra porții există o placă dedicată scopului acesteia din perspectiva lui Nabucodonosor, în care este descrisă în detaliu. Faimoasa construcţie făcea parte dintr-un drum procesional care ducea la templul lui Marduk, unde se sărbătorea Anul Nou babilonian. Pe pereții drumului erau reprezentați aproximativ 120 de lei, tauri, dragoni și flori pe cărămizi galbene și negre. De Anul Nou, statuile zeilor erau purtate prin poartă și pe drumul procesional.
Construcţia avea o înălţime de peste 12 metri și o lățime de 30 de metri. Era realizată din cărămizi arse și acoperite cu un strat de email albastru, care imita culoarea lapislazuli, o piatră prețioasă foarte apreciată în antichitate.
Când a fost descoperită Poarta Ishtar
Poarta Ishtar a fost excavată între anii 1902 și 1914, timp în care au fost descoperite 14 metri din fundația inițială a porții și zidurilor. Materialul excavat de Robert Koldewey a fost folosit la reconstrucția Porții Zeiței Ishtar și a ceea ce a semnificat Calea Procesională. În anul 1930, reconstrucția a fost terminată la Muzeul Pergamon din Berlin, Germania.
Din cauza restricțiilor de dimensiune la Muzeul Pergamon, Poarta Zeiței Ishtar nu este nici completă, nici la înălțimea sa originală. Poarta a fost inițial dublă, dar Muzeul Pergamon folosește doar partea frontală mai mică. O reconstrucție mai mică a Porții Zeiței Ishtar a fost construită în Irak, ca intrare într-un muzeu. Cu toate acestea, această reconstrucție nu a fost niciodată terminată din cauza conflictelor armate din regiune.
Există mai multe muzee din lume care au primit fragmente din această poartă faimoasă: Muzeul de Arheologie din Istanbul, Institutul de Artă din Detroit, Muzeul Regal Ontario, Luvru, Muzeul de Stat de Artă Egipteană din Munchen, Muzeul de Artă Metropolitană din New York sau Institutul Oriental din Chicago.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
