Cum a reuşit Vesna Vulovic să supravieţuiască după ce a căzut în gol de la 10.000 m fără paraşută

Vesna Vulovic a fost o însoţitoare de zbor a cărei poveste a devenit cunoscută în toată lumea, după ce a sărit fără paraşută dintr-un avion aflat în curs de prăbuşire, de la o altitudine de 10.000 de metri, supravieţuind în mod miraculos. Povestea sa de supravieţuire i-a oferit un loc în Cartea Recordurilor.

Vesna Vulovic s-a născut la Belgrad, în Serbia, în data de 3 ianuarie 1950, tatăl său fiind om de afaceri, iar mama sa instructor de fitness. Vesna fost pasionată de muzica Beatles și a visat să călătorească prin lume. Astfel, a devenit stewardesă pentru compania aeriană Jat Airlines în anul 1971, după ce a fost impresionată de uniforma unei prietene care lucra la aceeași companie.

Vesna Vulovic a căzut de la peste 10.000 de metri fără paraşută

În data de 26 ianuarie 1972, Vesna a fost repartizată pe zborul Stockholm – Copenhaga – Belgrad, deși nu era programată inițial pe această rută. Totuşi, alegerea sa în ultimul moment s-ar putea să-i fi salvat viața, deoarece a fost plasată în partea din spate a avionului, unde presiunea aerului era mai mică.

Pe 26 ianuarie 1972, la ora 13:30 Vesna s-a îmbarcat împreună cu echipajul din care făcea parte la bordul Zborului 367. Avionul a decolat la ora 15:15. După doar 46 de minute de zbor, s-a petrecut dezastrul. La ora 16:01, în cala aeronavei a avut loc o explozie.^[sursa]

În urma exploziei, a fost provocată dezintegrarea avionului. Toți cei 28 de oameni de la bord au murit, cu excepția Vesnei, care a rămas prinsă în scaunul ei, în secțiunea de coadă a avionului. Ea a căzut pe o pantă acoperită de zăpadă și de copaci, care au amortizat impactul.

Vesna a fost găsită de un pădurar pe nume Bruno Honke, care a auzit-o țipând în întuneric, în timp ce resturile avionului se aflau pe o rază uriaşă în jurul lor. Bruno i-a acordat primul ajutor stewardesei și a chemat salvarea.

O supravieţuire miraculoasă

Vesna a fost transportată la spital, unde a intrat în comă timp de 10 zile. Avea fractură de craniu, două vertebre zdrobite, pelvisul rupt, mai multe coaste fracturate și ambele picioare rupte. A suferit și o hemoragie internă și o paralizie temporară de la talie în jos. Medicii nu se așteptau ca Vesna să supraviețuiască, însă ea a demonstrat o voință extraordinară de a trăi. „Eram spartă, și doctorii m-au lipit la loc. Nimeni nu se aștepta să trăiesc atât de mult.”, a spus Vesna Vulovic pentru New York Times în anul 2008.^[sursa]

Anchetatorii de siguranță aeriană au atribuit supraviețuirea stewardesei Vesna Vulovic faptului că aceasta a fost prinsă de un cărucior de alimente din fuselajul avionului, care s-a desprins de restul aeronavei și a căzut spre sol. Când cabina s-a depresurizat, pasagerii și ceilalți membri ai echipajului de zbor au fost scoși din aeronavă și au căzut în gol, fără a mai exista supravieţuitori.

Vesna a intrat în Cartea Recordurilor Guinness ca fiind persoana care a supraviețuit celei mai mari căderi fără parașută. A devenit un fenomen medical și un simbol al curajului și al rezistenței. A dat sute de interviuri și a apărut în documentare și emisiuni TV. Nu și-a amintit nimic din accident sau din salvarea ei, dar a continuat să zboare ca pasageră. „Oamenii vor să stea mereu lângă mine în avion”, a mai spus ea.

Vesna Vulovic nu s-a lăsat schimbată de popularitate. A rămas o persoană modestă și altruistă, care s-a implicat în cauze politice și sociale. A fost concediată de la compania Jat Airlines în anul 1990, după ce a participat la proteste împotriva naționalismului extrem al lui Slobodan Milošević, dar a evitat arestarea. A continuat să lupte activ împotriva naționalismului și a violenței pentru încă două decenii. „Sunt ca o pisică, am avut nouă vieți. Dar dacă forțele naționaliste din această țară vor triumfa, inima mea va exploda.”, a mai declarat Vesna.

Vesna Vulovic a murit în anul 2016, la Belgrad, la vârsta de 66 de ani. Cauza morții nu a fost cunoscută imediat, dar se crede că a fost un infarct. A fost înmormântată cu onoruri militare, ca o eroină națională. Povestea ei a rămas o inspirație pentru mulți oameni, care au admirat-o pentru supraviețuirea ei miraculoasă și pentru spiritul ei neînfricat.

Care sunt şansele de supravieţuire în urma unei căderi în gol de la o asemenea altitudine

În general, șansele de supraviețuire în cazul unei căderi libere fără parașută sunt foarte mici, fiind aproape nule. Totuși, există câțiva factori care pot influența aceste șanse, cum ar fi viteza, altitudinea, poziția corpului, suprafața de impact, condițiile meteorologice și, nu în ultimul rând, norocul.

Potrivit unui articol publicat de BBC, viteza terminală a unui om care cade din cer este de aproximativ 200 km/h, dar aceasta poate varia în funcție de greutate, formă și poziție. De exemplu, dacă o persoană își întinde brațele și picioarele, poate reduce viteza la 190 km/h, ceea ce îi poate oferi mai mult timp pentru a se orienta și a căuta o zonă de aterizare mai sigură. Altitudinea este un alt factor important, deoarece determină timpul de cădere și efectele asupra organismului.

Dacă o persoană cade de la o altitudine foarte mare, cum ar fi 10.000 de metri, va avea nevoie de un echipament de oxigen pentru a evita hipoxia, adică lipsa de oxigen în sânge și țesuturi. De asemenea, va trebui să reziste la temperaturi foarte scăzute, care pot provoca hipotermie sau degerături. În plus, va trebui să facă față presiunii atmosferice scăzute, care poate cauza barotraumatisme, adică ruperea țesuturilor din cauza diferenței de presiune între interiorul și exteriorul corpului. Poziția corpului este esențială pentru a controla direcția și viteza de cădere.

Conform unui studiu realizat de James S. H. Yuen, cea mai bună poziție pentru a supraviețui unei căderi libere este cea orizontală, cu fața în jos, deoarece distribuie forța de impact pe o suprafață mai mare a corpului și reduce riscul de fracturare a coloanei vertebrale. Suprafața de impact este probabil cel mai important factor care determină șansele de supraviețuire. Cu cât suprafața este mai moale și mai elastică, cu atât mai bine, deoarece absoarbe o parte din energia de impact și reduce forța asupra corpului.

De exemplu, o persoană care cade pe zăpadă, apă sau frunze are mai multe șanse să supraviețuiască decât una care cade pe beton, asfalt sau metal. Totuși, chiar și o suprafață aparent moale poate fi periculoasă dacă persoana cade cu o viteză prea mare sau cu un unghi nepotrivit. Cu toate acestea, dacă o persoană cade pe apă cu o viteză de 200 km/h, va simți ca și cum ar lovi un zid de beton, deoarece apa nu are timp să se deplaseze și să se adapteze la forma corpului.

Condițiile meteorologice pot afecta și ele șansele de supraviețuire, deoarece pot modifica traiectoria și viteza de cădere. Vântul poate devia o persoană de la o zonă de aterizare periculoasă la una mai sigură, sau invers. Totodată, vântul poate reduce viteza de cădere dacă suflă în sens opus, sau o poate crește dacă suflă în același sens.

Norocul este, în cele din urmă, un factor imprevizibil și inexplicabil, care poate face diferența între viață și moarte. Uneori, o persoană poate supraviețui unei căderi care pare imposibil de supraviețuit, iar alteori, o persoană poate muri din cauza unei căderi care pare ușor de supraviețuit. Nu există o formulă matematică sau o lege fizică care să poată prezice cu exactitate șansele de supraviețuire în cazul unei căderi libere fără parașută, deoarece există prea multe variabile și incertitudini implicate.

Factori care au influenţat supravieţuirea stewardesei Vesna Vulovic

În cazul particular al stewardesei Vesna Vulovic, se poate spune că a fost o combinație de factori care i-au permis să supraviețuiască unei căderi de la o altitudine de 10.000 de metri fără parașută. Unul dintre acești factori a fost faptul că a s-a aflat în secțiunea de coadă a avionului, care a acționat ca o cutie și a protejat-o de forțele extreme ale exploziei și ale căderii.

Un alt factor a fost faptul că a căzut pe o pantă acoperită de zăpadă și de copaci, care au amortizat impactul și au redus viteza de cădere. Un al treilea factor a fost faptul că a avut o tensiune arterială scăzută, care a făcut-o să leșine rapid și a prevenit ruperea organelor vitale la impact.

Un al patrulea factor a fost faptul că a fost găsită și salvată la timp de pădurarul Bruno Honke, care i-a acordat primul ajutor și a chemat ajutor medical. Un al cincilea factor a fost faptul că a avut o voință puternică de a trăi și o capacitate de recuperare remarcabilă, care i-au permis să se vindece de rănile grave și să meargă din nou. Un al șaselea factor a fost faptul că a avut noroc. Foarte mult noroc.