Momentul în care ți-a venit ciclul menstrual poate influența riscul de demență, potrivit unui studiu

Vârstele la care o persoană începe și se i se oprește menstruația ar putea avea un impact asupra riscului de a dezvolta demență mai târziu în viață. Cu alte cuvinte, ciclul menstrual poate influența riscul de demență, potrivit celui mai mare studiu de acest gen.

Menstruația (care provine din latinescul menstruus, tradus prin „în fiecare lună”) este manifestarea cea mai vizibilă a ciclului menstrual la femei, fiind reprezentată de o hemoragie fiziologică din mucoasa uterină, care apare la femeia adultă. Se produce regulat și periodic, aproximativ la 4 săptămâni, exceptând perioada de sarcină și de alăptare, durând în general între trei și șapte zile.

Prima menstruație se numește menarhă, având loc în medie în jurul vârstei de 13 ani. Cu toate acestea, momentul primei menstruaţii diferă de la o persoană la alta, iar acest lucru este destul de important.^[sursa]

Momentul în care ți-a venit ciclul menstrual poate influența riscul de demență

Analiza a inclus informații de sănătate de la 273.260 de participante de sex feminin din Regatul Unit, iar concluziile sugerează că cele care își încep menstruația mai devreme și trec prin menopauză mai târziu au un creier mai sănătos la îmbătrânire, relativ vorbind.

Mai exact, cercetătorii de la University College din Londra au descoperit că persoanele care au avut menstruație pe o perioadă cuprinsă între 34 și 37 de ani au avut un risc cu 28% mai mic de demență, în comparație cu cele cu o „perioadă de reproducere” mai scurtă.

Această corelație părea să depindă atât de momentul în care a început menstruația, cât și de momentul în care aceasta s-a oprit, fie în mod natural, fie în urma unei intervenții chirurgicale de reproducere.

La om, estradiolul este cel mai puternic din familia de hormoni estrogeni. Nivelul său variază de-a lungul vieții, atingând un maxim în timpul anilor de reproducere și scăzând odată cu menopauza.

Studiul actual folosește menstruația ca indicator al acestor niveluri hormonale. Participantele care au început să aibă menstruația la vârsta de 15 ani sau mai mult au prezentat un risc de demență cu 12% mai mare. Între timp, cele care au avut menopauză după vârsta de 50 de ani au avut un risc de demență cu 24% mai mic.

Terapia de substituție hormonală, care suplimentează estrogenul după menopauză, nu a părut să aibă impact asupra rezultatelor. Asocierile au fost, de asemenea, consecvente în rândul persoanelor care prezentau factori genetici de risc pentru demență și a celor care nu.

„Pe baza rezultatelor acestui studiu, estrogenul ar putea avea un rol protector la femei în dezvoltarea demenței.”, conchide echipa de la UCL.

Dacă acest lucru se dovedește a fi adevărat, ar putea ajuta la explicarea motivului pentru care mai mult de 60% dintre persoanele care dezvoltă această tulburare neurocognitivă sunt de sex feminin. De fapt, în afară de vârstă, sexul este cel mai mare factor de predicție al apariției demenței pe care îl cunosc oamenii de știință.

Cu toate acestea, efectul hormonilor sexuali asupra îmbătrânirii creierului feminin este puțin înțeles. Până în prezent, marea majoritate a cercetărilor privind creierul au fost efectuate pe creierele masculine.

Doar 2% dintre studiile de neuroimagistică publicate se obosesc măcar să menționeze factorii hormonali și doar 0,5% au săpat mai departe. Mai mult de jumătate dintre aceste cercetări au găsit asocieri semnificative din punct de vedere statistic între steroizii sexuali feminini și modificările din creier.

De exemplu, în creierele post-mortem ale femeilor care au murit cu boala Alzheimer – cea mai frecventă formă de demență – oamenii de știință au măsurat niveluri relativ scăzute de estrogen.

Studii ulterioare pe animale au arătat că creierul mamiferelor este foarte sensibil la estrogeni, în special în regiunile asociate cu învățarea și memoria. Unele rezultate obținute pe rozătoare sugerează chiar că estradiolul poate îmbunătăți conexiunile neuronale din hipocampus și, eventual, poate reduce acumularea de plăci proteice asociate cu boala Alzheimer.^[sursa]

Cu toate acestea, investigații similare cu creiere umane au scos la iveală rezultate contradictorii.

În anul 2021, un studiu efectuat pe 99 de femei de vârstă mijlocie a arătat că o perioadă de reproducere mai lungă, indicând mai mulți ani de expunere la estradiol, a fost asociată cu volume mai mari de materie cenușie în creier – un țesut al cărui volum este redus la cei care suferă de Alzheimer.^[sursa]

Cu toate acestea, în anul 2020, o analiză a 16.854 de femei a constatat că o expunere mai mare la hormoni sexuali în timpul vieții a fost asociată cu mai multe semne aparente de îmbătrânire a creierului, nu mai puține.^[sursa]

Pentru a desluși aceste rezultate contradictorii, cercetătorii de la UCL au efectuat ceea ce ei spun că este, din câte știu, cea mai mare analiză de până acum. Constatările lor sugerează că expunerea cumulativă la estrogeni în timpul vieții este strâns legată de îmbătrânirea sănătoasă a creierului.

Intervenţiile chirurgicale asurpa aparatului reproducător cresc riscul de dementă

Una dintre cele mai îngrijorătoare constatări ale lor este că persoanele care au fost supuse unei intervenții chirurgicale de reproducere (laparoscopie, chirurgie robotică, histeroscopie sau laparotomie) s-au confruntat cu un risc de demență crescut cu 8%.

Din fericire, se pare că acest risc poate fi ameliorat în mod semnificativ dacă intervenția chirurgicală este efectuată mai târziu în viață (la 40 sau 50 de ani, spre deosebire de 20 sau 30 de ani).

Cu toate acestea, autorii de la UCL atrag atenția că multe dintre aceste operații sunt inutile și sunt făcute prea devreme. Potrivit unor estimări, aproximativ 90% dintre operațiile de histerectomie sunt efectuate din cauza unor afecțiuni benigne, iar multe dintre femeile care au suferit o histerectomie au îndepărtat ambele ovare. Mai mult de o treime din acest grup avea sub 44 de ani.

„Atunci când femeile sunt supuse unei intervenții chirurgicale din cauza unor astfel de afecțiuni benigne, ele trec printr-o scădere bruscă a expunerii la estrogen și prin schimbări accelerate ale sistemului nervos în perioada perimenopauzală.”, explică cercetătorii de la UCL.

„Operațiile chirurgicale de reproducere ar trebui să fie considerate ca un risc crescut de demență în practica clinică.”

Analiza actuală a produs unele dintre cele mai solide rezultate observaționale de până acum, dar nu poate dezvălui asocieri decât la nivelul unei populații.

Sunt necesare mult mai multe cercetări pentru a spune cum ar putea estrogenul să aibă un impact direct asupra îmbătrânirii creierului și ce putem face în acest sens. Există chiar și o șansă ca și alți hormoni sexuali, cum ar fi progesteronul, să joace, de asemenea, un rol protector trecut cu vederea.

În timp ce studiul actual nu a arătat rezultate îmbunătățite în ceea ce privește sănătatea cognitivă în rândul celor care au primit terapie de substituție hormonală, unii cercetători din trecut au teoretizat că momentul în care aceste tratamente contează pentru sănătatea creierului, nu doar dacă acestea au loc sau nu.^[sursa]

Sunt necesare mult mai multe cercetări pentru a determina de ce femeile tind să dezvolte demență în proporții atât de mari decât bărbații și cum poate fi redus acest risc.

Dacă vrem să înțelegem cu adevărat declinul cognitiv, experții spun că este necesar să se acorde prioritate studiilor asupra creierului feminin în viitor.