Familia de ruşi care a trăit în izolare completă timp de 42 de ani

4 min


20
20 puncte

În 1978, un grup de geologi sovietici aflați într-o misiune în Siberia a descoperit familia de ruşi care trăia în taiga de câteva decenii fără ca nimeni să știe de existența lor.

Familia Lykov nu mai intrase în contact cu alți oameni de 42 de ani și nici nu știa că existase un Al Doilea Război Mondial.[Daily Mail]

Familia Lykov aparținea de o minoritate religioasă, rascolnicii, persecutată în timpul Imperiului Țarist și, după 1918, de regimul bolșevic.

În anii ’30, după ce fratele lui Karp Lykov a fost ucis de un soldat comunist, el și soția sa, Akulina, și cei doi copii ai lor, Savin și Natalia, au fugit către sălbătica Siberie.

Acolo s-au refugiat într-o zonă complet izolată de civilizație.


Vrei să primeşti pe Facebook articolele noastre? Apasă butonul de mai jos:


În cei 42 de ani de izolare, cei doi au mai avut doi copii, născuți și crescuți în taiga, iar așezarea lor a fost descoperită din întâmplare abia în 1978.

Așezarea familiei Lykov a fost descoperită în vara anului 1978 de către un pilot de elicopter care căuta un loc de aterizare.

A zărit un luminiș brăzdat, acolo unde nu ar fi trebuit să fie decât pădure.

Aceasta era dovada că zona era locuită, asta deși autoritățile sovietice nu aveau pe nimeni în evidență în acel loc izolat.

Se afla la circa 250 de kilometri depărtare de cea mai apropiată localitate, într-o regiune a taigalei neexplorată până atunci.

Cei patru geologi sosiți cu elicopterul, care trebuiau să studieze zona, au rămas uimiți de descoperirea pilotului și au decis să investigheze.

Conduși de la Galina Pismenskaia, geologii s-au „înarmat” cu daruri, dar și cu un pistol.

Familia de ruşi trăia într-o colibă

În apropierea unui pârâu, au descoperit o colibă.

Mică, cu un geam minuscul, nu părea deloc potrivită să servească drept locuință.

Avea, însă, cinci locatari.

Curiozitatea a întercut spaima şi familia a ieşit să-i întampine pe vizitatori.

“Salutari, bunicule! Am venit in vizita!” i-a spus Galina bătrânului care le-a deschis uşa colibei.

“Ei bine, daca tot aţi venit până aici, puteţi intra!” a venit răspunsul, după o lungă tăcere.

Geologii au fost întâmpinați de un bărbat foarte bătrân, care i-a poftit înăuntru.

Au descoperit că acea colibă, sărăcioasă și murdară, era casă pentru cinci persoane: bătrânul Karp Lykov, în vârstă de 77 de ani, și copiii săi, Savin, Natalia, Dmitri și Agafia.

Karp Lykov şi fiica sa, Agafia

Soția lui Karp, Akulina, murise din cauza foametei în urmă cu mai bine cincisprezece ani.

Geologii au vrut să le ofere de mâncare.

Au primit ceai, pâine, dulceață, lucruri pe care bătrânul le știa din tinerețe, dar pe care copiii lui nu le văzuseră niciodată.

Mai mult, copiii familiei Lykov nu cunoscuseră pe nimeni în afara părinților.

Știau că există locuri îndepărtate în care oamenii locuiesc îngrămădiți în clădiri înalte, auziseră că există și alte țări în afară de Rusia, dar acestea erau pentru ei concepte străine.

Învățaseră să scrie și să citească de la mama lor, iar singurele cărți pe care le văzuseră vreodată erau Biblia și Evangheliile pe care părinții le luaseră cu ei atunci când s-au retras în taiga.

Agafia Lykova (stânga), împreună cu sora sa, Natalia

Cum au supravieţuit

În cei 42 de ani de izolare, familia Lykov a dus o existență grea.

Au supraviețuit cu dificultate într-un mediu extrem de ostil și cu instrumente limitate.

Folosiseră câteva ibrice timp de mulți ani, dar după ce acestea au ruginit într-un final, nu prea au mai avut cum să-și gătească alimenteleș pe care le adunau din pădure.

Când au fost găsiți, alimentele lor de bază erau chiftelele de cartofi cu secară și semințe de cânepă.

Vara mai găseau fructe de pădure, dar mâncarea era oricum insuficientă.

Membrii familiei au trăit întotdeauna la limita subzistenței și a foametei.

Abia când băiatul, Dmitri, a crescut, el și tatăl său au putut merge la vânătoare.

Dar chiar și asta era dificil, căci nu aveau niciun fel de armă la dispoziție, și se bazau numai pe capcane improvizate.

Însă Dmitri, au descoperit geologii, dezvoltase o rezistență fizică aproape supraumană.

Putea vâna desculț pe timp de iarnă și se întorcea uneori la colibă după câteva zile, dormind afară chiar și la temperaturi sub limita înghețului.

Reacţia la aflarea evenimentelor istorice

Geologii i-au informat pe membrii familiei Lykov de ce se întâmplase în vremea izolării lor.

Le-au spus că existase un Al Doilea Război Mondial, care a durat șase ani.

Le-au mai spus şi că omul ajunsese pe Lună. Bătrânul Karp a refuzat să creadă asemenea minunăţie.

Familia Lykov a refuzat să-și părăsească așezarea, chiar dacă aveau șansa să se întoarcă într-o lume mai civilizată decât cea pe care o părăsiseră, unde să trăiască în condiții mai bune.

Au rămas, însă, în contact cu geologii care i-au descoperit.

În anul 1981, trei dintre cei patru copii Lykov au murit.

Savin și Natalia au murit de probleme renale, cauzate probabil de dieta cu care trăiseră toată viața. Dmitri s-a stins de pneumonie.

Karp și Agafia au refuzat și atunci să se întoarcă în lumea civilizată.

Karp a murit în anul 1988, iar fiica sa a rămas în taiga, unde trăiește și astăzi.


Ţi-a plăcut? Distribuie şi prietenilor tăi!

20
20 puncte
Lisa Roman

0 Comentarii

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Distribuie şi prietenilor tăi!

Nu ţine lucrurile interesante doar pentru tine. Şi prietenii tăi şi-ar dori să afle aceste informaţii!
Închide