Oamenii de știință au realizat o reconstrucție a feței unei femei de Neanderthal de acum 75.000 de ani, bazându-se pe rămășițele unui craniu ale cărui oase erau atât de moi când au fost excavate încât aveau consistența „un biscuit bine înmuiat”.
Cercetătorii au trebuit mai întâi să întărească fragmentele înainte de a le reasambla. Paleoartişti experţi au creat apoi modelul 3D.
„Cred că asta ne poate ajuta să ne conectăm cu cine erau strămoșii noștri. Este extrem de interesant și un privilegiu enorm să poți lucra cu rămășițele oricărui individ, dar mai ales cu unul la fel de special ca ea.”, a spus dr. Emma Pomeroy, un paleoantropolog de la Universitatea din Cambridge.[sursa]
Dr. Emma Pomeroy i s-a încredințat prețiosul craniu, care este împrumutat de autoritățile kurde. Craniul a fost găsit în Peștera Shanidar din Kurdistanul irakian. Este un loc emblematic unde rămășițele a cel puțin 10 bărbați, femei și copii de Neanderthal au fost dezgropate în anii 1950.
Când un grup britanic a fost invitat înapoi de autoritățile kurde în anul 2015, ei au găsit un nou schelet – numit Shanidar Z – care cuprindea o mare parte din partea superioară a corpului individului, inclusiv coloana vertebrală, umerii, brațele și mâinile. Cu permisiunea departamentului local de antichități, fragmentele de craniu au fost aduse în Marea Britanie în blocuri de sedimente pentru a începe procesul minuțios de a le elibera, de a le stabiliza și apoi de a le pune la loc.
Puzzle-ul complicat a durat mai mult de un an pentru a fi finalizat.
Craniul reconstruit a fost apoi scanat la suprafață și o imprimare 3D a fost oferită artiștilor olandezi Adrie și Alfons Kennis, care sunt renumiți pentru priceperea lor de a crea reprezentări fidele anatomic ale oamenilor antici din rămășițele lor osoase și fosile.
Fața unei femei de Neanderthal în vârstă de 75.000 de ani a fost reconstruită
Echipa este destul de sigură că „ea este o ea”. Oasele pelvine ar ajuta la determinare, dar acestea nu au fost recuperate cu partea superioară a corpului.
În schimb, cercetătorii s-au bazat pe anumite proteine dominante găsite în smalțul dinților care sunt asociate cu genetica feminină. De asemenea, statura uşoară a scheletului susţine interpretarea.
„Craniile neanderthalienilor și ale oamenilor arată foarte diferit. Craniile oamenilor de Neanderthal au creste uriașe ale sprâncenelor și nu au bărbie, cu o parte mediană a feței proeminentă, ceea ce duce la nasuri mai proeminente. Dar fața recreată sugerează că aceste diferențe nu erau atât de clare în viață.”, a mai spus Dr. Emma Pomeroy.
Multă vreme, oamenii de știință i-au considerat pe neanderthalieni brutali și nesofisticați în comparație cu specia noastră. Dar această ipoteză a fost schimbată de descoperirile de la Shanidar. Rămășițele descoperite în sit îi descriu pe hominizii antici ca pe niște creaturi empatice și evoluate din punct de vedere emoțional, unul dintre indivizii cu dizabilități arătând semne că a primit îngrijire continuă pe tot parcursul vieții sale.
„Este poate mai ușor de văzut cum au avut loc încrucișări între speciile noastre, în măsura în care aproape toți cei care trăiesc astăzi au încă ADN de Neanderthal.„, a adaugat dr. Pomeroy. Într-adevăr, cercetările recente au ajutat la dezvăluirea numeroaselor asemănări dintre Homo sapiens și Neanderthalieni, evidențiind modul în care aceștia din urmă stăpâneau focul, găteau mâncare și creau artă.
Peștera este renumită pentru ceea ce pare a fi un fel de ritual de înmormântare. Cadavrele erau așezate cu grijă, iar polenul dintr-un schelet i-a determinat pe experți să susțină că acești oameni de Neanderthal ar fi fost îngropați pe paturi cu flori. Cercetătorii consideră însă că polenul a fost lăsat mai târziu de albinele care s-au stabilit în peșteră.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
