Lilith: legenda primei soţii a lui Adam, de dinaintea Evei

Atunci când vine vorba de tradiția biblică, există un personaj atât de învăluit în mister și controverse încât cercetătorii au petrecut secole întregi discutând dacă ea este sau nu un personaj biblic real. Lilith, femeia despre care unii spun că ar fi precedat-o pe Eva ca soție a lui Adam, s-ar putea să nu fie un nume familiar pentru toți. Dar prezența ei în textele antice și în folclor a lăsat o amprentă de neșters asupra discuțiilor legate de Grădina Edenului, de creație și de primele zile ale omenirii.

Așadar, cine este Lilith, de unde provine și ce rol a jucat ea în narațiunea originală a creației? Mai jos am prezentat povestea femeii care a sfidat convențiile cu mult înainte ca Eva să intre în scenă.

Cine este Lilith

Lilith a fost lăsată în conurile întunecate ale istoriei, dar rămâne un personaj de o fascinație considerabilă. În unele interpretări ale vechilor texte ebraice, ea este prezentată ca fiind prima femeie, creată pe picior de egalitate cu Adam din același lut pământesc.

Acest lucru ar face din ea opusul Evei, pe care Dumnezeu a modelat-o din coasta lui Adam, care a fost creată pentru a fi supusă și a cărei pasivitate a dus la faptul că a fost păcălită de șarpe, creând păcatul primordial. Spre deosebire de Eva, în majoritatea reprezentărilor, Lilith emană o aură de independență și autodeterminare.^[sursa]

Numele Lilith în sine derivă din cuvântul ebraic „lilitu”, care semnifică o creatură a nopții, o ființă nocturnă. Această legătură cu întunericul și cu necunoscutul a sporit mistica lui Lilith de-a lungul anilor. Această asociere cu întunericul, combinată cu personalitatea ei cu voință puternică și asertivă (refuzând să se supună autorității lui Adam în Grădina Edenului), i-a determinat pe unii savanți să îi confere lui Lilith conotații negative de-a lungul anilor.

Nu se cunosc prea multe lucruri concrete despre Lilith, deoarece detaliile despre caracterul ei variază în funcție de texte și tradiții. Cu toate acestea, un lucru tinde să rămână consecvent: sfidarea și refuzul ei de a se conforma rolului tradițional de soție supusă.

Lilith și Grădina Edenului

Dacă citim Biblia modernă, vom găsi o referinţă la Lilith, în Isaia 34:14:

Animalele pustiei se vor întâlni cu hienele,
    iar ţapii sălbatici se vor chema unul pe altul.
De asemenea, Lilit se va culca
    şi îşi va găsi un loc de odihnă acolo. (interpretarea diferă în funcţie de versiunea Bibliei, în unele cărţi Lilith fiind tradus prin „năluca nopţii”)^[sursa]

Prezența lui Lilith în povestea Grădinii Edenului nu face parte din narațiunea biblică principală, ci apare în mare parte din folclorul și textele evreiești. În aceste relatări alternative, Lilith este adesea descrisă ca fiind prima soție a lui Adam, înaintea Evei.

Vorbim practic despre două interpretări numite midrash, comentarii extinse aduse celor doua versiuni ale creaţiei din Tora. În acestea, Dumnezeu a creat femeia de două ori: o dată în acelaşi timp cu bărbatul şi a doua oară din coasta bărbatului. Aşadar, conform acestor interpretări, trebuiau să fie două femei diferite.

După cum am mai spus, caracterul lui Lilith este definit de obicei prin refuzul ei de a se pleca în fața lui Adam și prin lipsa ei de supunere ca soție. Acestea ar putea fi trăsături pe care mulți dintre noi le admirăm astăzi, dar nu și acum peste 2.000 de ani.

Potrivit unor versiuni ale poveștii, sfidarea lui Lilith a dus la expulzarea ei din Eden, în timp ce în altele a plecat de bunăvoie. În aceste versiuni ale poveștii, în loc să renunțe la independența ei, ea a ales să fie alungată din paradis.

Originile lui Lilith pot fi urmărite până la un mozaic de mitologii și texte vechi, în principal în cadrul folclorului evreiesc. Deși nu se regăsește în Biblia ebraică canonică, povestea ei a început să prindă contur în diverse texte, inclusiv în „Alfabetul lui Ben Sira” și în „Zohar”, ambele scrise în perioade diferite ale istoriei evreiești.

În „Alfabetul lui Ben Sira”, Lilith este prezentată ca fiind prima soție a lui Adam, creată din același pământ ca și el. Cu toate acestea, căsătoria lor este plină de conflicte din cauza refuzului lui Lilith de a fi supusă lui Adam. Eventuala ei plecare din Grădina Edenului marchează începutul călătoriei ei ca figură a independenței și a sfidării.

„Zohar”, o lucrare importantă a misticismului evreiesc, a dezvoltat și mai mult caracterul lui Lilith, prezentând-o ca pe o ființă puternică și enigmatică asociată cu aspectele întunecate și misterioase ale existenței. Cercetătorii și povestitorii medievali au folosit adesea Zoharul pentru a o zugrăvi pe Lilith ca pe un fel de demon.

Dincolo de folclorul evreiesc, influența lui Lilith s-a extins la mitologiile mesopotamiene și babiloniene, unde era asociată cu demoni și spirite malefice. Aceste fire mitologice variate s-au împletit pentru a crea caracterul cu multiple fațete al lui Lilith.

Mitul lui Lilith și-a lăsat, de asemenea, amprenta asupra culturii populare, de la literatură la artă și chiar la interpretări feministe moderne. Povestea ei continuă să rezoneze, servind drept simbol al rebeliunii împotriva rolurilor tradiționale de gen și a așteptărilor societății.

Ce s-a întâmplat cu ea

Soarta lui Lilith după plecarea ei din Grădina Edenului este un subiect de dezbatere și interpretare continuă în diverse tradiții mitologice și folclorice.

În unele relatări, Lilith este descrisă ca un spirit rătăcitor, care își caută mereu propria cale în afara granițelor Edenului. Ea este adesea asociată ca fiind o seducătoare sau o forță malefică, care apare în timpul nopții pentru a face rău sau pentru a ispiti oamenii.

În scrierile din secolul al XIII-lea ale lui Isaac ben Jacob ha-Cohen (un talmudist și jurist evreu), Lilith se cuplează cu arhanghelul Samael, acuzatorul, adversarul și distrugătorul din tradiția biblică talmudică și posttalmudică. Această portretizare mai întunecată a lui Lilith ca fiinţă demonică reflectă sfidarea ei împotriva rolurilor tradiționale de gen și a normelor societale. Unii savanți medievali au folosit scrierile lui Jacob pentru a explica faptul că urmașii lui Lilith și Samael erau demonii și monștrii de care se temeau atât de mulți adepţi.

În schimb, alte interpretări îi oferă o imagine mai simpatică lui Lilith. Ea este văzută de unii ca un simbol al independenței feminine și al emancipării, alegând libertatea în locul supunerii. Unele interpretări feministe o celebrează chiar ca pe o figură care și-a apărat drepturile și a refuzat să fie dominată de Adam. Însă deja intrăm pe teritoriu politic.

Legenda lui Lilith se intersectează, de asemenea, cu diverse credințe culturale. În unele tradiții, ea este asociată cu nașterea, crezându-se că este o protectoare a femeilor însărcinate și a nou-născuților. Acest aspect pozitiv al personajului ei contrastează cu reprezentările mai sinistre din alte mitologii.

Feminismul timpuriu

Pe tărâmul miturilor antice și al folclorului, Lilith apare ca o figură convingătoare și misterioasă, provocând narațiunile convenționale și stârnind dezbateri despre gen, putere și autonomie. Deși nu face parte din relatarea biblică tradițională a Grădinii Edenului, povestea lui Lilith a dăinuit de-a lungul timpului, evoluând pentru a reflecta schimbarea valorilor culturale și sociale.

Lilith, ca femeie care a precedat-o pe Eva ca soție a lui Adam, simbolizează independența și sfidarea. Refuzul ei de a se supune autorității lui Adam și plecarea ei din Eden au făcut din ea o emblemă puternică a emancipării feminine. Cu toate acestea, personajul ei este departe de a fi unidimensional, interpretările sale variind de la demon înfricoşător la protectoare a femeilor la naștere.

Mitul primei soţii a lui Adam ne amintește de fascinația permanentă pentru personajele care sfidează status quo-ul. Povestea ei ne invită să pătrundem în complexitatea relațiilor umane, în dinamica puterii și în farmecul aparte al lucrurilor interzise.