Micuțul super-prădător care urlă la Lună înainte de a ucide: şoarecele care vânează scorpioni

Șoarecele lăcustă, cunoscut şi ca „şoarecele care vânează scorpioni” este în mare măsură imun la veninul scorpionului și chiar recurge la canibalism atunci când vremurile sunt grele. Comparativ cu alţi şoareci, acesta este mic şi rau, un prădător feroce, care are inteligenţa necesară să se apere de duşmani şi să-şi atace cu mult curaj şi siguranta victima.

Denumire: Șoarecele lăcustă din sud (Onychomys torridus); Şoarecele vânător de scorpioni.
Unde trăiește: Sud-vestul SUA și nord-vestul Mexicului.
Ce mănâncă: Scorpioni, insecte, alte rozătoare și unele materiale vegetale.
De ce este impresionant: Șoarecele lăcustă este un carnivor care este în mare parte imun la veninul scorpionilor și urlă la Lună înainte de a ucide ca un mic lup.

Şoarecele care vânează scorpioni

Atacă fără teamă scorpioni extrem de veninoşi, ocupă cu forţa locuinţele altor rozătoare şi manifestă şi alte comportamente destul de rar întâlnite la acest grup de mamifere: şoarecele Onychomys torridus, din America de Nord, este o specie cu multiple trăsături neobişnuite. În prezent, oamenii de ştiinţă îl studiază pentru a-i afla secretul rezistenţei la venin.^[sursa]

Onychomys torridus trăieşte în regiunile aride din sud-vestul Statelor Unite şi zonele adiacente din Mexic, adăpostindu-se în vizuini pe care nu le sapă singur, ci le obţine gata făcute de alte rozătoare, eventual gonindu-i agresiv pe ocupanţii precedenţi.

După cum arată cercetările realizate pe exemplare crescute în captivitate, aceşti şoareci sunt agresivi încă de mici; nici puii nu ezită să atace prăzi mai mari decât ei, comportament ce pare să fie deprins de la tată.

Şoarecele care urlă la Lună este foarte agresiv

Un alt comportament neobişnuit al acestei specii îl reprezintă felul în care îşi produce vocalizările nocturne: şoarecele se ridică pe membrele posterioare, îşi înalţă capul şi emite sunete surprinzător de puternice pentru dimensiunea lui, adoptând aceeaşi poziţie pe care o ia un lup atunci când urlă la Lună.

Sunetele pe care le face acest mic rozător fioros sunt produse în același mod în care oamenii vorbesc și lupii urlă – prin crearea de vibrații ale țesuturilor induse de fluxul de aer, potrivit unui studiu publicat în anul 2017. Echipa a descoperit, de asemenea, că acești șoareci au un tract vocal în formă de clopot care crește intensitatea vocală.

Se crede că urletul, care este adesea produs chiar înainte de a ucide, ajută la marcarea teritoriului șoarecelui. Șoarecele lăcustă este foarte teritorial și în mare parte solitar. Deși membrii acestei specii pot trăi în perechi mascul-femelă, acest lucru se termină adesea prin uciderea celuilalt de către unul dintre ei.

Aceasta este singura specie de şoarece carnivor din America de Nord. Vânează noaptea, hrănindu-se cu insecte, tarantule, chiar şi cu alte rozătoare (inclusiv din propria specie) şi nu ezită să atace nici scorpioni foarte veninoşi, cum sunt cei din genul Centruroides. Aceştia se numără printre scorpionii cei mai veninoşi din lume, veninul lor producând la om contracţii musculare şi insuficienţă respiratorie.

Onychomys torridus, însă, prezintă o rezistenţă remarcabilă la veninul lor. Această însuşire ar putea, într-o zi, să ajute cercetările de medicină umană pentru descoperirea unor metode de combatere a durerii.

Cercetătorii de la Sam Houston State University, SUA, au injectat o cantitate mică de venin de scorpion în laba unui şoarece Onychomys torridus şi în laba unui şoarece obişnuit de laborator (specia Mus musculus). Şoarecele Onychomys torridus a petrecut mult mai puţin timp lingându-şi membrul afectat (un comportament caracteristic mamiferelor atunci când sunt rănite), ceea ce sugerează că durerea pe care o resimţea era mult mai slabă decât cea resimţită de şoarecele de laborator.^[sursa]

Apoi, cercetătorii au îndepărtat anumite celule nervoase din măduva spinării, care conduc semnalele de la receptorii pentru durere la creier, şi au studiat modul în care veninul altera funcţionarea acestora.

În mod obişnuit, veninul de scorpion activează o proteină din membrana celulalră, numită Nav1.7, care stimulează emiterea semnalelor electrice celulare asociate cu senzaţia de durere.

Dar Onychomys torridus prezintă o mutaţie la nivelul unei alte proteine, denumită Nav1.8, care împiedică semnalele să meargă mai departe şi să ajungă la creier, ceea ce ar putea explica faptul că Onychomys torridus nu este afectat prea mult de înţepătura scorpionilor şi nu se teme să atace aceste creaturi.