Papa Silvestru al II-lea, acuzat că şi-a câştigat funcţia în urma unui joc de zaruri cu Diavolul

Papa Silvestru al II-lea s-a născut în jurul anului 946, în nobilimea franceză din regiunea Auvergne. Numele său de mirean era Gerbert d’Aurillac. Cel care avea să fie supranumit „Papa Cercetător”, sau chiar „Vrăjitorul Papă” a avut origini deosebit de umile pentru un personaj care a ajuns, în cele din urmă, să ocupe Sfântul Scaun.

Născut într-o umilă familie de ţărani, soarta tânărului Gerbert avea să se schimbe odată cu o decizie esenţială luată în anii adolescenţei. Cuprins de o fervoare religioasă dublată de o sete de cunoaştere pentru care avea să rămână în istorie, tânărul ia decizia să se călugărească şi să slujească Domnului pentru tot restul zilelor sale.

Gerbert a intrat într-o mănăstire din ținutul natal, unde s-a făcut rapid remarcat prin agerimea minții sale. Mănăstirea a fost vizitată de contele Borell al II-lea al Barcelonei, care l-a luat în Catalunia pe viitorul papă, pentru a studia științele.

Ştia limba arabă, matematică şi astronomie

Pe atunci, Spania musulmană reperzenta o civilizaţie foarte tolerantă, în care învăţaţii şi artiştii erau pretutindeni onoraţi şi preţuiţi. În plin Ev Mediu european al abuzurilor şi superstiţiilor, biblioteca din Cordoba, situată imediat lângă Marea Moschee din oraş, cuprindea circa 40.000 de lucrări din cele mai variate domenii, precum medicină, ştiinţe exacte, arhitectură sau filosofie.

În timp ce se afla la Barcelona, Gerbert a învățat limba arabă. Apoi a făcut parte dintr-o delegație trimisă la Cordoba pentru a negocia pacea dintre contele de Barcelona și emirul de Cordoba. A devenit fascinat de episcopii creștini mozarabi, care se îmbrăcau și vorbeau precum arabii, fără să își părăsească credința, și care studiau științele, cot la cot cu savanții musulmani și evrei, în marile universități ale vremii.

Gerbert a primit permisiunea de a studia la universitățile din Cordoba, din Sevilla și chiar din Maroc. A fost pasionat mai ales de matematică și de astronomie. S-a remarcat prin cunoștințele sale vaste. În anul 969, Borel al II-lea a făcut un pelerinaj la Roma și l-a luat pe călugărul Gerbert cu el. Tânărul călugăr i-a cunoscut acolo pe Papa Ioan al XIII-lea și pe împăratul romano-german Otto I. Acesta l-a angajat profesor pentru fiul său, împăratul Otto al II-lea.

Gerbert a fost primul profesor creştin care a predat matematică pe baza celor nouă cifre arabe. Pe baza acestor numere, Gerbert alcătuise un abac, astăzi amintind de o banală numărătoare pentru cei mici, dar care, în acele vremuri, avea importanţa unui supercomputer. În Europa se folosea pe atunci un model de abac bazat pe cifre romane, sistem mai greoi şi mai lent.

Abacul lui Gerbert, bazat pe cifrele arabe, punea bazele unor algoritmi primari, putând fi folosit cu uşurinţă la operaţii de adunare, scădere, înmulţire şi împărţire. Aceasta este una dintre cele patru invenţii majore care au apărut în perioada 3000 î.Hr.-1622, când a fost inventată rigla de calcul.

Gerbert d’Aurillac a devenit Papa Silvestru al II-lea

După urcarea pe tron a elevului său, în anul 973, Gerbert a fost numit profesor al școlii catedralei din Reims. A fost numit, de asemenea, abate al unei mănăstiri și a primit titlul de conte.

Gerbert a devenit un personaj influent, care l-a sprijinit pe Hugo Capet împotriva ultimului rege carolingian al Franței, Lothar. Hugo Capet l-a detronat pe rivalul său și a întemeiat dinastia capețiană în anul 987. Patru ani mai târziu, Gerbert a fost ales arhiepiscop de Reims, însă desemnarea sa a stârnit revolta clerului local.

În aceste condiții, în 998, Papa Grigore al V-lea la numit pe Gerbert arhiepiscop de Ravenna și profesor al viitorului împărat Otto al III-lea.

În anul 999, Papa Grigore al V-lea a murit, iar Gerbert a devenit suveran pontif. A fost primul papă francez din istorie. Și-a luat numele de Silvestru, pentru că primul papă cu numele Silvestru fusese cel care l-a botezat pe împăratul Constantin cel Mare.

În concepția noului papă, creștinătatea trebuia reunită într-un nou imperiu roman, condus de împărat și de papă. A început reforma clerului și a interzis vânzarea funcțiilor ecleziastice și relațiile de concubinaj în care erau implicați numeroși episcopi. A reformat educația și a generalizat utilizarea cifrelor arabe în locul celor latine, precum și utilizarea abacului și a astrolabului.

Probabil cea mai mare realizare a sa pe plan religios şi politic constă în contribuţia la creştinarea ungurilor. El a fost papa sub al cărui pontificat noul popor migrator de origine asiatică ajuns în Europa a devenit creştin.

Din cauza reformelor sale, romanii s-au răsculat și l-au alungat din oraș, atât pe el, cât și pe împăratul Otto al III-lea.

Moartea şi acuzaţii de vrăjitorie pentru Papa Silvestru al II-lea

După două tentative nereuşite de a prelua puterea în Roma, Otto al III-lea a fost ucis. Fără frică, Silvestru s-a întors la Vatican, în ciuda faptului că atât aristocraţia, şi oamenii de rând îi erau ostili. Papa era acuzat pe nedrept de erezie şi de legături cu diavolul.

Cu toate că se întorsese pe scaunul papal, Papa Silvestru al II-lea a murit în scurt timp de bătrâneţe, fiind înmormântat în basilica Sfântului Ioan din Lateran. A murit în data de 12 mai 1003 și a fost înmormântat în bazilica San Giovanni in Laterano.

Opozanții săi, în frunte cu cardinalul Beno, i-au întinat memoria. L-au acuzat, printre altele, că ar poseda o carte de incantaţii magice furată de la un filozof arab din Spania. Gerbert ar fi fugit cu cartea, iar arabul l-ar fi urmărit, căutându-l cu ajutorul stelelor, dar Gerbert s-ar fi ascus sub un pod de lemn care era suspendat între Infern şi Paradis, devenind invizibil.

Dincolo de acuzaţiile de vrăjitorie, opozanţii săi au lansat acuzaţia că Silvestru al II-lea și-ar fi câștigat tronul papal la o partidă de zaruri cu Diavolul. Se pare că Lucifer a avut o mână proastă şi a pierdut partida respectivă.

O altă variantă susţinea că Papa Silvestru al II-lea ar fi făcut pact cu un diavol feminin, numit Meridiana. Aceasta i-ar fi apărut după ce a fost respins de iubirea sa pământească, și cu ajutorul Meridianei ar fi reușit să urce pe tronul ​​papal.

De asemenea, unii au susţinut că suveranul pontif ar fi construit un cap magic de bronz. Acest cap robotic i-ar fi răspuns cu da sau nu la toate întrebările. Legendele despre acest papă sunt numeroase. Evident, în ziua de azi sunt privite strict ca rodul superstițiilor unei lumi întunecate, pe care Papa Silvestru al II-lea a încercat să o lumineze prin credință, educație și știință.