Giordano Bruno s-a născut în anul 1548, fiind un filozof, astronom, matematician şi ocultist italian, care a activat în epoca Renașterii.
Numele său adevărat era Filippo, însă şi-a luat numele de Giordano când a devenit călugăr dominican în mănăstirea „San Domenico”, din apropierea orașului Napoli, Italia. Tatăl său a fost mercenar.
În anul 1572 a devenit preot. În mănăstire a studiat filosofia lui Platon și Aristotel, precum și operele teologice ale lui Toma de Aquino. A mai citit două comentarii interzise ale lui Erasmus şi a vorbit liber despre erezia ariană, care nega divinitatea lui Iisus.[Britannica.com]
În consecinţă, a fost acuzat de erezie, împotriva lui pregătindu‑se un proces condus de mai‑marele regional al ordinului. Din acest motiv, a fugit la Roma în februarie 1576. Acolo a fost acuzat pe nedrept de crimă. A început astfel un al doilea proces de excomunicare, iar în aprilie 1576 a fugit iar.
A abandonat ordinul dominican şi, după ce a pribegit un timp prin nordul Italiei, în anul 1578 s‑a dus la Geneva, câştigându‑şi traiul din corectura de carte.
S‑a convertit apoi la calvinism, însă, după ce a publicat un pamflet la adresa unui profesor calvinist, a descoperit că Biserica Reformată era cel puţin la fel de intolerantă precum cea catolică.
A fost arestat, excomunicat, apoi reabilitat după ce a retractat şi, în sfârşit, i s‑a permis să părăsească oraşul. S‑a stabilit în Franţa. A stat mai întâi la Toulouse, unde a încercat în van să primească o absolvire din partea Bisericii Romano‑Catolice. În schimb, a fost numit profesor de filozofie. Apo, în anul 1581, s-a mutat la Paris.
Ideile care i-au adus sfârşitul lui Giordano Bruno
În primăvara lui 1583, Giordano Bruno s‑a mutat la Londra. A fost invitat să discute teoria despre mişcarea Pământului cu câţiva doctori de la Oxford, însă discuţia a degenerat în ceartă.
După câteva zile a început să scrie dialogurile italiene, prima expunere sistematică a filozofiei sale. Giordano Bruno a scris şase dialoguri. Dintre acestea, trei erau cosmologice, referitoare la teoria despre univers şi trei morale.
În Cina din Miercurea Cenuşii (Cena de la Ceneri, 1584), nu numai că a reafirmat realitatea teoriei heliocentrice, dar a şi sugerat că Universul este infinit, compus din nenumărate lumi asemănătoare cu cele din sistemul solar.
Aceste idei au fost considerate eretice şi periculoase.
În acelaşi dialog, a anticipat teoriile compatriotului său italian, astronomul Galileo Galilei, susţinând că ar trebui să urmăm învăţăturile morale ale Bibliei, dar nu pe cele astronomice. De asemenea, a criticat puternic moravurile societăţii engleze şi pedanteria doctorilor de la Oxford.
În anul 1591 a acceptat o invitație a nobilului venețian, Giovanni Moncenigo, și astfel a revenit în Italia, la Veneția. Aceasta s-a dovedit a fi o greşeală fatală. Acolo a dat lecții ca profesor particular, însă nu pentru mult timp.
Ideile sale etice, care se opun eticii ascetice religioase, trimit către activismul umanist modern. Idealul său de toleranţă religioasă şi filozofică i‑a influenţat pe gânditorii liberali, în special pe filosoful olandez Baruch Spinoza.
Condamnarea
Giordano Bruno a fost arestat de Inchiziție, fiind extrădat la Roma. După șase ani de detenție, timp în care a fost supus la nesfârșite interogatorii, fiind acuzat de blasfemie, comportament imoral și erezie, a fost adus în fața tribunalului inchizitorial, prezidat de cardinalul Bellarmino.
A făcut o încercare disperată de a demonstra că teoriile sale nu erau incompatibile cu concepţia creştină despre Dumnezeu şi creaţie. Dar inchizitorii i‑au respins toate argumentele.
În cele din urmă, savantul a declarat că nu are nimic de retractat şi că nici măcar nu ştia ce voiau ei să retracteze. Papa Clement a ordonat atunci să fie condamnat, ca nepocăit şi eretic încăpăţânat.
Refuzând să-și abjure convingerile, judecătorii au decis să fie condamnat pentru erezie. Sentinţa i‑a fost citită oficial pe 8 februarie 1600. Luând la cunoştinţă de conţinutul actului, Bruno le‑a spus judecătorilor: „Probabil că vouă vă e mai frică de condamnarea mea decât îmi este mie“.
Giordano Bruno a fost ars pe rug la 17 februarie 1600, în piața „Campo dei Fiori”, din Roma. Toate operele sale au fost interzise.
La 400 de ani după executarea sa, Biserica Catolică, prin glasul papei Ioan Paul al II-lea, și-a exprimat „profunda durere”, regretând eroarea comisă prin condamnarea la moarte a lui Giordano Bruno.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
