Domnia spectaculoasă a lui Radu Şerban în Ţara Românească

Radu Şerban s-a născut la finalul sec. al XVI-lea, într-una dintre cele mai ilustre familii din Țara Românească. Tatăl său, Şerban, era unul dintre fiii domnitorului Neagoe Basarab. Mama sa, Maria, provenea din bogata și influenta familie a Craioveștilor.

Radu Şerban deţinea cel mai întins domeniu boieresc din regiune. Acesta includea 71 de sate și părți de sate, la care se adăuga zestrea adusă de soția sa, Elina, fiica banului Udriște.

Mihai Viteazul a fost cel care l-a promovat în dregătorii. În timpul domniei acestuia, Radu Şerban a devenit mare paharnic. S-a dovedit a fi şi un iscusit conducător de oşti.

După asasinarea lui Mihai Viteazul, în anul 1601, Radu Șerban a devenit conducătorul grupării de boieri care dorea să continue politica domnitorului Unirii. El a fost sprijinit de nepoții săi, frații Preda, Stroe și Radu Buzescu. Aceştia, bucurându-se de o mare autoritate politică și militară, i-au sprijinit în mod constant domnia.^[detalii]

Radu Şerban a luptat, în primele luni de domnie, cu Simion Movilă. Acesta din urmă fusese instalat domnitor al Țării Românești de către oastea trimisă de către cancelarul Poloniei, Jan Zamoyski, și de cea trimisă de către domnitorul Moldovei, Ieremia Movilă.

Ulterior, după ce a reușit să îl alunge pe Simion Movilă, Radu Şerban a luptat cu Radu Mihnea, susținut de Imperiul Otoman. Radu Şerban s-a aliat cu Imperiul Habsburgic, care l-a sprijinit atât cu oști, cât și cu bani. Cu ajutorul Habsburgilor, în anul 1602, a reușit să îi înfrângă pe tătarii chemați de către Simion Movilă.

Bătălia de la Teişani

În Bătălia de la Teișani, din luna septembrie a anului 1602, s-a consumat unul dintre cele mai eroice dueluri din istoria Țării Românești. În fața oştilor, Stroe Buzescu l-a înfruntat, l-a învins și l-a decapitat pe nepotul hanului tătar Ghazi Ghirai, un luptător considerat invincibil. Stroe Buzescu a murit și el, câteva zile mai târziu, din cauza rănilor primite. Radu Şerban a obținut o victorie importantă împotriva unei oști tătărăști mult mai numeroase.

În anul 1603, domnitorul Ţării Româneşti a pornit o campanie împotriva principelui Transilvaniei, Moise Szekely, susținut de către turci. Moise Szekely a fost ucis de către oștenii români. Radu Şerban s-a retras în Țara Românească, deși boierii săi ar fi vrut să pună stăpânire pe Transilvania. Întors victorios în țară, Radu Şerban a negociat o pace cu turcii, iar anii de pace i-au permis să refacă țara din punct de vedere economic.

Însă pacea s-a sfârșit în anul 1610. Atunci, oștile principelui Transilvaniei, Gabriel Bathory, l-au atacat prin surprindere. Radu Şerban s-a refugiat în Moldova, la aliatul său, Constantin Movilă. A strâns o oaste formată din refugiații din Țara Românească, oaste întărită cu cavaleri polonezi.

În anul 1611, a intrat în Țara Românească, și-a recâștigat tronul, apoi a pornit în Transilvania, unde, în iulie, l-a zdrobit pe Gabriel Bathory, care a scăpat cu fuga. Însă Țara Românească a fost atacată de către turci și tătari. Oastea românească, obosită de campaniile îndelungate, a fost învinsă, în ciuda eroismului aliaților polonezi.

Pribegia şi sfârşitul lui Radu Şerban

Radu Şerban s-a refugiat din nou în Moldova, de unde a plecat la Viena. Domnitorul a încercat să obțină sprijin militar de la Imperiul Habsburgic, pentru a reveni pe tronul Țării Românești, dar nu a obținut decât promisiuni și vorbe frumoase. Imperiul Habsburgic încheiase pace cu cel Otoman.

Radu Şerban a murit în exil, pe 23 martie 1620, la vârsta de aproape 60 de ani. Sfârșitul i-a fost grăbit, se pare, de o „gravă și lungă boală de podagră”, o urmare a vieții de oștean.

Ca un omagiu adus luptătorului pentru cauza creștinătății, împăratul Ferdinand al II-lea a hotărât înmormântarea sa în Catedrala Sf. Ștefan din Viena, privilegiu rezervat familiei imperiale. Însă urmașii nu l-au uitat și mormântul nu i-a fost acoperit de pulberea anonimatului. Fiica sa Ancuța, căsătorită cu Nicolae Pătrașcu, fiul lui Mihai Viteazul, a adus mai târziu în pământul țării rămășițele tatălui și pe cele ale soțului ei.

Fiul lui Radu Şerban, Constantin, a devenit domnitor al Țării Românești și al Moldovei, iar nepotul său, Constantin Brâncoveanu, a devenit, de asemenea, domnitor.