Oamenii de știință au suspectat de ceva vreme că rechinul de Groenlanda (Somniosus microcephalus) trăieşte o viață extrem de lungă, dar nu au avut o modalitate de a determina exact durata de viaţă a acestuia. Acesta este cel mai longeviv animal vertebrat și supraviețuiește sute de ani în adâncurile reci ale oceanelor Arctic și Atlanticului de Nord.
Vârsta altor specii de rechini poate fi estimată prin numărarea benzilor de creștere de pe spinările înotătoarelor sau de pe vertebrele rechinilor, la fel ca inelele de pe trunchiul secţionat al copacilor. Cu toate acestea, rechinul de Groenlanda nu are spini în înotătoare și nici țesuturi dure în corp. Vertebrele sale sunt prea moi pentru a forma benzile de creștere observate la alți rechini.
Cum arată rechinul de Groenlanda
Rechinii de Groenlanda ajung până la 7,3 metri lungime și cântăresc până la 1.200 de kilograme. Sunt mai lungi decât rechinii din specia Marele Alb (Carcharodon carcharias), care pot atinge până la 6 metri lungime.
Rechinii de Groenlanda au corpuri cilindrice acoperite cu solzi asemănători cu dinții, numiți denticuli dermici. Acești solzi specializați reduc forța de frecare și ajută rechinii să se miște mai ușor prin apă. Rechinii pot fi negri, maro, gri sau un amestec al tuturor celor trei culori și pot avea pete.
Gura unui rechin de Groenlanda conține de la 48 până la 52 de dinți în maxilarul superior și 50 până la 52 de dinți în maxilarul inferior. Dinții superiori sunt ascuțiți, pentru a ajuta rechinii să rețină mâncarea mai mare, în timp ce dinții inferiori sunt largi și curbați lateral, astfel încât rechinii să poată tăia bucăți rotunde de carne din pradă mișcându-și capul într-o mișcare circulară.
Puii de rechin de Groenlanda au o lungime de doar 35 până la 45 de centimetri atunci când se nasc. Cu toate acestea, se știu prea puține detalii despre modul în care aceștia își petrec viața timpurie sau câți supraviețuiesc până la vârsta adultă.[sursa]
Cât trăieşte rechinul de Groenlanda
Descoperirile recente au permis oamenilor de știință să folosească datarea cu carbon pentru a estima vârsta rechinilor din Groenlanda. În interiorul ochilor rechinului există proteine care se formează înainte de naștere și nu se degradează odată cu vârsta, precum o fosilă conservată în chihlimbar. Oamenii de știință au descoperit că pot determina vârsta rechinilor prin datarea cu carbon a acestor proteine.
Un studiu a examinat rechinii din Groenlanda care au fost capturați accidental în plasele pescarilor. Cel mai mare rechin pe care l-au găsit, o femelă de 5 metri, avea între 272 și 512 ani, conform estimărilor lor. Datarea cu carbon poate oferi doar estimări, nu o vârstă definitivă. Oamenii de știință continuă să perfecționeze această metodă și ar putea oferi măsurători mai precise în viitor. Dar chiar și la limita inferioară a estimărilor, o durată de viață de 272 de ani face din rechinul de Groenlanda cea mai longevivă vertebrată.
O teorie care explică această durată lungă de viață este aceea că rechinul de Groenlanda are un metabolism foarte lent, o adaptare la apele reci și adânci pe care le frecventează. Un vehicul operat de la distanță care a efectuat o scufundare în largul regiunii New England a întâlnit un rechin de Groenlanda la o adâncime de 783 de metri, dar se știe că acești rechini obişnuiesc să trăiască până la 2.200 de metri adâncime. De asemenea, sunt singurii rechini care pot rezista în apele reci ale Oceanului Arctic pe tot parcursul anului.
Metabolismul lent ar putea explica creșterea lentă a rechinului, îmbătrânirea lentă și mișcarea lentă – viteza sa maximă este de sub 2,9 kilometri pe oră. Deoarece rechinii cresc atât de încet, se crede că nu ajung la maturitatea sexuală decât după ce au vârsta de peste un secol. Acest lucru înseamnă că eliminarea rechinilor maturi din Groenlanda din ocean afectează specia și ecosistemul pentru multe decenii.
Pericol de dispariţie
Rechinul de Groenlanda se află aproape în vârful lanţului trofic, dar are un duşman natural: caşalotul, cel mai mare prădător existent pe Pământ.
Carnea de rechin de Groenlanda este comestibilă doar atunci când este uscată. Carnea uscată este dată de obicei câinilor de sanie din regiunile nordice. Carnea este, de asemenea, fermentată și consumată de oamenii din Islanda, acolo unde hrana, numită Hákarl, este considerată o delicatesă. Aşadar, nu este neapărat o ţintă pentru braconieri.
Deși rechinul de Groenlanda era vânat pentru uleiul din ficat, majoritatea acestor rechini care ajung în plasele și undițele de pescuit sunt acum capturați din greșeală. Reducerea capturilor accidentale este esențială pentru conservarea acestei specii unice.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
