Regatul Pontului, misteriosul regat de la ţărmurile Mării Negre

Regatul Pontului este mai puţin cunoscut în zilele noastre, însă existenţa sa în jurul Mării Negre îl face important pentru istoria poporului nostru.

Pontul este o regiune de pe coasta de sud a Mării Negre situată în Turcia de astăzi. Pontul a fost astfel denumit în urma explorării și colonizării orașelor din Anatolia și regiunea Mării Negre de către grecii ionieni spre sfârșitul Epocii întunecate grecești. Devenind un regat independent cu capitala la Amasia, a fost întemeiat in sec. IV î.Hr. Și-a extins frontierele până în 66 î.Hr., când Pompeius Magnus l-a infrânt pe Mitridate VI Eupator.

Cum s-a format Regatul Pontului

Primele călătorii ale marinarilor-negustori greci în regiunea numita Pont a avut loc, cel mai probabil, în jurul anilor 1000 î.Hr. Dar stabilirea lor acolo și întemeierea unor orașe, s-ar fi produs numai către secolele al VIII-lea și al VII-lea î.Hr., după cum este remarcat prin documentele arheologice. Acest lucru se potrivește bine cu o dată a fondării cetăţii Sinopolis în ani 731 î.Hr., după cum arată Eusebiu din Cezareea. Aceasta ar fi cea mai veche dintre coloniile grecești în regiunea ce avea să fie mai târziu numită Pont.

În sec. V-VI î.Hr., Pontul a devenit oficial o parte a Imperiului Ahemenid. Acest lucru însemna că coloniile grecești locale plăteau tribut perșilor. Atunci când comandantul atenian Xenofon a trecut prin Pont aproximativ un secol mai târziu, în perioada 401-400 î.Hr., el nu a găsit de fapt niciun persan în Pont.^[sursa]

Pontul a ieșit de sub dominația persană atunci când Regatul Cappadocia s-a separat de Imperiul Ahemenid, Pontul devenind una dintre provinciile sale. Ulterior, Pontul s-a separat de Regatul Cappadociei sub Mitridate Ktistes I („Ktistes”, însemnând „Fondatorul”, sau „Constructor” în limba greacă) în anul 302 î.Hr. și a devenit independent.

Regatul Pontului a fost instituit în cele din urmă în cea mai mare parte în cadrul regiunii imense din Cappadocia. La început, regatul a fost numit „Cappadocia spre Pont”, dar apoi pur și simplu „Pont”, numele de Cappadocia fiind limitat la jumătatea sudică a regiunii.

Regatul Pontului

Regatul Pontului s-a extins, în general, la est de râul Halys. Dinastia persană care avea să fondeze acest regat a condus, în secolul al IV-lea î.Hr., orașul grec Cius (sau Kios) din Mysia, primul membru cunoscut al acesteia fiind Mitridate de Cius. Fiul său, Ariobarzanes al II-lea, a devenit satrap al Frigiei. El a devenit un aliat puternic al Atenei și s-a revoltat împotriva lui Artaxerxe, dar a fost trădat de fiul său Mitridate al II-lea. Fiul acestuia din urmă numit, de asemenea, Mitridate, a devenit Mitridate I Ktistes din Pont, după cum am menţionat mai sus.

În timpul perioadei tulburi după moartea lui Alexandru cel Mare, Mitridate Ktistes a fost pentru un timp în serviciul lui Antigonus, unul dintre succesorii lui Alexandru, și a manevrat situația cu succes în acest moment tulbure pentru a crea Regatul Pontului.

Regatul a fost condus de către urmașii săi care au purtat în mai mare parte acelasi nume, până în anul 64 î.Hr.. Astfel, această dinastie persană a reușit să supraviețuiască și să prospere în lumea elenistică, în timp ce principalul Imperiu Persan a căzut.

Măreţie şi decădere

Regatul Pontului avea o cultură sincretică, care îmbina elemente grecești, persane și anatoliene. Limba oficială era greaca, dar se vorbeau și alte limbi locale. Religia era politeistă și includea culte ale zeilor greci, iranieni și anatolieni. Regatul avea o economie bazată pe agricultură, comerț și minerit. Orașele sale principale erau Amaseia, Sinope și Trabzon.

Acest regat a ajuns la înălțimea cea mai mare sub Mitridate al VI-lea sau Eupator Mitridate, de obicei numit cel Mare. Acesta a fost în razboi cu romanii o lungă perioadă de timp. Sub el, Regatul Pontului a inclus nu numai Cappadocia pontică, ci, de asemenea, de la coasta de frontieră cu Bitinia până în Colchis, o parte din apele interioare ale regiuni Paflagonia, și Armenia Mică.

În ciuda guvernării regiunii Armenia Mică, regele Mitridate al VI-lea a fost un aliat al regelui armean Tigranes cel Mare, care s-a căsătorit cu Cleopatra din Pontus.

Mitridate al VI-lea Eupator era cunoscut ca fiind un geniu militar, dar și un om de știință. A scris o enciclopedie despre plante medicinale și otrăvuri, pe care a numit-o „De antidotis”. Regele își administra zilnic mici doze de otrăvuri pentru a-și dezvolta imunitatea la ele, ceea ce i-a permis să scape de mai multe tentative de asasinat.

Războaiele mitridatice

Mitridate al VI-lea a fost unul dintre cei mai mari dușmani ai Romei din istorie. El a luptat împotriva Romei timp de 40 de ani și a reușit să elibereze aproape toată Asia Mică de sub dominația romană.

Mitridate s-a opus Romei în trei războaie devenite celebre sub denumirea de războaiele mitridatice. Acestea au fost în număr de trei și s-au derulat în următoarele perioade: 88-84 î.H, 83-81 î.H și 73-63 î.H, ultimul conflict fiind și cel care a adus moartea regelui Mitridate și cucerirea definitivă de către romani a regatului său.

Regele s-a sinucis în anul 63 î.Hr., după ce a fost trădat de fiul său, Pharnaces II, care s-a aliat cu Pompei. Mitridate nu a reușit să se otrăvească cu niciuna dintre substanțele pe care le avea la îndemână, datorită imunității sale dobândite prin practica sa zilnică. A fost nevoit să-și ceară unui mercenar să-l ucidă cu sabia.

Regatul Pontului sub control roman

În cele din urmă, romanii l-au învins atât pe regele Mitridate al VI-lea, pe fiul său care era urmaș la tron, cât şi pe regele armean Tigranes cel Mare. Astfel, Regatul Pontului a ajuns sub dominația romană.

Odată cu supunerea regatului de către Pompei, puține schimbări au fost făcute în structurarea vieții sociale. Nici pentru oligarhii care controlau orașele și nici pentru oamenii obișnuiți din oraș sau interiorul țării, sensul cuvântului Pont nu a suferit vreo schimbare.

Treptat, Regatul Pontului și-a pierdut identitatea elenistică, precum și cea persană și a devenit o provincie marginalizată și săracă a Imperiului Roman. O parte a regatului a fost unită cu Bitinia într-o provincie dublă, numită Pont și Bitinia. Cea mai mare parte din Regatul Pontului, însă, a fost inclusă în provincia Galatiei.