Marele Zimbabwe a fost primul mare oraș medieval din Africa, cu o populație estimată la 18.000 de locuitori la apogeu. Dezvoltarea oraşului a început în urmă cu circa 900 de ani, continuând în următoarele patru secole. Cu toate acestea, nimeni nu știe cu adevărat ce se află acum sub ruinele vechiului oraş.
Dispariția metropolei medievale, cândva înfloritoare, este uneori pusă pe seama secetei și a unui climat secetos, dar arheologii au găsit acum dovezi ale unei conservări atente a apei printre ruinele descoperite.
Primul mare oraş medieval din Africa avea un sistem ingenios pentru salvarea apei
O echipă de cercetători din Danemarca, Africa de Sud, Anglia și Zimbabwe susține că o serie de gropi mari, circulare, cunoscute sub numele de gropi „dhaka”, descoperite în jurul orașului, nu au fost folosite pentru a extrage argilă, așa cum credeau iniţial experții, ci pentru a capta apa. Şi ştim cu toţii cât de importantă este apa într-o regiune secetoasă.
La baza mai multor versanți, de exemplu, se află numeroase gropi dhaka, amplasate strategic pentru a capta apa de ploaie și apele subterane. Alte gropi care înconjoară orașul se întind de-a lungul unor cursuri de apă.[sursa]
Prin colectarea apei de ploaie și prin izolarea unor părți ale unui râu sau ale unui curs de apă, cercetătorii susțin că oamenii care au trăit aici ar fi putut să se asigure că apa era disponibilă pentru băut și agricultură în cea mai mare parte a anului, chiar și în sezonul secetos.
Multe dintre rămășițele de plante găsite lângă aceste gropi dhaka, de exemplu, sunt cunoscute pentru că se dezvoltă în apropierea râurilor sau a surselor de apă subterană care mențin o umiditate ridicată a solului.
Noua perspectivă asupra gropilor dhaka din Marele Zimbabwe a fost posibilă prin utilizarea scanării laser aeropurtate pentru a studia principalele caracteristici ale sitului, chiar și în locuri cu vegetație deasă.
Aceste constatări au fost apoi completate de sondaje la sol și de conversații cu comunitățile locale, care trebuie să conserve, de asemenea, apa în această regiune aridă. Această metodă din urmă reprezintă o sursă importantă de informare, căci cine cunoaşte mai bine cultura locală decât urmaşii celor care au locuit acolo, nu-i aşa?
Calcularea cantității de apă pe care toate gropile dhaka din jurul orașului ar fi putut-o conține odată este o muncă imprecisă, mai ales că acesta este unul dintre primele studii care examinează cu adevărat structurile vechiului oraş. Cu toate acestea, estimările sugerează că aceste gropi ar fi putut stoca peste 18 milioane de litri de apă.
În perioada de apogeu a Marelui Zimbabwe, între secolele al XI-lea și al XV-lea, orașul găzduia elite conducătoare, lideri religioși, meșteșugari și negustori, care ar fi împărțit apa de izvor și apa de ploaie într-un sistem integrat și flexibil.
Sisteme ingenioase, cu un rol dublu
În timpul sezonului ploios, experții spun că unele zone ale orașului ar fi devenit umede și mlăștinoase. Aceste locații par să fi fost perfecte pentru extragerea argilei pentru construirea caselor. În perioadele mai uscate, unele dintre aceste cariere par să fi fost transformate în rezervoare pentru a colecta apele subterane și scurgerile de pe dealurile din jur.
„Acest peisaj parțial amenajat a necesitat întreținere, deși organizat într-o manieră relativ pasivă, deoarece scurgerile au fost lăsate să se scurgă în aceste bazine.”, scriu autorii studiului.
„Luate împreună, noile înregistrări arată că formele fizice, funcțiile ecologice și valorile culturale ale apei, toate au modelat și au fost modelate de modul în care comunitățile au abordat, gestionat și conservat apa.”, au adăugat cercetătorii.
În prezent, se cunosc foarte puține lucruri despre istoria Marelui Zimbabwe. Este încă posibil ca orașul să se fi prăbușit din cauza schimbărilor climatice, chiar și cu un sistem de apă atât de atent coordonat.
În timpul existenței sale, lumea s-a confruntat cu Anomalia Climatică Medievală și cu o Mică Epocă Glaciară, ceea ce ar fi putut supune orașul în creștere la un stres imens. Dar tensiunile economice sau politice ar fi putut, de asemenea, să îi provoace dispariția.
Trebuie efectuate mai multe cercetări înainte ca arheologii să poată spune ce s-a întâmplat cu primul oraș medieval din Africa de Sud și cu locuitorii săi. Poate că există o lecție care poate fi învățată din ruinele sale.
Studiul a fost publicat în jurnalul ştiinţific Anthropocene.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
