Deşertul Sahara este cel mai mare deșert uscat din lume. Primele două sunt Antarctica şi Arctica, două regiuni îngheţate, dar considerate deşerturi.
Denumirea „Sahara” provine din limba arabă – al-ṣaḥrā, și înseamnă „cel mai mare deşert”. În dialectul tuareg s-ar traduce prin „deşertul de nisip”.
Sahara cuprinde o treime din Africa, fiind mărginit de Oceanul Atlantic la vest, Marea Roșie la est, Marea Mediterană la nord și regiunea Sahel, o amplă zonă de tranziţie între deşert şi savană. Deșertul Sahara se întinde pe teritoriile a 11 țări, după cum urmează: Algeria, Ciad, Egipt, Libia, Mali, Mauritania, Maroc, Niger, Sahara de Vest, Sudan și Tunisia.
Aproximativ 2,5 milioane de oameni locuiesc în regiunea deşertului Sahara, majoritatea având origini berbere sau arabe. Fie trăiesc în așezări permanente în apropierea surselor de apă, fie au un stil de viață nomad, călătorind din loc în loc cu turmele de oi, capre sau cămile.
10 lucruri interesante despre deşertul Sahara
#1. Istorie
Oamenii au locuit în zona deşertică încă din cele mai vechi timpuri, fiind descoperită artă preistorică ce datează din urmă cu cel puţin 10.000 de ani.
În perioada neolitică o parte a deșertului era mai umedă decât azi, ceea ce a determinat formarea culturilor de pe valea Nilului, Eufratului, și valea Tigrului. În secolul al VI-lea î.Hr. locuitorii acestei regiuni se ocupau cu agricultura și abia în secolul al II-lea î.Hr. cu creșterea cailor (conform picturilor din peșterile din Egipt Anatolia, bazinul Mării Egee).
În Epoca Bronzului în secolul al XVI-lea î.Hr. s-au perfecționat armele de luptă, introducându-se carele de luptă (război). În timpul faraonului Ramses al III-lea sunt amintite 92 care de război, 184 de cai, luate ca pradă de război în campania militară din Libia. În secolul I î.Hr. începe perioada uscată a Saharei ceea ce a determinat diminuarea treptată a agriculturii și creșterii animalelor.
Prin cucerirea Egiptului de către asirieni în secolul al VII-lea î.Hr. ajunge cămila în Africa, înlocuind treptat calul; în timpul lui Ptolomeu este deja dezvoltată creșterea cămilelor. În Sahara centrală din secolul al V-lea î.Hr. înflorește imperiul Garamantului, un oraș de oază care face un comerț intensiv cu bazinul mării mediterane (greci, romani), acest imperiu fiind mai târziu cucerit de arabi.
#2. Relief
Deșertul Sahara are o varietate de caracteristici terestre, dar este cel mai faimos pentru câmpurile de dune de nisip. Aceste dune pot ajunge la înălţimi de peste 150 de metri, însă acoperă doar aproximativ 15% din întregul deșert.
Alte caracteristici topografice includ munți, podișuri, câmpii acoperite cu nisip și pietriș, saline, bazine și depresiuni. Muntele Koussi, un vulcan stins din Ciad, este cel mai înalt punct din Sahara, având o altitudine de 3.415 m. Depresiunea Qattara, din Egipt este cel mai adânc punct al Saraha, aflat la 133 m sub nivelul mării.
Deși apa este o resursă limitată în întreaga regiune, Sahara conține două râuri permanente (Nilul și Niger), cel puțin 20 de lacuri sezoniere și acvifere uriașe, care sunt sursele primare de apă în cele peste 90 de oaze majore de deșert.
#3. Uneori ninge în deşertul Sahara
Deși este un fenomen ciudat și neobișnuit, uneori ninge în acest deșert. Acest lucru sa întâmplat în dunele din Ain Sefra, orașul Algeria. Ultimele ninsori au avut loc recent, în anii 2016 şi 2018, iar înainte de acestea ultima dată a nins în deşertul Sahara în anul 1976.
Acest fenomen apare datorită temperaturilor scăzute care sunt atinse pe timpul nopţii (în jur de 0 grade). Rezultatul este un peisaj incredibil de deșert cu zăpadă pe care îl putem vedea în materialul video de mai jos.
#4. Flora şi fauna din deşertul Sahara
În ciuda condițiilor dure și aride ale deșertului, mai multe plante și animale se găsesc în această regiune.
Există aproximativ 500 de specii de plante, 70 de specii de mamifere cunoscute, 90 de specii de păsări și 100 de specii de reptile care trăiesc în Sahara, plus câteva specii de păianjeni, scorpioni și alte mici artropode, potrivit World Wildlife Fund.
Cămilele sunt unul dintre cele mai emblematice animale din Sahara. Mamiferele mari sunt originare din America de Nord și în cele din urmă și-au făcut drum prin Istmul Bering în urmă cu 3 și 5 milioane de ani, potrivit unui studiu din Research Journal of Agriculture and Environmental Management în 2015. Cămilele au fost domesticite în urmă cu aproximativ 3.000 de ani pe Sud-estul Peninsulei Arabe, pentru a fi folosie pentru transport în deșert.
Între speciile Saharei se mai află o varietate de gazele, addax (un tip de antilopă), gheparzi, caracali, vulpi deșertului și câini sălbatici. Multe specii de reptile se dezvoltă, de asemenea, în mediul deșert, inclusiv mai multe specii de șerpi, șopârle și chiar crocodili în locuri unde există suficientă apă.
Mai multe specii de artropode găsesc, de asemenea, Sahara acasă, cum ar fi gândacul scarab, scorpionii „pânditori de moarte” și multe tipuri de furnici. Speciile de plante din Sahara s-au adaptat la condițiile aride, cu rădăcini care ajung adânc în subteran pentru a găsi surse de apă îngropate și frunze care sunt modelate în spini care reduc la minimum pierderea de umiditate.
Cele mai aride părți ale deșertului sunt complet lipsite de vegetație, dar zonele de oază, cum ar fi Valea Nilului, susțin o mare varietate de plante, inclusiv măslini, curmali și diferiți arbuști și ierburi.
#5. Economia
Rutele comerciale din Sahara au jucat un rol important în economiile Africii antice. Mărfuri precum cuprul, sarea și aurul se transportau folosind turmele cu cămile, care în perioada lor de glorie erau formate din mii de cămile. Există chiar și o înregistrare care menționează turme cu 12.000 de cămile care călătoresc între Egipt și Sudan.
Deşertul Sahara are un potenţial energetic uriaş. Prin captarea a doar 0,3% din lumina solară din Sahara ar putea fi satisfăcute nevoile energetice ale Europei.
Nordul Saharei dispune de numeroase bogății naturale. Petrolul și gazele naturale sunt extrase din Algeria, Libia și Tunisia, iar fierul și fosforitele, din Mauritania și Sahara Occidentală. Alte zăcăminte existente: sare, cărbune, cupru, mangan, uraniu, plumb, wolfram, titan și zinc.
#6. Structura Richat sau Ochiul Saharei
Structura Richat, numită și Ochiul Africii, Ochiul Mauritaniei sau Ochiul Saharei este o structură circulară proeminentă în Platoul Adrar din Sahara, în apropiere de Ouadane, Mauritania de centru-vest, Africa de Nord-Vest.
Iniţial s-a crezut că este locul de impact al unui meteorit, însă studiile au demonstrat că Ochiul Saharei este de fapt un fost vulcan.
Acest loc este un dom erodat, de 40 kilometri în diametru, expunând roca sedimentară în straturi care apar ca inele concentrice. Roca ignee este expusă în interior și există riolite și gabroși care au suferit modificări hidrotermale și o megabrecie centrală. Structura este, de asemenea, locația unor acumulări excepționale de artefacte arheologice acheuliene.
#7. Sahara alternează între deşert şi oază
Sahara alternează de la a fi un deșert uscat, inospitalier, la o oază luxuriantă și verde aproximativ la fiecare 20.000 de ani, potrivit unui studiu publicat în revista Science Advances în anul 2019. Autorii studiului au examinat sedimente marine care conțin depozite de praf din Sahara din ultimii 240.000 de ani. ani. Echipa a descoperit că ciclul dintre Sahara uscată și cea verde corespunde ușoarelor modificări ale înclinării axei Pământului, care determină și activitatea musonilor.
Arheologii au descoperit picturi preistorice peșteri și rupestre și alte rămășițe arheologice. Bucăți de ceramică sugerează că în urmă cu aproximativ 7.000 de ani, păstorii antici creșteau animale și recoltau plante în ceea ce acum este un deșert arid.
#8. Artă preistorică în deşertul Sahara
Deşertul Sahara conţine mai multă artă preistorică decât în oricare altă parte a lumii.
Aceste picturi antice datează din urmă cu circa 10.000-12.000 de ani. Subiectele picturilor rupestre variază de la conflicte tribale până la agricultură şi oameni care înoată.
Această formă de artă este deosebit de valoroasă pentru a înţelege culturile care au existat cu mult înaintea erei noastre.
#9. Piramidele nubiene
În timp ce piramidele Egiptului sunt cunoscute în întreaga lume, cele din Sudan ei nu sunt. Aceste construcţii antice aparțin Regatului Kuş, un popor care a trăit în această regiune, numită Nubia, între 260 î.Hr. și 300 d.Hr.
Există în total circa 250 de piramide, care seamănă cu cele ale egiptenilor, dar sunt mai mici și mai abrupte. Acestea au fost construite pentru a servi ca morminte pentru regi și membrii ai familiei regale. Erau construite din piatră, pe o platformă ridicată și aveau o cameră funerară sub nivelul solului, în care erau depuse mumiile.
#10. Cea mai veche mumie din lume
Deșertul Sahara are o importanță științifică și istorică pentru studiul evoluției umane. În deşertul Sahara a fost descoperită şi cea mai veche mumie din lume, care le precede pe cele egiptene. Aceasta a fost numită Mumia Tashwinat, fiind descoperită în anul 1958, în Libia, la situl arheologic Uan Muhuggiad.
Mumia este trupul unui copil în vârstă de circa 2,5 ani. Acesta a fost descoperit în poziţia fetusului, fiind băgat într-un sac din piele de antilopă şi apoi învelit în frunze. Organele interne ale copilului au fost înlăturate înainte de a fi îngropat în deşert, fiind observate incizii la nivelul stomacului şi al gâtului. De asemenea, un conservant organic a fost introdus în corp, pentru a preveni descompunerea.
Mumia a fost datată cu radiocarbon, concluzionându-se că decesul s-a produs în jurul anului 3.000 î.Hr., depăşind primele mumii egiptene cu circa 1.000 de ani.
#11. Populaţia din Sahara
Deșertul Sahara are o populație estimată la 2,5 milioane de oameni, care aparțin unor grupuri etnice și culturale diverse, cum ar fi arabii, berberii, tuaregii, fulanii și toubou. Majoritatea locuitorilor Saharei trăiesc în orașe și sate de pe marginea deșertului sau în oaze. Unii practică și nomadismul pastoral, crescând cămile, oi și capre.
Pe lângă creșterea animalelor care era până în secolul al XIX-lea, comerțul cu caravanele prin deșert a devenit o importantă ramură economică a acestor popoare nomade. Regimul statelor din această regiune încearcă să determine populația nomadă de a se stabili în localități, ceea ce a dus la o serie de conflicte.
Structura populației este influențată și de descoperirea zăcămintelor de țiței și gaz natural, apărând în partea nordică a deșertului o serie de așezări noi. În vestul deșertului Libiei sunt regiuni mari din deșert fără populație.
#12. Clima
Deșertul Sahara are o climă extremă, cu temperaturi care pot depăși 50°C ziua și pot scădea sub 0°C noaptea12. Cea mai mare temperatură înregistrată în Sahara a fost de 58°C în Libia, în anul 1922.
Deșertul Sahara are o influență climatică asupra întregii planete. Datorită diferenței de temperatură dintre aerul fierbinte de deasupra Saharei și aerul rece de deasupra Atlanticului, se formează un curent de aer numit alizeu, care bate dinspre nord-est spre sud-vest. Acest curent transportă particule de praf din Sahara până în America de Sud, fertilizând solul și influențând formarea norilor și a ploilor.
Deșertul Sahara primește foarte puține precipitații, în medie doar 10 cm pe an. Unele zone ale Saharei nu au văzut ploaie timp de ani de zile. Cea mai uscată zonă a Saharei este Tanezrouft din Algeria, care primește mai puțin de 1 cm de precipitaţii pe an.
#13. Potenţial energetic şi resurse naturale
Deșertul Sahara are un potențial energetic enorm. Datorită expunerii solare ridicate și a vânturilor constante, Sahara ar putea produce cantități mari de energie electrică din surse regenerabile, cum ar fi panourile solare sau turbinele eoliene. După cum am precizat, se estimează că doar 0,3% din suprafața Saharei ar putea genera suficientă energie pentru a acoperi nevoile întregii Europe.
De asemenea, în Sahara se găsesc resurse naturale valoroase, cum ar fi petrolul, gazele naturale, fosfații, fierul și aurul. Nordul Saharei dispune de numeroase bogății naturale. Petrolul și gazele naturale sunt extrase din Algeria, Libia și Tunisia, iar fierul și fosforitele, din Mauritania și Sahara Occidentală. Alte zăcăminte existente: sare, cărbune, cupru, mangan, uraniu, plumb, wolfram, titan și zinc.
Totodată, Sahara este traversată şi de rute comerciale și culturale care leagă Africa de Europa și Asia, iar acest lucru are o mare influenţă economică asupra regiunii.
#14. Secetă extremă
Deşertul Sahara este caracterizat de ariditate, dar unele regiuni sunt supuse unei secete extreme. În aceste zone, precipitațiile sunt extrem de rare și pot fi întinse pe perioade lungi de timp, chiar și ani sau decenii fără ploi semnificative. Solul este uscat și lipsit de umiditate, iar vegetația aproape că nu există.
Unul dintre cele mai notabile exemple este „Regiunea Ténéré” din nordul Nigerului, care este una dintre cele mai secetoase și mai nelocuite zone ale Saharei. În anii 1980, această regiune a trecut prin o perioadă de secetă extremă cunoscută sub numele de „Marele Secetă”.
În această perioadă, ploile aproape că au lipsit complet în anumite zone ale Saharei timp de aproximativ un deceniu. Temperaturile au fost de asemenea ridicate, iar vânturile puternice au contribuit la evaporarea rapidă a oricărei umezeală preexistente. Consecințele acestei secete au fost devastatoare pentru ecosistemele și comunitățile locale, cu impacte semnificative asupra agriculturii, aprovizionării cu apă și a hranei disponibile.
#15. Deşertul Sahara fertilizează pădurea Amazoniană
Printr-un curent de aer constant de la est spre vest Sahara fertilizează Pădurea Amazoniană din America de Sud (săracă în substanțe minerale) cu milioane de tone de nisip fin, bogat în fosfați.
Acest fenomen implică transportul de particule fine de praf, nisip și nutrienți din Sahara către America de Sud, inclusiv către bazinul râului Amazon. Vânturile puternice din Sahara pot ridica mase mari de praf și nisip deasupra deșertului și pot purta aceste particule în atmosferă pe distanțe lungi.
Când particulele de praf și nisip ajung în zona Amazoniană, ele sunt transportate în mod natural prin precipitații (ploaie), care le duc pe sol. Prin depunerea acestor particule, solul din Pădurea Amazoniană devine mai fertil, contribuind la creșterea vegetației și sprijinind ecosistemul bogat al pădurii.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
