Cel mai mare jaf din istoria României, comis de tâlharii Voinescu şi Cairo

Florică Voinescu şi Constantin Cairo sunt doi tâlhari români, celebri pentru faptul că au realizat cel mai mare jaf din istoria României.

Dacă unii sunt de părere că în prezent interlopii au influenţe mari în rândurile politicienilor sau că unele personaje ajung în funcţii importante fără a merita, trebuie să subliniem faptul că lucrurile stăteau mult mai rău în trecut.

Un exemplu în acest sens este Teohari Georgescu. Acesta era bun prieten cu Iosif Chişinevschi, Gheorghe Gheorghiu-Dej sau Alexandru Drăghici, personaje extrem de influente ale acelor vremuri.

Astfel, fostul puşcăriaş Georgescu a ajuns să fie numit Ministru de Interne. A fost o perioadă în care deversarea puşcăriilor, prin decretul de amnistie dat de Regele Mihai la 23 august 1944, a scos la lumină tot ce avea Bucureştiul mai „bun” în materie de tâlhari, escroci, falsificatori şi violatori.

Teohari Georgescu a trecut şi el prin celulele mai multor puşcarii. A fost închis la penitenciarele Jilava, Văcăreşti şi Caransebeş, unde a cunoscut destule personaje negative. Printre aceste personaje s-au numărat şi tâlharii Voinescu şi Cairo.

Tâlhari făcuţi poliţişti peste noapte

Fiind un politician corupt, Teohari Georgescu a strâns în jurul său infractori, pe care i-a pus în diferite funcţii, unele chiar de autoritate a statului, cum a fost şi în cazul celor doi tâlhari. Aceştia au fost făcuţi, peste noapte, comisari de poliţie.

„Aceştia făcuseră puşcărie cu Teohari Georgescu, iar când acesta i-a chemat, au venit spăşiţi la el, crezând că urmează să-i linşeze. Când colo, el le-a spus: Uite nu v-am uitat cum am trăit împreună şi eu vreau, după stilul american, să vă fac poliţişti şi să-mi aduceţi toţi hoţii la picioare! Cei doi gangsteri nu numai că i-au mulţumit cu plecăciuni, dar au făcut imediat cerere să intre în PCR, cereri semnate pe loc de Teohari Georgescu. Doi mari infractori s-au văzut liberi şi ajunşi în hainele de comisari, era ca şi când pui lupul paznic la oi.”, a povestit colonelul de poliţie în rezervă Traian Tandin.

Teohari Georgescu şi-a explicat decizia de a-i numi comisari de poliţie pe cei doi, spunând că Voinescu şi Cairo erau spărgători de meserie şi puteau ajuta la anchetele făcute de Poliţie în cazurile de furt comise pe raza Capitalei.

Banditul Cairo era un fel de vedetă în lumea interlopă a Bucureştiului interbelic, alegându-se cu această poreclă pentru furtişagurile pe care le-a săvârşit în Egipt.

Voinescu şi Cairo, autorii celui mai mare jaf din istoria României

Deşi trebuiau să respecte legea şi să apere interesele cetăţenilor, cei doi tâlhari-comisari au revenit la vechile metehne. Ajutaţi de un alt hoţ, pe nume Florică Florescu, poreclit „Gură de lup”, cei doi tâlhari au comis cel mai mare jaf din istoria României. Florescu a căpătat această poreclă întrucât s-a „specializat” în tăierea caselor de bani prin placa de spate, cu o unealtă specială ce poartă numele de „gură de lup”.

Fapta a avut loc la sediul Băncii Naţionale a României din Braşov. De acolo hoţii au reuşit să fure nu mai puţin de un milion de dolari şi 300 de cocoşei de aur.

Tâlharii au acţionat fără să-şi ia măsuri de precauţie sporite. Şi-au pus măştile pe faţă, au luat armele în mâini şi au intrat. La jaf au folosit dinamită, iar paznicii au fost împuşcaţi. În urma lor au rămas şi o mulţime de amprente, care au făcut munca anchetatorilor destul de uşoară, mai ales că cei doi erau deja în bazele de date ale poliţiei.

După spargerea de la B.N.R. Braşov, Florescu şi-a luat partea şi a plecat în Franţa, pierzându-şi urma. Alături de Voinescu şi Cairo a rămas şi ucenicul lui Florescu, pe nume Istrate. După marele jaf de la Braşov, „comisarii” Voinescu şi Cairo au luat la ţintă alte filiale ale B.N.R., atât din ţară cât şi din Bucureşti. În unele cazuri, au rezultat şi pierderi de vieţi omeneşti.

Istrate a devenit nemulţumit de partea pe care o primea în urma jafurilor şi astfel au apărut problemele.

Comisarul Alimănescu şi sfârşitul tâlharilor Voinescu şi Cairo

Eugen Alimănescu a fost numit comisar-şef, iar lucrurile au început să se schimbe. Alimănescu nu stătea să se încurce cu bandiţii în procese.

„El şi-a făcut o brigadă de 22 de incoruptibili, toţi foarte tineri, care nu ştiau multe. El a propus înfiinţarea brigăzii Fulger şi acţiona după metode proprii. În loc să aresteze criminalii şi să-i ducă în arest şi apoi la tribunal, preferau să-i împuşte. Experienţa le arătase că, odată arestaţi, aceşţia scăpau cu şpagă.”, mai povesteşte colonelul în rezervă Tandin.

Brigada Fulger era dotată cu arme automate şi două autoturisme foarte rapide.

Ucenicul Istrate a fost cel care i-a „sifonat” pe tâlharii-comisari. Dincolo de nemulţumirea legată de partea pe care o primea în urma jafurilor, Istrate era presat de brigada lui Alimănescu. Istrate a cedat şi i-a dat pe cei doi tâlhari pe mâna poliţiei.

În urma unui pont dat de Istrate, comisarul Alimănescu şi brigada sa i-au prins în flagrant pe Voinescu şi Cairo. Acest lucru s-a întâmplat exact în momentul în care se pregăteau să comită o nouă spargere. Pentru a nu ajunge din nou după gratii, cei doi s-au omorât între ei. Şi-au tras câte un glonţ fatal unul altuia. Evident, bănuielile au planat asupra lui Alimănescu, fiind cunoscut pentru modul în care executa tâlharii.

Deşi a scos din peisaj tâlhari periculoşi în cariera sa, comisarul Alimănescu a devenit un personaj incomod pentru mafia care era instalată la putere. A reuşit să bage frica de moarte în oasele bandiţilor lui Teohari Georgescu, dar şi în ale ofiţerilor sovietici. A plătit cu puşcăria pentru asta.

„Alimănescu a fost arestat şi ministrul de interne a cerut să facă doi ani de puşcărie la Canalul Dunăre-Marea Neagră. A fost trimis acolo sub un alt nume.” a mai spus colonelul în rezervă Tandin. Cu toate acestea, „Comisarul de Fier”, cum era supranumit Eugen Alimănescu, şi-a găsit sfârşitul sub roţile unui tren.^{[Mai multe despre comisarul Alimănescu]}