Atunci când cineva menţionează cuvântul „Neanderthal”, care este primul lucru care îți vine în minte? Dacă se întâmplă să fie o imagine a unei persoane cu aspect de „om al cavernelor”, nu ar fi atât de surprinzător. O căutare rapidă a imaginilor pe internet aduce rezultate care arată în mare parte bărbați neanderthalieni. Dar cum rămâne cu femelele speciei? Ce știm despre ele și despre viaţa femeilor de Neanderthal?
Cu cercetări limitate în domeniu, este dificil să știm multe despre cum era prima parte din viaţa femeilor de Neanderthal. Cu toate acestea, când vine vorba de evoluția spre vârsta adultă, există câteva indicii.
Cum era viața femeilor de Neanderthal
De exemplu, ştim că există o mutație de la neanderthalieni prezentă la unii oameni de astăzi care se crede că provoacă apariția mai rapidă a menarhei, respectiv primul ciclu menstrual sau prima menstruație. Acest lucru sugerează că este posibil ca femeile de Neanderthal să-și fi început menstruația și să fi ajuns la maturitate (cel puțin în sensul reproductiv) la o vârstă mai timpurie decât se observă de obicei la oamenii de astăzi.[sursa]
Pe măsură ce îmbătrâneau, este foarte posibil ca ele să fi avut și parteneri sexuali sau parteneri de viaţă. Dacă își găseau un partener de viaţă, un mic studiu sugerează că este posibil ca femeile de Neanderthal să se fi mutat din propria comunitate în cea a partenerului lor.[sursa]
Cercetătorii au analizat genomul indivizilor de Neanderthal ale căror rămășițe au fost găsite în două peșteri diferite din Siberia pentru a găsi indicii cu privire la organizarea lor socială. Aceasta a inclus secvența cromozomilor Y, care se transmit de la tată, dar au analizat și ADN-ul mitocondrial moștenit de la mamă.
De aici, au descoperit că există mai multă diversitate în genomul mitocondrial decât în ADN-ul cromozomului Y, ceea ce cercetătorii sugerează că este „cel mai bine explicat prin migrația femeilor între comunități”.
Cu toate acestea, echipa de cercetare a prezentat doar datele genetice ale 13 indivizi. Ar fi necesare mai multe eșantioane pentru a trage concluzii solide cu privire la faptul că femeile de Neanderthal s-au mutat sau nu, de fapt, departe de comunitățile lor inițiale după găsirea unui partener de viaţă.
Naștere dureroasă – dar este posibil să fi avut ajutor
Indiferent de locul în care au ajuns să rămână, la un moment dat, multe femei de Neanderthal ar fi sfârșit prin a avea un mic copil drăguț (presupunând că toţi copiii sunt drăguţi) de Neanderthal. Asta deși acum știm că ar fi putut fi și jumătate Homo sapiens. Chiar și pentru oamenii din zilele noastre, experiența de a scoate un copil din organism poate fi un lucru complicat, dar cum era nașterea pentru oamenii de Neanderthal?
Probabil la fel de dureroasă și dificilă ca și în prezent, potrivit cercetătorilor de la Universitatea California din Davis și de la Institutul Max Planck de Antropologie Evolutivă. Folosind tomografii computerizate, cercetătorii au creat o reconstrucție virtuală a pelvisului unei femei de Neanderthal, mai exact cel al unei femei găsite în peștera Tabun.[sursa]
Reconstrucția sugerează că vaginul (canalul de naștere) al unei femei de Neanderthal era foarte diferit de cel al unui om modern. Era cel mai larg de la o parte la alta și nu se răsucea. Această lipsă de răsucire indică faptul că este posibil ca bebelușii să nu se fi rotit în uter (deși nu toată lumea este convinsă), deși acest lucru nu înseamnă că nașterea era mai ușoară pe atunci.
Este posibil ca bebelușii de Neanderthal să fi avut capetele puțin mai mari și mai lungi, așa că un cap mare de bebeluș plus o zonă relativ mică din care să vină pe lume ar fi fost totuși egal cu o mare durere pentru mamă.
Din fericire, este posibil să fi avut oameni alături de ei pentru a trece peste asta. Un studiu din anul 2019 arată că neanderthalienii aveau practici de îngrijire a sănătății și, potrivit autorului principal, Dr. Penny Spikins, acestea s-ar fi putut extinde la ceva asemănător cu moașele.[sursa]
„Este probabil să fi avut o naștere asistată, rol pe care îl atribuim acum moașelor. Fără sprijin, probabil că nu ar fi putut supraviețui la consecințele pe care rata mortalității mamelor și a bebelușilor le-ar fi putut avea asupra comunităților lor.”, a declarat dr. Penny Spikins.
Viaţa femeilor de Neanderthal nu se limita la copii şi reproducere
Dincolo de a da naștere următoarei generații de neanderthalieni, care era rolul femeilor în cadrul comunităților lor? Deși este greu de spus cu certitudine, dovezile sugerează că s-ar putea să nu fi fost atât de diferit de cel al membrilor masculi ai speciei.
În fosilele existente, atât ale bărbaților, cât și ale femeilor de Neanderthal, au fost descoperite traume ale oaselor care reflectă o viață de vânătoare, precum și dovezi ale uzurii dinților care indică faptul că ambele sexe participau la activități în care dinții erau folosiți ca o mână în plus, cum ar fi prelucrarea pieilor.
Potrivit profesorului asistent de antropologie Cara Ocobock, probabil că acest lucru nu s-a schimbat nici odată cu creșterea copiilor. „Nu avem niciun motiv să credem că femeile preistorice au abandonat vânătoarea în timp ce erau însărcinate, alăptau sau purtau copii și nici nu vedem în trecutul profund vreun indiciu că exista o diviziune sexuală strictă a muncii.”, a declarat Cara Ocobock într-un comunicat.[sursa]
Aşadar, vânătoarea „aparținea tuturor, nu doar bărbaților”.
Desigur, fără o mașină a timpului, este dificil să știm cu exactitate cum era viața femeilor de Neanderthal. Ar fi mai ușor să spunem ce nu puteau să facă, cum ar fi să meargă la supermarket sau la coafor, ori să se aboneze la newsletter-ul nostru folosind butonul de mai jos. Dar, din puținele dovezi care există, se conturează o imagine cu multe diferențe și câteva asemănări cu ceea ce se vede astăzi la rudele lor îndepărtate, omul modern.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
