Limba enohiană: misterioasa limbă pierdută a îngerilor şi controversele din jurul său

Limba enohiană este o limbă misterioasă pe care ocultiștii din secolul al XVI-lea John Dee și Edward Kelley au consemnat-o în jurnalele lor private. Ei susțineau că această „vorbire cerească” le permitea magicienilor și ocultiștilor să comunice cu tărâmurile angelice.

În anul 1581, ocultiștii John Dee și Edward Kelley, susțineau că au primit mesaje de la îngeri, care le-au pus la dispoziție bazele unui limbaj cu care să comunice cu „tărâmul de dincolo”. Această limbă „angelică” conținea propriul alfabet, gramatică și sintaxă, pe care ei le-au scris în jurnale. Noua limbă a fost numită „enohiană” și provine de la afirmația lui John Dee conform căreia patriarhul biblic Enoh ar fi fost ultimul om care a cunoscut această limbă.

Limba enohiană implică o mulțime de mituri și povești. Subiectul este suficient de profund pentru a fi discutat de profesorii universitari și suficient de complex pentru ca studenții să ceară ajutorul unui redactor de eseuri online pentru a se ocupa de el. Dar este într-adevăr aceasta o limba „angelică”?^[sursa]

John Dee, influentul ocultist care a descoperit limba enohiană

Dr. John Dee, care a trăit între anii 1527-1609, a fost un ocultist, matematician, astronom și astrolog care a trăit în Mort Lake, în vestul Londrei, în cea mai mare parte a vieții sale.

Un om educat, care a studiat la Colegiul St. John din Cambridge, a fost în cele din urmă acceptat în cercurile influente ale elitei conducătoare și a acționat în calitate de consilier științific și confident al reginei Elisabeta I. John Dee este asociat cu inventarea expresiei „Imperiul Britanic”.

În prima parte a vieții sale, Dee a fost puțin interesat de supranatural. Mai târziu, a devenit dezamăgit de știință și a început să experimenteze cu magia și ocultismul. Dee căuta să descopere cunoștințe spirituale pierdute și să recupereze înțelepciunea pe care credea că este ascunsă în cărțile din antichitate. Printre aceste cărți se număra Cartea lui Enoh, pe atunci legendară, despre care a conceput-o ca fiind o carte care descrie sistemul magic folosit de Patriarhul din Biblie.

Limba enohiană, limba îngerilor

Denumirea de „limbă enohiană” provine de la personajul biblic Enoh, care a fost o sursă de cunoștințe mistice ascunse și care a fost dus în ceruri. Potrivit Genezei 5:24, el „a pășit împreună cu Dumnezeu”, în timp ce Evrei 11:5 afirmă că el „a fost luat din viața aceasta, astfel încât nu a cunoscut moartea”.

Între anii 1581 și 1585, Dee a început să realizeze o lungă serie de evenimente magice. În anul 1581, la vârsta de 54 de ani, John Dee a scris în jurnalul său personal că Dumnezeu a trimis „îngeri buni” pentru a comunica direct cu omenirea.

În anul 1582, dr. Dee colabora cu colegul său ocultist și clarvăzător Edward Kelley (1555-1597) pentru a comunica cu acești îngeri. Sute de conversații cu spiritele au fost înregistrate, inclusiv ceea ce ei susțineau a fi un limbaj angelic numit enohiană, compus din litere non-englezești.

Alfabetul enohian le-a fost dezvăluit doctorului John Dee și lui Edward Kelley în timpul unor „sesiuni de scrutare”, când au fost primite diverse texte și tabele de la îngeri. Scrutarea este o tehnică folosită de clarvăzători, mediumi și vrăjitori pentru a prezice viitorul și presupune privirea într-o suprafață reflectorizantă pentru a primi mesaje.

Obiecte magice și vorbire cerească

Este documentat faptul că Dee și Kelley au folosit anumite obiecte, cum ar fi o oglindă neagră de obsidian și un glob de cristal, pentru a avea aceste viziuni. John Dee a acționat ca orator, adresând rugăciuni către Dumnezeu și arhangheli timp de 15 minute până la o oră. Apoi, o piatră de clarviziune era așezată pe o masă, iar îngerii erau chemați să se manifeste.

Dee și Kelly priveau piatra și înregistrau tot ce vedeau și auzeau. Îngerii le-au spus că magia le va da puteri supraomenești celor care o practică, va schimba structura politică a Europei și va anunța venirea Apocalipsei.

Dee a crezut că ceea ce făcea va fi benefic pentru posteritate și a documentat informațiile într-o serie de manuscrise și caiete de lucru. El nu a descris niciodată limbajul folosit în timpul ședințelor ca fiind „limba enohiană”, ci a preferat să îl numească limbaj „angelic”, „vorbirea celestă”, „primul limbaj al lui Dumnezeu-Cristos” și, în special, „adamic”, deoarece a afirmat că a fost folosit de Adam în Grădina Edenului pentru a denumi toate creaturile lui Dumnezeu.

Alfabetul Enohian

Există două versiuni diferite ale alfabetului enohian, cu o scriere ușor diferită față de cealaltă. Prima versiune se găsește în Manuscrisul lui Dee, primele cinci Cărți ale Misterelor, iar cea de-a doua versiune, în general mai acceptată, se găsește în Liber Loagaeth, aceasta din urmă fiind desenele originale ale lui Kelley.

Scrierea este redactată de la dreapta la stânga și poate include accente. Literele enohiene au echivalentul literelor latine, unele dintre numele literelor fiind pronunțate așa cum ar fi în engleză, dar multe dintre ele sunt pronunțate diferit.

Alfabetul este folosit în practica Magiei Enohiene pe Chei Angelice sau Enohiene. Acestea au fost primite prin intermediul lui Edward Kelley în anul 1584, în Cracovia, Polonia. În acel an, el a scris în jurnalele sale o serie de 19 incantații magice. Cheile cuprind 48 de versuri poetice și corespund diferitelor funcții în cadrul sistemului de Magie Enohiană. Acestea sunt prezentate în limba enohiană originală și într-o traducere modernă în limba engleză, bazată pe versiunile în engleza veche ale lui John Dee.

Interpretare

Din cauza pierderii unor părți dintre manuscrisele originale ale lui John Dee, au apărut interpretări cu privire la semnificația, validitatea și autenticitatea limbajului enohian.

Unii magicieni au afirmat că este cea mai veche limbă din lume, precedând toate celelalte limbi omenești.

În unele cercuri, este considerată a fi una dintre cele mai puternice tehnici de magie și reprezintă o metodă de a contacta ființe inteligente din alte dimensiuni. Detractorii au subliniat faptul că sintaxa limbii enohiene seamănă foarte mult cu engleza, limba naturală a lui Dee și Kelley.

Astfel de asemănări includ cuvântul luciftias, un termen care înseamnă „strălucire”, care are o legătură cu Lucifer, al cărui nume înseamnă „aducător de lumină”.” Londoh, cuvântul enohian pentru regat, ar putea reprezenta doar legătura lui Dee cu patronul său regal, regina Angliei.^[sursa]

Analizele computerizate au arătat, de asemenea, că limba enohiană are o relație gramaticală cu limba engleză. Textele din Liber Loagaeth prezintă caracteristici fonetice care nu apar în limbile naturale. Trăsăturile fonetice sunt asociate mai degrabă cu glosolalia, sau vorbirea în limbi, harisma pe care, în ziua Cincizecimii, apostolii și cei prezenți au primit-o de la Duhul Sfânt pentru a putea vorbi în alte limbi, necunoscute de ei până atunci, în vederea propovăduirii noii învățături a lui Iisus.

Ocultiștii din zilele noastre au întâmpinat dificultăți în a reconstrui sistemul enohian, deși s-au făcut progrese prin studierea manuscriselor originale găsite în colecția Sir Hans Sloane. Din aceste studii, diverse grupuri și autori au creat un sistem funcțional de magie.

Limbajul enohian a fost preluat și popularizat de ocultiști, cum ar fi Ordinul Hermetic al Zorilor de Aur, Aleister Crowley, Israel Regardie și Anton LaVey, fondatorul Bisericii lui Satan. Mulți sataniști au inclus chiar și cheile enohiene în ritualurile lor, unii adoptând întregul limbaj pentru a-l folosi.

Limba enohiană a fost, de asemenea, studiată de către Jack Parson, cercetător american în domeniul rachetelor din cadrul O.T.O. În anul 1994, literele enohiene au fost folosite ca glife pentru a opera unghiul de arc în filmul Stargate, cu un an înainte ca programul american de vizualizare la distanță, Stargate, să fie făcut public.

Un alt aspect al magiei enohiene moderne este șahul enohian. Acesta este atât un joc, cât și un instrument de divinație, derivat din tabletele originale ale lui John Dee. Este un sistem complex care necesită o bază solidă în studiul Qabalei, al geomanției, al tarotului, alchimiei și al astrologiei. Multe dintre obiectele originale folosite de Dee și Kelley pot fi găsite în Muzeul Britanic din Londra, Anglia.