Misterioasele mumii găsite în deșertul chinezesc au o origine neașteptată

Chiar în apropiere de Drumul Mătăsii, în deșerturile din Regiunea autonomă Xinjiang Uyghur din China, se află sute de rămășițe umane conservate în mod natural de aerul uscat al deșertului. Cunoscute sub numele de mumiile din Bazinul Tarim, aceste mumii găsite în deșertul chinezesc au fost studiate din punct de vedere genetic, iar oamenii de știință au descoperit o origine surprinzătoare, ajutând la explicarea modului în care această populație și-a însușit tradițiile și înfățișările neobișnuite, care i-au nedumerit mult timp pe cercetători.

Datând din perioada 2.000 î.Hr. până în anul 200 d.Hr., mumiile au stârnit o mare curiozitate, deoarece nu seamănă cu ceilalți locuitori antici din regiune.

Trăsături neobişnuite atribuite acestor mumii găsite în deșertul chinezesc

În schimb, mumiile au trăsături relativ „occidentale”, purtau haine de lână colorate și au fost îngropate alături de alte semne ale unei culturi agricole care includea vite, oi și capre, precum şi grâu, orz, mei și brânză. Poate cel mai ciudat dintre toate, mumiile din Bazinul Tarim au fost îngropate într-un deșert arid, în sicrie în formă de barcă acoperite cu piei de vacă.^[sursa]

Într-un nou studiu, publicat în revista Nature, cercetătorii au folosit analiza genetică pentru a studia treisprezece dintre cele mai vechi mumii cunoscute din Bazinul Tarim, datând din perioada 2.100-1.700 î.Hr.^[sursa]

Acest lucru a arătat că ele erau descendenți direcți ai eurasienilor nordici antici (Ancient North Eurasians – ANE), o populație locală de vânători-culegători care locuiau în stepa nord-eurasiatică și în Siberia. Acest grup, cândva foarte răspândit, a dispărut în urmă cu aproximativ 10.000 de ani, dar amprenta lor genetică poate fi încă găsită în populațiile actuale ale populațiilor indigene din Siberia și din America.

Deși nu toate relicvele culturale unice ale mumiilor din Bazinul Tarim par să se potrivească în mod natural cu mediul înconjurător – de exemplu, înmormântările în bărci și lâna nu sunt de obicei asociate cu deșerturile – noua analiză sugerează că această populație de oameni nu era nou-venită în zonă și că avea o ascendență locală covârșitoare.

Acest lucru contrastează puternic cu teoriile anterioare, care au speculat că ar fi vorba de păstorii din regiunea Mării Negre din sudul Rusiei, de asiaticii centrali sau de primii fermieri de pe platoul iranian.

„În ciuda faptului că erau izolați genetic, popoarele din epoca bronzului din bazinul Tarim erau remarcabil de cosmopolite din punct de vedere cultural – își construiau bucătăria în jurul grâului și produselor lactate din Asia de Vest, a meiului din Asia de Est și a plantelor medicinale precum Ephedra din Asia Centrală.”, a declarat Christina Warinner, autor principal al studiului, profesor de antropologie la Universitatea Harvard și lider al grupului de cercetare de la Institutul Max Planck pentru antropologie evolutivă, într-un comunicat.^[sursa]

De asemenea, se pare că această populaţie nu s-a amestecat prea mult cu alte populații din apropiere, formând în schimb un izolat genetic (din motive politice, sociale, religioase, rasiale, un subgrup redus numeric dintr-o populaţie se poate izola fizic şi/sau social de restul populaţiei, formând un izolat genetic) necunoscut până acum, care a suferit probabil un blocaj genetic extrem înainte de a ajunge în această zonă.

Acest lucru este destul de surprinzător, având în vedere că alte populații se amestecau pe scară largă în bazinul Tarim în toată această perioadă.

Săpând mai adânc în trecutul acestei populații enigmatice, echipa a analizat, de asemenea, genetica a cinci rămășițe umane datând din perioada cuprinsă între anii 3.000 și 2.800 î.Hr. în bazinul vecin Dzungarian. Acest lucru a arătat o poveste total diferită – mumiile din Dzungarian descindeau atât din populațiile locale, cât și din păstorii din pășunile din stepele vestice, care au legături genetice puternice cu Yamanya din epoca timpurie a bronzului.

În ansamblu, descoperirile evidențiază și mai mult modul în care acest loc improbabil a jucat un rol cu adevărat unic în culturile din Epoca Bronzului din Eurasia, acționând ca o răscruce vitală între Est, Vest, Nord și Sud.

„Reconstituirea originilor mumiilor din Bazinul Tarim a avut un efect transformator asupra înțelegerii noastre asupra regiunii, iar noi vom continua studiul genomurilor umane antice din alte epoci pentru a înțelege mai bine istoria migrației umane în stepele eurasiatice.”, adaugă Yinquiu Cui, autor principal al studiului și profesor la Facultatea de Științe ale Vieții din cadrul Universității Jilin din China.