Petru Cercel, fratele lui Mihai Viteazul, un domnitor excentric care ştia 12 limbi străine

Petru Cercel este considerat a fi cel mai excentric dintre domnitorii pe care i-a avut Ţara Românească. Deşi în cărţile de istorie domnitorul este prezentat într-un mod nu prea interesant, adevărul este diferit. A avut o viaţă demnă de un aventurier, fiind singurul domnitor român care a purtat cercel, după moda de la Paris. A trăit o vreme la curtea regelui Henric al III-lea al Franţei şi a reuşit să înveţe, în urma călătoriilor sale, 12 limbi străine.

Petru Cercel, fratele lui Mihai Viteazul

Petru Cercel s-a născut în anul 1556, fiind fiul domnitorului Pătraşcu cel Bun şi fratele domnitorului Mihai Viteazul. Şi-a petrecut tinereţea în exil. Mai întâi, a fost trimis de otomani pe insula Rodos. După ce a încercat să evadeze a ajuns întemniţat în Siria, la Alep. Abia după ani de exil greu, Petru a reuşit să scape de sub supravegherea otomanilor şi şi-a început demersul de a câştiga tronul românesc, căutând ajutor la occidentali.  

În anul 1575, aflat la curtea de la Praga, a încercat să primească ajutor de la împăratul Maximilian de Habsburg. După moartea acestuia, a fost nevoit să plece în Italia, cu intenţia de a cere sprijin Papei. Doi ani a trăit la Roma, însă nici acolo nu a reuşit să obţină sprijinul militar dorit pentru a fi pus pe tronul Ţării Româneşti.

Ajuns la Paris, a reuşit să o uimească cu farmecul şi inteligenţa lui pe Catherina de Medici şi astfel a intrat în anturajul Regelui Henric al III-lea al Franţei. Se spune că, până la acea dată, în urma călătoriilor sale, Petru Cercel reuşise să înveţe 12 limbi străine.^[sursa]

”În Constantinopol, Cercel va fi învăţat carte cu profesori de seamă, iar la Rodos şi-a însuşit pe deplin limba greacă şi turcească. În pribegia lui prin Asia şi Africa îşi va fi îmbogăţit cunoştinţele cu multe alte lucruri şi îşi va fi însuşit limbile orientale. Ajuns în Transilvania el a învăţat ungureşte, apoi în Polonia, polonă, în Germania, nemţeşte, în Italia, italieneşte, iar în Franţa, franţuzeşte, aşa încât ajunsese a cunoaşte 12 limbi străine.”, conform celor scrise de Ştefan Pascu în lucrarea  biografică ”Petru Cercel şi Ţara Românească”.

Cum regele Henric era gay, apropierea lui Petru Cercel de acesta şi pasiunea lui pentru haine şi bijuterii elegante, i-au atras şi lui această etichetă. Cu toate acestea, în izvoarele istorice nu există dovezi care să confirme acest lucru. Din contră, alte surse arată că domnitorul a fost un Don Juan. S-ar fi culcat cu femei din întreaga Europă, iar printre cuceririle sale s-ar fi numărat inclusiv preferata sultanului otoman, pe care o vizita în harem, riscându-şi astfel viaţa. 

Abia când a juns în Franţa, după ani de pribegie, a reuşit să primească ajutorul necesar pentru obţinerea tronului. Franţa era, la acea dată, aliata Imperiului Otoman şi Regele Henric al III-lea a hotărât să-l susţină pe Petru Cercel pentru instalarea pe tronul Valahiei.

În anul 1581, Petru Cercel a ajuns din nou la Constantinopol, acolo unde, susţinut de diplomaţii francezi, a făcut demersuri pentru obţinerea tronului principatului românesc. 

A fost poreclit „Cercel” de boierii care-l vedeau cu ochi răi

În anul 1583, Petru Cercel a fost instalat ca domnitor al Ţării Româneşti. Boierimea din ţară l-a văzut ca pe un extravagant, cu un aspect şi o abordare complet diferită de cea tradiţională valahă. Cronicile vremii arată că noul domn a fost bine primit în Valahia, fiind un voievod tânăr şi frumos, elegant şi fermecător.

Portul vestimentar occidental pe care îl adoptase Petru Cercel în Franţa a şocat boierimea din Ţara Românească. După instalarea pe tron şi-a căpătat numele de ”Cercel”, prin prisma bijuteriei pe care o purta în ureche după moda din Franţa.

Domnitorul avea în ureche un cercel de aur în ornamentat cu o perlă de mărimea unui ou de porumbel. Se spune că cercelul i-ar fi fost dăruit chiar de către regele Franţei, Henric al III-lea, cel de care l-a legat o prietenie controversată. Dar timpurile bune nu au ţinut prea mult.

A vrut occidentalizarea Ţării Româneşti

Crescut şi şcolit în ţările occidentale, Petru Cercel a vrut să imprime şi principatului său valori şi obiceiuri din Occident. Cu toate acestea, încercarea sa de reformă a fost privită cu mare suspiciune din partea boierilor.

În cei doi ani de domnie, Petru Cercel a încercat să reorganizeze armata după modelul occidental şi a construit un atelier pentru turnat tunuri din bronz. A încercat să aducă la curtea sa moda vestimentară din Franţa, lucru privit cu ostilitate boieri. Pasionat de literatură şi cultură, Petru Cercel a fost unul dintre puţinii domnitori români cu veleităţi de scriitor.

Documentele istorice în care au fost consemnate mărturiile unor apropiaţi de la curte, demonstrează că domnitorul îşi petrecea timpul liber scriind şi citind. 

”Întrebat ce face Principele toată ziua, un băiat de la curte răspunde că studiază dintr-o carte de istoriile întregite ale lumii ce i-a fost trimisă în fortăreaţa din Chioar de către părinţii iezuiţi din Cluj pentru petrecerea timpului liber şi că scrie versuri, o oracerare isorie şi se delectează mult cu poezia.”, mai consemnează Ştefan Pascu în lucrarea menţionată anterior.

Unul dintre cronicarii vremii, italianul Fuchsi Lupino Oltadinum, l-a descris pe domnitorul român astfel: ”Toţi se mirau de aerul şi de înfăţiarea lui cea maiestoasă, de vorbirea lui cea curată în apropate toate limbile europene şi de înalta lui înţelepciune”. 

În anul 1584, Petru Cercel a mutat capitala Țării Românești de la București înapoi la Târgoviște. De numele său se leagă construirea aducţiunii de apă la Târgovişte şi ctitorirea Bisericii Domneşti.

Sfârşitul lui Petru Cercel

Multe dintre reformele prin care domnitorul a vrut occidentalizarea Ţării Româneşti au stârnit nemulţumirile boierilor. Cea mai mare supărare adusă boierimii a fost reforma fiscală, Petru Cercel fiind nevoit să mărească birurile pentru a putea plăti datoria ţării către Poartă. Domnitorul a aflat că boierii au pus la cale mazilirea lui, în anul 1585. Fiind inteligent, şi-a luat averea şi a plecat în exil în Transilvania. Trădat şi jefuit de oamenii săi de încredere, a ajuns întemniţat la Mediaş.

După ce a fost eliberat, a plecat din nou în Occident pentru a cere sprijin în vederea recuperării tronului. Fără succes în Franţa, a plecat către Constantinopol. Acolo, însă, a fost trădat de otomani. Cel mai mare rival al său, Mihnea Turcitul, redobândise tronul Valahiei cu sprijinul turcilor.

Petru Cercel a fost întemniţat de turci, iniţial, la Edicule, (în română înseamnă “Cele Şapte Turnuri”). În luna aprilie 1590 i s-a spus că va fi trimis în exil, din nou în Rodos. În realitate, a fost urcat pe o corabie şi ucis în mijlocul Bosforului. Un sfârşit trist, la doar 34 de ani, pentru unul dintre cei mai promiţători domni ai neamului românesc.