Haremul Imperial al Chinei: 20.000 de femei şi 100.000 de eunuci

3 min


7
7 puncte

În perioada imperială a Chinei, una dintre cele mai importante sarcini ale împăratului era aceea de a asigura continuitatea dinastiei. Iar haremul imperial avea un rol decisiv în producerea unui moştenitor.

În cadrul haremului exista o ierarhie bine stabilită. Deşi, de-a lungul timpului, clasele sociale s-au schimbat, se pot deosebi trei ranguri: împărătesele, consoartele şi concubinele. Alături de acestea, se aflau eunucii, care pot fi consideraţi parte integrantă din haremul imperial.[sursa]

Ierarhia în haremul imperial

În vârful ierarhiei haremului imperial al Chinei se afla împărăteasa, care era „soţia oficială” a împăratului. Aceasta era cea mai venerată şi respectată femeie din întreaga Chină, fiind considerată „mama întregii lumi”. În cadrul haremului, doar împăratul şi mama acestuia se aflau deasupra împărătesei. În rest, absolut oricine trebuia să-i asculte ordinele.

De asemenea, un rang cu o putere mai mare decât a împărătesei îl aveau văduvele împăraţilor. Împărătesele care trăiau mai mult decât soţii lor, erau promovate la acest rang.

Dintre împărătesele văduve, le amintim pe Wu Zetian, din dinastia Tang (care a fost singura femeie care a purtat titlul de împărat) şi împărăteasa văduvă Cixi, din dinastia Qing. Acestea au fost unele dintre cele mai puternice femei din istorie.

haremul imperial

Consoartele din haremul imperial

După împărătese, următoarele în ierarhia haremului erau consoartele. Numărul şi rangul consoartelor a fost diferit în funcţie de dinastia care se afla la putere. De exemplu, în cadrul dinastiei Qing, un harem imperial conţinea o Consoartă Imperială Nobilă, două Consoarte Nobile şi patru Consoarte.

Sub consoarte se aflau, din punct de vedere ierarhic, concubinele. Şi numărul acestora varia în funcţie de dorinţele fiecărui împărat. Astfel, un împărat putea avea până la 9 concubine de rang înalt, 27 de concubine de rang mediu şi 81 de concubine de rang inferior.

Cu toate acestea, în timpul dinastiei Han (206 î.Hr.-220 e.n.), nu existau limite în ceea ce priveşte numărul de consoarte şi concubine pe care le putea avea împăratul. În timpul domniei împăraţilor Huan şi Ling, în jur de 20.000 de femei trăiau împreună cu aceştia în Oraşul Interzis.

În timpul dinastiei Ming (1368-1644 e.n.), exista un sistem oficial de selecţie a concubinelor împăratului. Acest proces de selecţie avea loc în interiorul Oraşului Interzis la fiecare trei ani. Candidatele aveau vârste cuprinse între 14-16 ani şi erau alese în funcţie de familiile din care proveneau, talentele pe care le aveau, comportament, stil, dar nu în ultimul rând, aspectul fizic.

Eunucii, singurii bărbaţi care făceau parte din haremul imperial

Pentru a exista certitudinea că orice copil născut în cadrul haremului era al împăratului, bărbaţii nu aveau voie să slujească femeile din haremul imperial. Astfel, eunucii, bărbaţi castraţi, care nu puteau avea copii, au căpătat un rol extrem de important.

De-a lungul istoriei Chinei imperiale, eunucii au slujit împăraţii făcând parte integrantă din haremul imperial.

Eunucii erau departe de a fi simpli slujitori. Aceştia puteau ocupa funcţii importante în cadrul imperiului. De multe ori eunucii obţineau averi considerabile prin prisma funcţiilor politice pe care le ocupau. Un bun exemplu pentru a înţelege rolul acestor slujitori îl reprezintă Lord Varys, eunucul din serialul Game of Thrones, care avea o influenţă uriaşă în cadrul familiei Lannister şi nu numai.

În timpul dinastiei Ming, circa 100.000 de eunuci slujeau împăratul şi haremul imperial.

Rivalităţile din cadrul haremului

Existând atâtea femei în cadrul haremului, rivalităţile erau inevitabile, întrucât fiecare dintre concubine şi consoarte dorea să obţină atenţia împăratului.

Cea mai râvnită funcţie era, evident, cea a împărătesei. Iar dacă o consoartă sau o concubină îi dăruia un fiu împăratului, cu siguranţă acest lucru aducea un avantaj de partea sa. Astfel, femeile ambiţioase din cadrul haremului, nu de puţine ori, formau alianţe cu eunucii. Dacă planul reuşea, femeia avansa în ierarhia haremului, obţinând o putere sporită. În acest fel, eunucul era răsplătit de către concubina pe care o ajutase, obţinând la rândul său o autoritate mai mare.

Astfel de practici s-au petrecut destul de des de-a lungul istoriei Chinei.

Din nou, cel mai bun exemplu îl reprezintă Wu Zetian. Conform legendelor şi poveştilor populare, Wu Zetian şi-a ucis nou-născutul, dând vina pe împărăteasa Wang. În urma acestui complot, împărăteasa Wang a fost retrogradată, iar Wu Zetian i-a luat locul. Ulterior, aceasta a obţinut o influenţă atât de mare, încât a ajuns să conducă imperiul după moartea împăratului, luându-i locul şi acestuia.

Cu toate acestea, nu toate concubinele erau alese în funcţie de aspectul fizic. Legendarul împărat Huang Di, cunoscut mai degrabă ca Împăratul Galben, avea patru concubine. Acestea au fost alese în funcţie de competenţe şi nu după modul în care arătau. Una dintre ele, se spune că a stat la baza bucătăriei chinezeşti, inventând, totodată, şi celebrele beţişoare. Altă concubină ar fi inventat pieptănul. Împreună, aceste concubine l-au ajutat pe Împăratul Galben să conducă imperiul către o prosperitate greu de imaginat în urmă cu peste patru milenii (2696 – 2598 î.Hr.).

Pe de altă parte, multe dintre concubine aveau parte de o soartă tristă după moartea împăratului. Acestea erau sacrificate, de multe ori fiind îngropate de vii, pentru a-şi urma stăpânul în viaţa de dincolo.


Ţi-a plăcut? Distribuie şi prietenilor tăi!

7
7 puncte

0 Comentarii

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Distribuie şi prietenilor tăi!

Nu ţine lucrurile interesante doar pentru tine. Şi prietenii tăi şi-ar dori să afle aceste informaţii!
Închide