Noile cercetări sugerează că tubul de lavă din deșertul Arabiei a oferit un adăpost foarte necesar călătorilor obosiți de drum și animalelor lor.
Un tub de lavă, denumit şi piroduct, este o conductă naturală formată de lava care curge de la o gură de aerisire vulcanică și care se deplasează sub suprafața întărită a unui flux de lavă. În cazul în care lava din tub se golește, aceasta va lăsa o peșteră.
Un tub de lavă din Arabia Saudită, denumit Umm Jirsan, a adăpostit oameni antici timp de cel puțin 7.000 de ani, potrivit unor noi cercetări. O comoară de descoperiri arheologice – inclusiv artefacte, artă rupestră și rămășițe scheletice – sugerează pentru prima dată că sistemul extins de peșteri a fost folosit de către păstorii umani și de animalele lor timp de mai multe milenii.
Tubul de lavă din deșertul Arabiei, este situat în câmpul vulcanic Harrat Khaybar din nord-vestul Arabiei Saudite și se întinde pe o lungime de 1.481 de metri sub relief, fiind cel mai lung tub de lavă din țară.
Astfel de peșteri și tuburi de lavă sunt răspândite în Arabia, dar foarte puține au fost explorate, ceea ce înseamnă că acestea ar putea ascunde o mulțime de secrete despre evoluția și dezvoltarea culturală a populațiilor umane preistorice din regiune. Iar cea mai recentă descoperire de la Umm Jirsan nu a dezamăgit.[sursa]
Arta rupestră preistorică și înregistrările faunistice dezvăluie numeroase faze de ocupare umană în sit, care se întind din Neolitic până în Calcolitic/ Epoca de Bronz, adică cu aproximativ 10.000-3.500 de ani în urmă.
„Descoperirile noastre de la Umm Jirsan oferă o perspectivă rară asupra vieții popoarelor antice din Arabia, dezvăluind faze repetate de ocupare umană și aruncând lumină asupra activităților pastorale care au prosperat cândva în acest peisaj.”, a declarat cercetătorul principal, dr. Mathew Stewart, într-o declarație.
„Acest sit a servit probabil ca un punct de trecere crucial de-a lungul rutelor pastorale, legând oaze cheie și facilitând schimbul cultural și comerțul.”, a continuat dr. Stewart.
Tubul de lavă din deșertul Arabiei a fost locuit circa 7.000 de ani
Peștera, concluzionează echipa de cercetare, nu a fost probabil folosită ca loc de ședere permanentă, ci a devenit un punct de oprire foarte necesar pentru călătorii obosiți pentru a se adăposti și a se odihni în timp ce traversau deșertul.
Anterior, arheologii descoperiseră la Umm Jirsan sute de mii de oase, inclusiv rămășițe umane, care s-au adunat pe o perioadă de circa 7.000 de ani.
Analizând mai atent aceste rămășițe în noul studiu, echipa de cercetători a dedus că oamenii care au ocupat peștera au menținut o dietă bogată în proteine, cu o creștere notabilă a consumului anumitor tipuri de plante, cum ar fi cerealele și fructele, de-a lungul timpului. Acest lucru, spun ei, susține apariția agriculturii de oază în Epoca Bronzului.
Analiza resturilor de animale a indicat, între timp, că animalele cu care acești oameni au împărțit peștera pășteau în principal ierburi și arbuști sălbatici.
Arta rupestră care înfățișează vite, oi, capre și câini alături de oameni susține și mai mult ideea că tuburile erau folosite de crescătorii de animale.
„Explorând trecutul ascuns al Arabiei, studiul nostru scoate la iveală milenii de ocupație umană în interiorul și în jurul tubului de lavă Umm Jirsan, aruncând lumină asupra stilurilor de viață străvechi și a adaptărilor la schimbările de mediu în acest mediu deșertic aspru.”, au declarat autorii studiului într-o a doua declarație.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
