Isaac Asimov a fost un scriitor american, născut în Rusia, biochimist de meserie, autor de mare succes și excepțional de prolific, cunoscut mai ales pentru lucrările sale științifico-fantastice și pentru cărțile de popularizare a științei. Dar puţini ştiu că Isaac Asimov a prezis viitorul în urmă cu peste 40 de ani.
În urmă cu patru decenii, civilizația noastră părea să se afle în pragul unei mari transformări. Războiul Rece a alimentat aproximativ 35 de ani de situaţii din ce în ce mai intense, inclusiv, dar nu numai, Cursa Spațială.
Calculatorul personal fusese lansat pe piață de suficient de mult timp pentru ca majoritatea americanilor, dacă nu chiar să dețină unul, cel puțin să se întrebe dacă nu cumva ar putea avea nevoie de unul în curând.
În ajunul Anului Nou din anul 1982, emisiunea The MacNeil-Lehrer News Hour a oferit telespectatorilor săi o imagine a ceea ce avea să se întâmple, invitând un trio de invitați cu vederi de viitor: Tim Onosko, autorul cărții Wasn’t the Future Wonderful, Dick Teresi, editorul revistei Omni și, cel mai distins dintre toți, scriitorul Isaac Asimov.[sursa]
Isaac Asimov a prezis viitorul în urmă cu peste patru decenii
În calitate de „autor a peste 250 de cărți, ușoare și grele, de ficțiune și non-ficțiune, unele dintre cele mai notabile fiind despre viitor”, Asimov a fost mult timp o prezenţă constantă în interviurile instituțiilor media care aveau nevoie de predicții pe termen lung despre tehnologie, societate și relația dinamică dintre cele două.
Robert MacNeil începe cu un subiect firesc pentru orice scriitor de science-fiction: incursiunile omenirii în spațiul cosmic și dacă Asimov mai vede „ceva rămas de făcut acolo”. Răspunsul lui Asimov: „Oh, totul.”
La începutul anilor ’80, cel care a scris seria Fundația vedea omenirea ca fiind „încă în stadiul de Cristofor Columb în ceea ce privește spațiul”, prevăzând nu doar stații spațiale, ci și „stații de energie solară”, „laboratoare și fabrici care pot face în spațiu lucruri care sunt greu sau imposibil de făcut pe Pământ” și chiar „așezări spațiale în care pot fi găzduiți mai mult sau mai puțin permanent mii de oameni”. În timp, obiectivul ar fi „construirea unei civilizații mai mari și mai elaborate și care să nu depindă de resursele unei singure lumi„.
În ceea ce privește „era computerelor”, se întreabă Jim Lehrer, „am ajuns pe culme și în acest domeniu”? Asimov știa foarte bine că computerul va fi „în centrul a tot”.
La fel cum se întâmplase cu televizorul de-a lungul generației precedente, „computerele vor fi necesare în casă pentru a face foarte multe lucruri, unele în materie de divertisment, altele pentru a face viața mai ușoară, și toată lumea le va dori.”, spunea Asimov.
Au fost mulți, chiar și atunci, care puteau simți o adevărată emoție în fața perspectivei unui astfel de viitor. Dar cum rămâne cu roboții, care, după cum știa chiar Asimov, vor ajunge să „înlocuiască ființele umane”?
„Nu este vorba că îi ucid, ci le ucid locurile de muncă.”, explica el, iar cei care își pierd vechile locuri de muncă s-ar putea să nu fie echipați pentru a prelua niciunul dintre cele noi.
„Va trebui să acceptăm un rol important – societatea în ansamblul ei – pentru a ne asigura că perioada de tranziție de la tehnologia pre-robotică la cea post-robotică este cât mai puțin dureroasă posibil. Trebuie să ne asigurăm că oamenii nu sunt tratați ca și cum ar fi niște cârpe de vase uzate, că trebuie să li se permită să trăiască și să își păstreze respectul de sine.”, a mai spus Isaac Asimov.
În prezent, tehnologia momentului este inteligența artificială, căreia presa nu a ezitat să îi acorde o atenție aproape obsesivă. Mi-aş dori să mai existe un Isaac Asimov care să discute şi despre acest subiect cu o perspectivă echilibrată și prevăzătoare.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
