Viaţa vikingilor: cum era viaţa de zi cu zi a legendarilor războinici ai nordului

Noutăţi

Când ne gândim la vikingi, de obicei ne vine în minte imaginea unor războinici înalți și puternici, cu părul lung și bărbi blonde, purtând coifuri cu coarne și luptând cu săbii și topoare. Dar viaţa vikingilor, conform surselor istorice, arheologice și literare, era mult mai complexă decât ne imaginăm.

Vikingii au fost un popor nordic, originar din Scandinavia, care au trăit între secolele VIII-XI. Erau cunoscuți pentru expedițiile lor maritime și militare în diverse regiuni din Europa și dincolo de ea. Astfel, au fondat colonii în Islanda, Groenlanda și America de Nord. Totodată, au atacat și au jefuit orașe și mănăstiri din Anglia, Franța, Irlanda, Spania și Italia. Dincolo de aceste incursiuni răboinice, vikingii au avut contacte comerciale și culturale cu popoarele din Rusia, Bizanț, Orientul Mijlociu și Asia Centrală.

Cu toate acestea, nu toți vikingii erau războinici sau exploratori. Majoritatea dintre ei trăiau în ferme rurale în zonele lor natale. Existenţa lor era bazată pe resursele naturale pe care le aveau la îndemână, adaptându-se la condițiile climatice și geografice ale locurilor în care trăiau sau călătoreau.

Vikingii consumau tot felul de alimente de origine animală și vegetală, pe care le găteau în moduri simple, dar gustoase. Aceştia foloseau și produse importate din alte regiuni, cum ar fi condimentele sau blănurile groase. Se îmbrăcau cu haine din lână sau din piele, decorate cu broderii sau bijuterii. Credeau în mulți zei și zeițe, care le influențau viața și destinul. De asemenea, își spuneau povești despre aventurile lor mitice și magice în jurul focului. Aşadar, erau un popor ca multe altele, cu un stil de viaţă şi preocupări specifice, adaptate nevoilor lor.

viaţa vikingilor

Viaţa vikingilor: munca agricolă și cea casnică

Viața de zi cu zi a vikingilor era marcată de muncă agricolă și casnică, care era împărțită pe sexe. Femeile se ocupau de treburile casnice, cum ar fi prepararea hranei, producerea hainelor și îngrijirea copiilor. Bărbații desfăşurau în principal treburile de pe câmp, precum cultivarea cerealelor, creșterea animalelor și vânarea animalelor sălbatice. Cele mai grele și murdare sarcini erau făcute de sclavi, capturați în războaie sau raiduri.

Vikingii cultivau cereale precum grâu, ovăz, orz și secară. Foloseau pluguri de lemn trase de boi sau sclavi pentru a prăşi solul. Mai apoi, fertilizau terenurile cu îngrăşământ natural, provenit de la animale sau oameni. Ulterior, recoltau cerealele cu unelte improvizate și le treierau cu bâte sau furci.

Din recolta rezultată, vikingii făceau pâine sau terci. Pâinea era coaptă în cuptoare de lut sau pe plite de fier, iar terciul era fiert cu apă sau cu lapte.

• CITEŞTE ŞI:  Această insulă a apărut de nicăieri, cu forme de viață nemaiîntâlnite până acum

Vikingii creșteau animale domestice precum vite, oi, capre, porci și găini. Sacrificau animalele, în special iarna, pentru a nu le hrăni în timpul anotimpului rece. Carnea era fiartă în tocane cu legume sau afumată și uscată pentru a fi conservată. Din lapte, făceau brânză, unt sau skyr (care era un fel de iaurt gros). Din ouă făceau omlete sau chiar anumite tipuri de prăjituri.

Vikingii pescuiau pești și fructe de mare din râuri, lacuri sau mare. Mâncau hering, cod, macrou, somon, păstrav și alte specii de pești. De asemenea, prindeau scoici, crabi sau homari. Balenele erau consumate doar când se împotmoleau pe țarm și mureau. Peștele era consumat proaspăt sau conservat prin sărare sau afumare.

Vikingii cultivau legume precum morcovi, napi, varză, ceapă, usturoi, mazăre și fasole. Plantau livezi cu mere, prune și cireșe. Fructele de pădure precum afinele sau zmeura erau culese din păduri sau din mlaștini. Mierea era singurul îndulcitor pe care îl utilizau vikingii.

Băutura lor obişnuită era o bere slabă, făcută din cereale fermentate cu drojdie și fierte cu ierburi aromatice, precum hameiul. Această bere avea un conținut scăzut de alcool și o aromă amarui-dulceagă.[Mai multe]

Viaţa vikingilor: casele și îmbrăcămintea vikingilor

Vikingii locuiau în case lungi din lemn sau piatră, cu acoperișuri din paie sau turbă. Casele aveau o singură cameră mare, unde locuia întreaga familie, împreună cu unele dintre animalele lor. În mijlocul camerei era un foc deschis, care servea la gătit și la încălzire. Fumul ieșea printr-o gaură în acoperiș.

Podeaua era acoperită cu paie sau cu piei de animale. Pe pereți erau agățate arme, unelte și haine. Vikingii dormeau pe paturi de lemn sau pe nişte bănci lungi, tot din lemn.

Vikingii se îmbrăcau cu haine din lână sau din piele, adaptate la clima rece și umedă. Purtau pantaloni largi și tunici scurte, care se prindeau cu brâuri metalice. De asemenea, mai purtau și mantouri lungi și căciuli din blană. Aceştia își confecţionau propriile haine și încălțăminte din pielea animalelor pe care le creșteau. Hainele erau vopsite cu o substanţă provenită din plante naturale, cum ar fi mușețelul sau coada șoricelului.

De asemenea, vikingii purtau și bijuterii din metal, lemn sau os, cum ar fi inele, broșe, coliere sau brățări.

Jocurile și distracțiile vikingilor

Vikingii nu aveau mult timp liber, dar când aveau se distrau cu jocuri și activități variate. Jucau jocuri de societate precum hnefatafl (un fel de șah), knattleikr (un fel de hochei) sau tafl (un fel de dame). Mai jucau și jocuri fizice precum luptele fizice (un fel de wrestling), întreceri sau sărituri. Erau organizate şi un fel de competiții sportive între sate sau familii.

• CITEŞTE ŞI:  25 de curiozităţi despre corbi. Chiar sunt atât de inteligente aceste păsări?

Participau și la festivaluri sezoniere, cum ar fi Yule (sărbătoarea solstițiului de iarnă) sau Midsummer (sărbătoarea solstițiului de vară).

Vikingii se relaxau și ascultând muzică sau poezie. Cântau la instrumente precum harpa, lira, flautul sau tamburina. De asemenea, recitau poeme epice despre zeii și eroii lor, numite saga, despre care vom discuta mai jos.

În mod special, erau apreciaţi cei care aveau talentul de a improviza versuri în fața publicului, numiți skalds. Aşadar, aceştia erau un fel de bătălii rap, cum sunt cele din zilele noastre. Deşi li se atribuie o aură de războinici serioşi şi violenţi, vikingii mai şi râdeau de glumele și farsele făcute între ei.

Viaţa vikingilor: ritualurile și ceremoniile războinicilor

Vikingii erau un popor religios care credeau în mulți zei și zeițe. Aceştia își spuneau povești despre aventurile lor mitice și magice în jurul focului. Cel mai important zeu era Odin, care a creat lumea umanilor (Midgard) și lumea zeilor (Asgard). Alți zei importanți erau Thor (zeul tunetului), Freya (zeița dragostei) și Loki (zeul șireteniei).

În viaţa vikingilor, rugăciunile erau importante. Aceştia se rugau la zeii lor pentru protecție, fertilitate sau victorie în lupte. Le aduceau ofrande zeilor sub formă de mâncare, băutură sau animale sacrificate. Uneori, își sacrificau chiar și sclavii sau prizonierii de război pentru a-și mulțumi zeii.

Vikingii nu aveau temple dedicate zeilor lor, ci îi venerau în locuri sacre din natură, cum ar fi pietre mari, copaci bătrâni sau izvoare curgătoare. De asemenea, nu aveau preoți stabiliți, ci lideri ai comunităților care conduceau ritualurile religioase. Nu aveau nici o carte sfântă care să le dicteze credințele sau practicile religioase. Se bazau pe tradiția orală și pe experiențele personale pentru a duce mai departe tradiţiile.

Vikingii sărbatoreau nașterea, căsătoria și moartea ca momente importante ale vieții lor. La naștere, copilul primea un nume care reflecta caracteristicile sale sau ale familiei sale. La căsătorie, mirii schimbau jurăminte și inele în fața martorilor. De asemenea, schimbau şi săbii, într-un fel de jurământ războinic.

La moarte, cel decedat era incinerat pe o corabie sau îngropat într-un mormânt cu obiectele sale personale. Vikingii credeau că după moarte sufletul mergea într-unul dintre cele nouă lumi ale mitologiei lor, în funcție de faptele acestora din viața pământească.[sursa]

Poveștile și legendele vikingilor

Vikingii erau un popor de povestitori, care își transmiteau istoria și cultura prin povești orale. Își spuneau povești despre zeii și eroii lor, despre originea lumii și a poporului lor, despre aventurile lor pe mare și pe uscat, despre dragoste și răzbunare, despre magie și destin. Aceste povești erau numite saga și erau recitate în versuri sau în proză.

• CITEŞTE ŞI:  10 oameni care seamănă cu vedete atât de bine, încât te vor lăsa fără cuvinte

Saga erau de mai multe tipuri, în funcție de subiectul lor. Cele mai cunoscute sunt:

  • Saga mitologice, care povestesc despre zeii și zeițele nordice și despre lupta lor cu forțele haosului și ale răului. De exemplu, saga lui Odin, care își sacrifică un ochi pentru a obține înțelepciunea; saga lui Thor, care se luptă cu uriașii și cu șarpele Midgard; saga lui Loki, care provoacă probleme și trădări printre zei; saga lui Ragnarok, care prezice sfârșitul lumii și al zeilor.
  • Saga eroice, care povestesc despre vitejia și isprăvile unor eroi legendari sau istorici. De exemplu, saga lui Beowulf, care se luptă cu un monstru numit Grendel; saga lui Sigurd, care ucide un dragon și se căsătorește cu o valkyrie; saga lui Harald Hardrada, care devine rege al Norvegiei și moare în bătălia de la Stamford Bridge.
  • Saga familiale, care povestesc despre viața și conflictele unor familii de vikingi din Islanda sau din alte zone. De exemplu, saga lui Njal, care se ocupă de o vendetă sângeroasă între două clanuri rivale; saga lui Egil, care se ocupă de viața unui poet și războinic excentric; saga lui Grettir, care se ocupă de viața unui proscris nefericit.

Poveştile de tip saga reprezentau erau o sursă de inspirație și de divertisment pentru vikingi. Aceştia le ascultau cu atenție și le memorau cu ușurință. Le recitau apoi la ocazii speciale sau la cererea publicului. Totodată, le adaptau după gustul lor sau după circumstanțe. Poveştile erau transmise din generație în generație, până mai târziu când au început să fie scrise.

O concluzie despre viaţa vikingilor

Vikingii au fost un popor fascinant și complex, care a lăsat o moștenire culturală bogată și durabilă. Au fost nu doar războinici temuți și exploratori curajoși, ci și fermieri harnici și artizani pricepuți. De asemenea, nu au fost doar jefuitori violenți și pirați nemiloși, ci și comercianți harnici și coloniști pașnici.

Astfel, părerea generală despre brutalitatea şi ignoranţa lor este un stereotip care trebuie evitat, căci au fost un popor important în perioada medievală, care au contribuit din plin la evoluţia Europei.


Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:

Pe aceeaşi temă

CE MAI CITESC ALŢII

gol imens în Univers

Astronomii au descoperit un gol imens în Univers, cu o dimensiune de 1,8 miliarde...

0
În anul 1981, în timp ce efectuau un studiu privind distribuția galaxiilor, astronomii au observat ceva (sau nimic) la care nu se așteptau: un...
gemenele siameze

Tatiana şi Krista, gemenele siameze care văd lumea una prin ochii alteia

0
Krista şi Tatiana Hogan sunt două fetiţe pline de viaţă, deşi sunt greu încercate de soartă. Gemenele siameze au o poveste de viaţă impresionantă. Puştoaicele...
petru cercel

Petru Cercel, fratele lui Mihai Viteazul, un domnitor excentric care ştia 12 limbi străine

3
Petru Cercel este considerat a fi cel mai excentric dintre domnitorii pe care i-a avut Ţara Românească. Deşi în cărţile de istorie domnitorul este...

Articole recomandate

Articole recomandate

Distribuie şi prietenilor tăi!

Nu ţine lucrurile interesante doar pentru tine. Şi prietenii tăi şi-ar dori să afle aceste informaţii!
Închide
Share via