Extratereştrii ar putea fi undeva acolo sus, ar putea fi foarte inteligenți, dar blocați pentru totdeauna în lumile lor. O nouă lucrare a subliniat potențialele probleme cu care ne-am putea confrunta în contactarea civilizațiilor extraterestre avansate: existența ipotetică a ceea ce a fost numit „lumile acvariu”.
Dacă nu ați auzit de Paradoxul Fermi, acesta sună cam așa: având în vedere vastitatea Universului, durata imensă de timp pe care o are și septilioanele de stele de acolo, cum se face că nu putem vedea semne ale unor civilizații extraterestre și de ce nu ne-au contactat? Au fost găsite multe exoplanete în scurta perioadă de timp în care cercetătorii le-au căutat. Cu siguranță trebuie să mai fie cineva acolo care, ca și noi, dorește cu disperare să găsească altele.
De când a fost pusă această întrebare în anul 1950 de către Enrico Fermi, au existat o serie de răspunsuri, de la cele benigne la cele absolut terifiante. Printre sugestiile recente se numără „blocajul oxigenului” („oxygen bottleneck”), ideea că extratereștrii inteligenți ar putea fi blocați pentru totdeauna în epoca de piatră fără suficient oxigen pentru combustie.[sursa]
Lumile acvariu
Într-o nouă lucrare, Elio Quiroga, care este profesor la Universidad del Atlántico Medio din Spania, prezintă alte câteva scenarii în care speciile extraterestre ar putea fi inteligente, dar incapabile să părăsească propria planetă sau să comunice cu altele, pe care le-a numit „lumile acvariu”.
Cele mai simple dintre acestea sunt lumile care sunt pur și simplu prea mari, ceea ce face imposibil pentru civilizațiile extraterestre să scape de gravitația planetei lor.
Pentru a scăpa de propria noastră planetă, trebuie să ne deplasăm cu aproximativ 11 kilometri pe secundă, sau 40.270 de kilometri pe oră. Aceasta este viteza noastră de evadare. Prin urmare, avem nevoie de o cantitate enormă de combustibil pentru ca ceva să părăsească planeta, ca să nu mai vorbim de o încărcătură utilă considerabilă.
Acest lucru nu are implicații doar pentru părăsirea fizică a planetei și găsirea altor specii, ci și pentru progresul tehnologic. O civilizație care nu își poate părăsi planeta nu are comunicații prin satelit și nu ne privește cu versiunea lor de JWST. La fel cum noi ne bazăm presupunerile privind găsirea vieții în altă parte pe propriile noastre experiențe, speciile inteligente de pe aceste planete „ar putea vedea călătoriile în spațiu, chiar și cele suborbitale, ca fiind poate de neconceput”, potrivit lui Quiroga.
O altă civilizaţie din categoria „lumilor acvariu” ar putea fi reprezentată de planetele oceanice, sau lumile hiceanice. Pe aceste planete, crearea de echipamente electrice care să permită comunicarea la distanță ar putea fi aproape imposibilă, dacă acești extratereștri au simțit nevoia sau au reuşit să dezvolte această tehnologie.
„Într-o lume subacvatică impregnată într-un fluid, cum ar fi apa sau metanul lichid, unde semnalele sonore pot fi auzite la sute de kilometri distanță, comunicarea între indivizi ar putea fi fezabilă fără a fi nevoie de dispozitive de comunicare. Tehnologia telecomunicațiilor ar putea să nu apară niciodată pe o astfel de lume, chiar dacă ar putea găzdui o civilizație complet dezvoltată.”, a explicat Elio Quiroga în lucrare.[sursa]
Sunt propuse și alte posibile „lumi acvariu”, inclusiv sisteme binare în care este mereu ziuă și stelele nu pot fi văzute, sau o lume acoperită constant de nori groși. Pe aceste lumi, la fel ca pe planeta Krikkit din Ghidul autostopistului galactic, prinsă într-un nor uriaș de praf, s-ar putea să nu dezvolte dorința de a explora în afara propriei planete. Să sperăm că nu se va sfârși ca în cazul Krikkit dacă vor afla vreodată că suntem acolo.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
