Unicornii siberieni au trăit alături de oameni și erau mult mai interesanți decât versiunea mitologică

Unicornii siberieni, după nume, dau senzaţia că ar fi nişte fiinţe mitice, din basmele cu zâne şi alte fiinţe fantastice. Dar lucrurile nu stau tocmai astfel.

Dacă stăm să ne gândim, toți rinocerii sunt unicorni. Doar că nu sunt albi ca o perlă și magici, așa cum spun miturile noastre că ar trebui să fie. Aceste fiare puternice își obțineau forța din mușchii masivi și armura corporală cheratinizată în loc de curcubee și magie, dar sunt singurii unicorni pe care îi avem. Iar o specie dispărută este numită în consecință: unicornul siberian.

Elasmotherium sibericum a fost ultimul supraviețuitor al genului Elasmotherium, care a fost cândva un grup mare și divers de rinoceri uriași.

Când au dispărut unicornii siberieni

S-a crezut cândva că unicornii siberieni au dispărut în timpul unei ample „extincții de fond” care a avut loc în timpul Pleistocenului timpuriu și mijlociu, care acoperă o perioadă cuprinsă între aproximativ 126.000 și 2,5 milioane de ani în urmă. Specia nu a fost studiată prea mult, dar anterior se credea că E. sibericum a dispărut în urmă cu aproximativ 100.000 – 200.000 de ani.^[sursa]

Dar noile cercetări care datează molarii fosilizați ai acestor unicorni preistorici arată că aceștia au rezistat până la extincția megafaunelor de la sfârșitul Cuaternarului. Aceasta este denumirea științifică pentru evenimentul pe care îl cunoașteți ca fiind sfârșitul ultimei ere glaciare, când multe animale iubite retroactiv – tigrii cu dinți de sabie și mamuții lânoși, de exemplu – au dispărut odată cu schimbarea climei.

Lucrarea, publicată recent în revista Nature Ecology & Evolution, datează cele mai recente fosile la o vechime de aproximativ 35.000-39.000 de ani. Oamenii au început să se răspândească pe scară largă chiar înainte de dispariția megafaunei, astfel încât în trecut au existat numeroase dezbateri cu privire la faptul dacă moartea pe scară largă a diferitelor specii se datorează vânătorii excesive sau schimbărilor climatice.^[sursa]

În acest caz, însă, se pare că creșterea temperaturii este cea care a omorât aceste fiare gigantice. Cercetătorii notează în această lucrare recentă că unicornii siberieni aveau unele adaptări extreme care le limitau dieta, astfel încât atunci când vegetația a început să se schimbe E. sibericum pur și simplu nu s-a putut schimba suficient de repede pentru a supraviețui.

Unicornii siberieni nu s-au putut adapta noilor condiţii

Speciile care sunt la originea antilopei și rinocerilor moderni au supraviețuit acestei extincții evoluând pentru a se hrăni cu o dietă diferită, lucru pe care l-au putut face deoarece se hrăneau cu o varietate de plante. Unicornii siberieni nu au putut face acest lucru.

Pe baza unghiului dintre partea din spate a capului lor și palat (osul de pe cerul gurii), cercetătorii cred că unicornii siberieni își țineau capul chiar mai jos decât rinocerii moderni. Acest lucru le permitea să mănânce vegetația foarte aproape de sol. Dar când nișa lor ecologică a dispărut, au dispărut și ei.

Autorii subliniază că dispariția a fost deosebit de probabilă deoarece E. sibericum avea o arie geografică foarte restrânsă, o populație mică și o rată de reproducere scăzută. Rhinocerotinae, grupul care include rinocerii moderni, a supraviețuit în timp ce verii lor Elasmotherium au dispărut.

Această lucrare arată, de asemenea, că cele două grupuri s-au despărțit cu mult timp înainte, undeva în jurul a 43 de milioane de ani în urmă. Deși arătau în mod superficial asemănător, rinocerii preistorici făceau parte, în mare parte, dintr-un grup foarte specific care pur și simplu nu a putut supraviețui unei schimbări masive de climă.

Știm toate acestea acum pentru că acest grup de cercetători a decis să se uite cu adevărat la dovezile pe care le aveau deja în fața lor. Cele 25 de specimene pe care au efectuat datarea cu radiocarbon se aflau în diverse colecții de muzeu, dar, după cum au scris în studiu, nu fusese efectuată nicio datare sau analiză genetică pentru această specie. În sfârșit, acești unicorni din viața reală își primesc momentul lor în lumina reflectoarelor.