Marele Edgar Allan Poe știa ce face atunci când a folosit corbul în loc de o altă pasăre pentru a croncăni „niciodată” în celebrul său poem. Corbul a fost mult timp asociat cu moartea și cu semnele întunecate, dar în realitate această pasăre este mult mai interesantă. Iată 25 de curiozităţi despre corbi.
Găsit în întreaga emisferă nordică, este cea mai întâlnită dintre toate speciile de corvide. Corbul comun a coexistat cu oamenii de sute de ani, iar în unele zone au fost atat de numeroși încât a fost considerat un organism daunător. O parte din succesul său a fost datorită dietei de omnivor. Corbii sunt extrem de versatili și oportuniști în găsirea surselor de hrană, mâncând insecte, cereale, fructe, animale mici și mâncare putredă sau de la gunoi.
25 de curiozităţi despre corbi
#1. Caracteristici fizice
Un corb comun matur are între 55 și 70 cm în lungime, cu o anvergură a aripilor de 115–130 cm. Are greutăți înregistrate în intervalul 0.7 – 1.65 kg, fiind una dintre cele mai grele păsări cântătoare.
Păsările din regiuni mai reci, cum ar fi Himalaya și Groenlanda sunt, în general, mai mari, în timp ce cele din regiunile mai calde sunt mai mici. Ciocul este mare și ușor curbat. Are o coadă alungită şi puternică, cea mai mare parte având un penaj negru, și un maro inchis. Penele de pe gât sunt alungite și ascuțite și bazele penelor de pe gât au culoare maroniu-gri.
În afara dimensiunii sale mai mari, corbul comun diferă de verii săi, ciorile, prin un cioc mai mare și mai greu, și o pană în formă de coadă. Vocabularul său este foarte vast și complex. În zbor penele produc un sunet scârțâitor care a fost asemănat cu un foșnet de mătase.
#2. Istorie şi origini
Corbul comun a evoluat în Lumea Veche şi a traversat podul Bering în America de Nord. Studii genetice recente, care au examinat ADN-ul corbilor comuni din întreaga lume, au stabilit că păsările se împart în cel puțin două clanuri: Un clan în California, găsit numai în sud-vestul Statelor Unite, precum și un clan în Holarctic, gasit in restul emisferei nordice. Păsările din ambele clanuri arată la fel, dar grupurile sunt distincte genetic și au început să se divizeze aproximativ două milioane de ani în urmă.
Descoperirile indică faptul ca ADN-ul mitocondrial bazat pe corbii comuni din Statele Unite sunt mai strânse legate de cele din Europa și Asia decât la cele din clanul californian, și că corbii comuni din clanul californian sunt mai strânși legați de corbii chihuahuan (C. cryptoleucus) decât la cele din clanul Holarctic. Corbii din clanul Holarctic sunt mult mai strânși legați de cioara bălțată (C. albus) decât de cei din clanul californian.
O explicație pentru aceste constatări surprinzătoare genetice este că corbii comuni stabiliți în California, cu cel puțin două milioane de ani in urma au devenit separați de rudele lor din Europa și Asia în timpul unei ere glaciare. Un milion de ani în urmă, un grup din clanul californian a evoluat într-o specie nouă, corbul chihuahuan. Alți membri ai clanului Holarctic au sosit mai târziu într-o migrație separată din Asia.
#3. Curiozităţi despre corbi: sunt extrem de inteligenți
Când vine vorba de inteligența animalelor, aceste păsări se situează la același nivel cu cimpanzeii și delfinii. Într-un test de logică, un corb a trebuit să ajungă la o bucată de mâncare atârnată, trăgând o bucată de sfoară, ancorând-o cu gheara și repetând până când mâncarea era la îndemână. Mulți corbi au ajuns la mâncare din prima încercare, unii în 30 de secunde.
Dacă un corb știe că un alt corb se uită la el cum își ascunde mâncarea, se va preface că pune mâncarea într-un loc, în timp ce în realitate o ascunde în altul. Deoarece și ceilalți corbi sunt deștepți, acest lucru funcționează doar uneori.
În sălbăticie, corbii au împins pietre peste oameni pentru a-i împiedica să se urce la cuiburile lor, au făcut pe mortul lângă o carcasă de castor pentru a-i speria pe ceilalți corbi și au furat carnea ambalată a clienților unui magazin chiar din căruciorul lor. Iar acestea sunt doar câteva exemple.
#4. Memorie
Corbii au o memorie excelentă, putând recunoaște fețe umane ani de zile și ținând minte indivizii care le-au făcut rău.
De asemenea, își amintesc locurile unde au găsit hrană în trecut și pot folosi această memorie pentru a-și planifica viitoarele căutări de hrană. Memoria lor excelentă îi ajută să supraviețuiască și să prospere în medii diverse.
#5. Corbii pot imita vorbirea umană
Una dintre cele mai interesante curiozităţi despre corbi este faptul că aceştia pot imita vorbirea umană. În captivitate, corbii pot învăța să vorbească mai bine decât unii papagali.
Corbii imită și alte zgomote, cum ar fi motoarele mașinilor, trasul apei de la toaletă și cântecele altor animale și păsări. Se știe că corbii imită lupii sau vulpile pentru a le atrage spre carcasele pe care corbul nu este capabil să le desfacă. Când lupul a terminat de mâncat, corbul primește resturile.
#6. Adaptabilitate
Corbii sunt extrem de adaptabili, putând supraviețui în diverse medii, de la orașe aglomerate la păduri izolate.
Această specie are cea mai mare gamă decât orice membru al genului său. Aceștia variază în întregul Holarctic până la Arctic și la habitatele temperate din America de Nord și de la Eurasia la deșerturile din Africa de Nord și la insulele în Oceanul Pacific.
În Tibet, au fost înregistrate la altitudini de până la 5.000 de metri, și la la înalţimi de 6.350 de metri pe muntele Everest.
#7. Comunicare complexă
Corbii nu imită doar vocile umane şi claxoanele maşinilor, ci au un limbaj propriu complex, cu diverse sunete și gesturi care le permit să comunice între ei.
Corbii pot folosi sunete diferite pentru a-și exprima starea de spirit, pentru a avertiza de pericol sau pentru a atrage atenția asupra hranei. De asemenea, pot folosi gesturi, cum ar fi mișcări ale capului, aripilor sau cozii, pentru a transmite mesaje complexe. Această comunicare complexă le permite corbilor să coopereze, să se apere de prădători și să transmită informații importante altor membri ai grupului.
#8. Corbii folosesc gesturi cu „mâna”
Se pare că corbii fac „semnale nonvocale foarte sofisticate”, potrivit cercetătorilor. Cu alte cuvinte, ei fac gesturi pentru a comunica.
Un studiu efectuat în Austria a descoperit că corbii arată cu ciocul pentru a indica un obiect unei alte păsări, la fel cum facem noi cu degetele.
De asemenea, ei ridică un obiect pentru a atrage atenția altei păsări. Aceasta este prima dată când cercetătorii au observat gesturi naturale la orice alt animal în afară de primate.
#9. Curiozităţi despre corbi: învățare prin observație
Pot învăța prin observarea altor corbi, inclusiv imitarea comportamentelor lor. De exemplu, corbii tineri pot învăța să deschidă cutii cu mâncare observând corbii adulți.
De asemenea, pot învăța noi rute de zbor sau noi tehnici de vânătoare prin observarea altor corbi. Această capacitate de învățare prin observație le permite corbilor să se adapteze la medii noi și să dobândească noi abilități.
#10. În trecut, unele culturi europene considerau corbii ca fiind Diavolul deghizat
Multe culturi europene au privit această pasăre mare și neagră cu o privire intensă și au crezut că este răul în carne și oase… şi pene.
În Franța, oamenii credeau că corbii erau sufletele preoților răi, în timp ce ciorile erau călugărițele rele. În Germania, corbii erau întruchiparea sufletelor blestemate sau, uneori, Satana însuși. În Suedia, se credea că corbii care croncăneau noaptea erau sufletele oamenilor uciși care nu au avut parte de înmormântări creștine adecvate. Iar în Danemarca, oamenii credeau că corbii de noapte erau spirite exorcizate și că ar fi bine să nu te uiți în sus la ei în cazul în care ar exista o gaură în aripa păsării, pentru că ai putea privi prin gaură și te-ai putea transforma tu însuți într-un corb.[sursa]
#11. Vieți sociale complexe
Corbii trăiesc în grupuri sociale bine organizate, cu ierarhii clare și relații complexe între indivizi. Fiecare grup are un lider dominant, care ia decizii importante și coordonează activitățile grupului.
Subordonații respectă liderul și îi urmează instrucțiunile. Relațiile dintre indivizi sunt complexe și pot include prietenii, rivalități și alianțe. Corbii își recunosc reciproc și își amintesc interacțiunile anterioare, ceea ce le permite să formeze legături sociale puternice și durabile.
Corbul comun deobicei călătorește în perechi, deși păsările tinere călătoresc în stoluri. În general, corbii sunt certăreți dar, au demonstrat că sunt extrem de devotați familiilor lor.
#12. Cooperare
Corbii colaborează pentru a obține hrană, a apăra teritoriul și a crește puii. De exemplu, ei pot lucra împreună pentru a vâna animale mai mari sau pentru a alunga prădători.
Totodată, pot împărți hrana cu alți membri ai grupului și pot ajuta la creșterea puilor orfani sau bolnavi. Cooperarea este esențială pentru supraviețuirea și reproducerea corbilor.
#13. Alimentaţie
Corbii comuni sunt omnivori și foarte oportuniști: Dietele lor variază considerabil mai ales cu locația sau sezonul. De exemplu,corbii aflați în tundra Arcticului de Nord sau Alaska obțin aproximativ jumătate din energia de care au nevoie mâncând rozătoare foarte mici, iar cealaltă jumătate o obțin prin hrănirea cu potârnichi de zăpadă.
În unele locuri sunt în principal necrofagi, hrănindu-se cu hoituri, precum unii viermi și gândaci. Mâncarea pentru plante conține cereale, fructe de pădure și fructe. Corbii mai mânâncă și nevertebrate, amfibieni, reptile, mamifere mici și păsări. De asemenea, mânâncă porțiunile nedigerate ale fecalelor de animale, sau mâncare stricată.
Corbii depozitează surplusele de mâncare, mai ales cele cu un conținut ridicat de grăsimi, și învață să le ascundă de alți corbi. De asemenea fură mâncarea prinsă de alte animale, precum cele ale vulpii polare. Sunt asociați cu un alt canin, lupul cenușiu, ca cleptoparaziți (mânâncă mâncarea altui animal).
Unii corbi cuibăresc pe lângă șosele pentru a consuma vertebratele călcate de mașini. Alții își construiesc cuiburile în preajma deșeurilor, pentru a se hrăni cu mâncare stricată și aruncată de om. Acest mod de hrănire a apărut de când corbii s-au înmulțit și au ajuns să trăiască în orașe.
#14. Cuibărire și înmulțire
Cuibul corbului este mare și construit fie în vârful unor copaci bătrâni, fie pe stânci cât mai greu accesibile. Este realizat din mai multe straturi de crengi împletite, acoperite apoi cu nămol, apoi cu păr, lână și alte materiale moi. Talentul de constructor, amplitudinea ecologică și inteligența corbului determină o serie de variații în tipologia construirii cuiburilor.
Corbul depune ouăle încă în luna februarie, începând chiar din această lună clocitul. Femela se bazează în această perioadă – pentru hrănire – pe ajutorul masculului, fără de care ouăle ar îngheța. Clocitul durează aproximativ. 21 de zile. Masculul, atunci când nu caută mâncare pentru femelă, stă în apropierea cuibului, păzindu-l cu multă grijă. După eclozare puii mai stau în cuib circa 40 de zile, fiind hrăniți pe rând de părinți.
#15. Altruism
Deşi poate părea ciudat când vine vorba despre corbi, au fost observate comportamente altruiste la aceste păsări, cum ar fi hrănirea altor corbi bolnavi sau răniți.
De exemplu, un corb poate aduce hrană unui alt corb care nu poate vâna sau poate ajuta un corb rănit să se ridice. Aceste comportamente altruiste sugerează că corbii au un simț al empatiei și al grijii pentru ceilalți membri ai grupului.
#16. Curiozităţi despre corbi: Jocuri
Corbii se joacă adesea, angajându-se în diverse activități care par să le aducă plăcere. Aceştia pot zbura în cercuri, se pot rostogoli în aer sau se pot urmări unii pe alții. Jocurile pot ajuta corbii să își dezvolte abilitățile fizice și mentale, să își consolideze legăturile sociale și să își reducă stresul.
Juvenilii corbi sunt printre cele mai jucăușe specii de păsări, aruncându-se în nămeți doar pentru a se distra. De asemenea se joacă și cu alte specii, ca de exemplu prinde-mă-dacă-poți împreună cu lupii și câinii.
De asemenea sunt printre singurele specii ce-și pot face singure jucării. Au fost văzute exemplare rupând crengi pentru a se juca cu semenii lor.
#17. Ritualuri
Corbii au ritualuri complexe, inclusiv dansuri și vocalizări elaborate. Pot dansa în cercuri, se pot înclina unii în fața altora sau pot emite vocalizări complexe.
Ritualurile pot avea diverse funcții, cum ar fi consolidarea ierarhiei sociale, atragerea partenerilor sau exprimarea emoțiilor.
#18. Consevare și gestionare
Corbii comuni sunt larg răspăndiți și nu sunt în prezent în pericol de dispariție. În unele țări aceștia sunt rar întâlniți din cauza pierderii habitatului și a vânării.
De exemplu, în România sunt o specie protejată de lege din cauza rarității. Însă în alte locuri numǎrul lor a crescut dramatic și au devenit dăunători agricoli. Corbii pot provoca daune culturilor, cum ar fi cerealelor sau pot dăuna animalele, deoarece au fost exemplare care au ucis iezi, miei sau viței. Totuși aceștia atacă rar, iar comportamentul lor poate fi uneori luat greșit de fermieri.
#19. Corbii apar în multe dintre mitologiile lumii
Culturi din Tibet până în Grecia au văzut în corb un mesager al zeilor. Zeițele celtice ale războiului au luat adesea forma unor corbi în timpul luptelor.
Zeul viking, Odin, avea doi corbi numiți Hugin („gând”) și Munin („memorie”), care zburau în jurul lumii în fiecare zi și îi raportau lui Odin în fiecare noapte despre ceea ce vedeau.
Miturile chinezești spuneau că corbii provocau vreme rea în păduri pentru a-i avertiza pe oameni că zeii urmau să treacă pe acolo. Iar multe popoare amerindiene consideră corbul un șiretlic viclean care a fost implicat în crearea lumii.
#20. Viteză
Corbii sunt maeștri ai zborului și pot atinge viteze impresionante. În zbor planat, pot atinge viteze de până la 70 km/h, iar în picaj pot depăși chiar și această viteză.
Viteza lor le permite să urmărească prada, să scape de prădători și să călătorească pe distanțe lungi. De asemenea, le oferă un avantaj în competiția pentru hrană și teritoriu.
#21. Putere
Corbii au o forță impresionantă pentru dimensiunea lor. Ciocul lor robust le permite să spargă nuci tari, să sfâșie carne și să transporte obiecte grele.
Corbii au picioare puternice cu gheare ascuțite, pe care le folosesc pentru a se agăța de copaci, a prinde prada și a se apăra de dușmani. Forța lor le permite să supraviețuiască în medii dificile și să domine alte specii de păsări.
#22. Utilizarea uneltelor
Corbii au fost observați folosind unelte simple pentru a obține hrană sau pentru a rezolva probleme. De exemplu, ei pot folosi bețe sau pietre pentru a scoate insecte din scoarța copacilor sau pentru a sparge nuci tari.
De asemenea, pot folosi frunze sau pene pentru a se proteja de soare sau de ploaie. Utilizarea uneltelor demonstrează inteligența lor practică și capacitatea de a inova și de a se adapta la mediul lor.
#23. Dialecte
Strigătul tipic al corbului este „corr-corr”, cel puțin în România (a nu se confunda cu „cra-cra” al ciorilor). Spunem „cel puțin în România” pentru că în funcție de zonă nu doar strigătul tipic ci și vocabularul corbilor poate varia.
Trebuie precizat că această pasăre are un vocabular bogat și, datorită răspândirii, cunoaște o fragmentare a limbajului care a permis ornitologilor să detecteze mai multe dialecte. Mai mult, s-a putut constata că, de pildă, un corb din America adus în Spania, a fost la început izolat de ceilalți corbi, din pricina necunoașterii dialectului local, pentru ca după o vreme să îl învețe și să se integreze.
#24. Corbii fac lucruri ciudate cu furnicile
Se culcă în mușuroaie de furnici și se rostogolesc astfel încât furnicile să se înghesuie pe ei, sau mestecă furnicile și le freacă măruntaiele pe penele lor. Denumirea științifică pentru acest lucru este „anting” („furnicare”).
La fel fac și alte păsări cântătoare, precum ciorile și gaițele. Acest comportament nu este bine înțeles.
Teoriile cu privire la scopul său variază de la furnicile care acționează ca insecticid și fungicid pentru pasăre, până la secrețiile furnicilor care ung pielea păsării în proces de înmuiere, sau la faptul că întregul spectacol este o ușoară dependență. Totuși, un lucru pare clar: furnicarea este o senzație grozavă dacă ești o pasăre.
#25. Curiozităţi despre corbi: cât trăiesc
Corbii au o durată de viață remarcabilă pentru o pasăre de talia lor. Corbul comun de obicei trăiește aproximativ de la 10 la 15 ani în sălbăticie, cu toate că unele exemplare au fost înregistrate cu durata de viață de până la 40 de ani.
Longevitatea lor se datorează inteligenței lor, abilităților lor de adaptare și sistemului imunitar robust. De asemenea, faptul că trăiesc în grupuri sociale le oferă protecție împotriva prădătorilor și a bolilor.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
