O lume pierdută: locul care arată cum era Pământul în urmă cu 3,5 miliarde de ani, când era plin de stromatoliţi

Comunități microbiene cunoscute sub numele de stromatoliţi au fost descoperite în lagunele nestudiate anterior din Patagonia. Fosilele de stromatoliţi reprezintă unele dintre cele mai timpurii dovezi ale vieții pe Pământ și, deși acestea nu sunt singurele supraviețuitoare de astăzi, ele se aseamănă cu fosilele în moduri în care niciun alt exemplu cunoscut nu o face.

Deși organismele individuale care alcătuiesc stromatoliţii necesită microscoape pentru a putea fi văzute, acestea se combină în comunități mult mai mari. Abordarea este folosită de specii destul de diferite, cel mai adesea cianobacterii. Cu toate acestea, cianobacteriile produc oxigen, care se regăsea rar în atmosfera timpurie a Pământului. În consecință, este posibil ca primul exemplu să fi fost mai asemănător cu cele mai rare din timpurile moderne, formate din bacterii reducătoare de sulfat. Ambele tipuri formează straturi în care organismele fotosintetizante se îngrămădesc unele peste altele pentru a avea acces la lumina solară, folosind nisip și propriile lichide adezive pentru a se solidifica.

Se știe că stromatoliţii vii pot ajunge la o înălțime de peste un metru. Astăzi, însă, sunt vulnerabili atât la speciile care s-ar putea hrăni cu ei, cât și la altele care îi pot depăși prin creștere mai rapidă. În consecință, ei supraviețuiesc doar în medii rare, unde alte forme de viață nu pot supraviețui, cum ar fi apele suficient de sărate pentru a ucide aproape orice altă ramură a arborelui vieții.^[sursa]

Stromatoliţi în locul care arată cum era Pământul în urmă cu 3,5 miliarde de ani, când era plin de stromatoliţi

Cei mai faimoși stromatoliți supraviețuitori se află în Shark Bay, Australia de Vest, care, spre bucuria numeroșilor realizatori de documentare, cresc în apropierea unora dintre cele mai vechi exemple fosilizate.

Poate că Shark Bay se bucură de glorie, dar în Puna de Atacama, o zonă situată la aproape 4.000 de metri deasupra nivelului mării, cercetătorii au descoperit stromatoliți și mai interesanți care ocupă lagune hipersaline (foarte sărate).

„Această lagună ar putea fi unul dintre cele mai bune exemple moderne ale primelor semne de viață de pe Pământ. Nu seamănă cu nimic din ceea ce am văzut eu sau, de fapt, cu nimic din ceea ce a văzut vreodată vreun om de știință.”, a declarat profesorul Brian Hynek de la Universitatea Colorado din Boulder, într-un comunicat.

Vorbind în numele tuturor, Hynek a adăugat: „Este pur și simplu uimitor că încă mai poți găsi lucruri nedocumentate ca acesta pe planeta noastră”.

Pentru oricine este sceptic că o astfel de locație ar fi putut scăpa de atenția oamenilor de știință atât de mult timp, gândiți-vă cum a găsit-o Hynek. Dr. Mariá Farías de la PUNABIO Environmental Consulting îi arăta o regiune din nord-vestul Argentinei unde caută microbi rari pentru remedierea solului. Cei doi au fost nevoiți să conducă timp de nouă ore pe drumuri de pământ și să stea într-un sat de 35 de oameni care depind de un singur izvor pentru apă, deoarece ploile sunt prea rare pentru a se baza pe apa de suprafață.

În ultima noapte petrecută acolo, Hynek studia imaginile din satelit ale zonei și a observat ceea ce a considerat a fi un set de lagune la 16 kilometri distanță. Cei doi au condus cât de mult au putut fără drumuri, iar apoi au mers pe jos pe restul drumului, în ciuda cerinței de a căra apă pentru a face față soarelui nemilos. „În unele locuri, ne afundam până la genunchi în noroi sărat”, a spus Hynek.

Călătoria a meritat prin descoperirea a 12 lagune care se întind pe o suprafață de 10 hectare. Apele sunt perfect limpezi, având puțină viață sau murdărie care să le tulbure, așa că, atunci când Hynek a privit în jos, a putut vedea stromatoliți verzi – și aparent în creștere – mai mari decât oricare dintre cei pe care i-a văzut vreodată în viață. Pe de altă parte, am găsit stromatoliţi fosilizaţi, care sunt și mai mari.

Unele dintre specimenele lui Hynek au o lățime de 5 metri și o înălțime de câțiva metri, giganți în comparație cu alte exemple vii, dar se știe că fosilele au ajuns la 6 metri. Probabil că a crește mare era mai ușor atunci când nu exista nimic mai avansat care să te amenințe.

Stromatoliţii nu ar fi fost prima formă de viață de pe Pământ. Dovezile izotopice sugerează că viața a început în urmă cu 4,1 miliarde de ani, dar cele mai vechi fosile de stromatoliţi au o vechime de 3,5 miliarde de ani. Poate că au existat exemple mai vechi, dar acestea se aflau în locuri a căror geologie nu a supraviețuit. Cel mai probabil, primele forme de viață pur și simplu nu s-au fosilizat bine, iar stromatoliţii au fost primii care au reușit.

Când Hynek a testat chimia descoperirii, a aflat că aceasta avea mai multe în comun cu exemplele antice decât cu cele din alte părți ale lumii. Un specimen pe care l-a desfăcut este construit în principal din gips (CaSO42H2O), care este comun în stromatolitele fosile, dar care nu fusese văzut niciodată înainte în versiunile vii. Suprafața vie s-a dovedit a fi reprezentată de cianobacterii, dar miezul era roz de la archaea abundentă, candidați mai buni pentru constructorii stromatoliţii originali.

Locația oferă puține lucruri în afară de apele extrem de saline și acide și de lumina soarelui nefiltrată de atmosfera inferioară. Hynek bănuiește că acest lucru seamănă probabil foarte mult cu Pământul timpuriu.

Mulți astrobiologi au vizitat Atacama, considerând-o cea mai bună alternativă ușor accesibilă pentru vechiul Marte, iar Hynek crede că descoperirea sa justifică acest lucru. „Dacă viața a evoluat vreodată pe Marte până la nivelul fosilelor, ar fi fost așa. Înțelegerea acestor comunități moderne de pe Pământ ne-ar putea informa despre ce ar trebui să căutăm atunci când căutăm caracteristici similare în rocile marțiene.”, a spus Hynek.

Potențialul de cercetare este evident, dar Hynek se teme că situl ar putea fi descoperit prea târziu. O resursă pe care Atacama o are din abundență este litiul, care a trecut recent de la statutul de nedorit la cel de favorit al companiilor miniere, evident, datorită utilizării sale în producerea de baterii. Zona este pe cale să fie forată pentru a căuta depozite în apropiere, iar Hynek se teme că până și procesul de căutare ar putea distruge sisteme atât de sensibile. El și Farías au recuperat mostre de ARN, dar mai sunt încă multe de aflat.