Sfârşitul tragic al lui Fernando Magellan, exploratorul care a condus prima călatorie în jurul lumii

Fernando Magellan, care este numit în anumite lucrări și Ferdinand Magellan, a fost primul explorator care a condus o expediție în jurul lumii și cel care a descoperit calea de acces din oceanul Atlantic în Pacific, prin periculoasa strâmtoare care astăzi îi poartă numele: Strâmtoarea Magellan.

Cine a fost Fernando Magellan

Fernando Magellan s-a născut în octombrie 1480 în nordul Portugaliei, data nașterii sale nefiind însă cunoscută cu exactitate.

Despre copilăria și adolescența sa sunt, în general, puține date, dar există menționări potrivit cărora, la vârsta de 10 ani, Magellan a devenit paj pentru regină. Atunci ar fi fost înscris de familia sa, care era parte din nobilime, la Școala de Paji a Reginei Leonora. În cadrul acelei școli, el ar fi învățat despre navigație, astronomie și cartografie, ceea ce îl va ajuta mai târziu să rămână în istorie.

Spiritul său explorator l-a îndemnat să cutreiere lumea încă de foarte tânăr. La vârsta de 25 de ani, în anul 1505 Fernando Magellan s-a alăturat echipajului flotei portugheze pentru a naviga spre Africa de Est, pasiunea pentru oceanul deschis ducându-l mai târziu în Malacca.

La acea vreme, pe teritoriul Europei creștea constant atracția pentru condimentele exotice. Acestea aveau să favorizeze numeroase expediții, dincolo de interesul geografilor și al exploratorilor. Fernando Magellan știa că insulele cu mirodenii se găsesc în jumătatea de glob care revenea coroanei Spaniei, prin tratatul de la Tordesillas prin care castilienii și portughezii își împărțiseră lumea în anul 1494.

Fernando Magellan era însă convins că poate ajunge și prin vest la insulele cu mirodenii – Insulele Spice – de care se apropiase deja în timpul călătoriei la Malacca.

Dorința sa de a ajunge prin vest la insulele cu mirodenii a fost susținută de Coroana Spaniolă. Acest impuls, pare să fi fost motorul ocolului Pământului, care nu făcea totuși parte din planul inițial.

Fernando Magellan și planul de a face înconjurul lumii

Așadar, propunerea lui Fernando Magellan i-a părut regelui Spaniei deosebit de interesantă. Asta pentru că așa s-ar fi deschis “drumul mirodeniilor” fără a strica relațiile cu Portugalia vecină. Dacă se dovedea o reușită, această expediție ar fi adus monarhiei bogăție și reputație.

Fernando Magellan a pornit din Spania, în anul 1519, conducând o flotă formată din cinci nave:

• Trinidad – de 110 tone şi cu 55 marinari la bord;
• San Antonio – de 120 de tone, cu 60 de marinari;
• Concepcion – de 90 de tone, cu 45 de marinari;
• Victoria – de 85 de tone, cu 42 de marinari;
• Santiago – de 75 de tone, cu 32 marinari.

Fernando Magellan și cele cinci nave au părăsit oraşul Sevilla navigând pe fluviul Guadalquivir, până în San Lucar de Barrameda, unde au stat peste cinci săptămâni, timp în care s-a făcut ultima revizie şi aprovizionarea completă.

Pe 20 septembrie 1519 Fernando Magellan și flota sa au plecat în expediția care avea să facă istorie.

Fernando Magellan şi înconjurul lumii: Patagonia

Aceștia au navigat prin Oceanul Atlantic, spre Patagonia, trecând prin Strâmtoarea Tuturor Sfinților. Această strâmtoare îi poartă numele, numindu-se Strâmtoarea Magellan.

Surpriza a fost găsirea unui “ocean gol”, pe care el l-a numit Pacific. Asta pentru că erau ape liniștite în timpul traversării din Țara de Foc până la Insulele Mariane, și apoi, la viitoarele Filipine. Această călătorie a durat trei luni și douăzeci de zile. La 16 martie 1521, Magellan a ajuns în Insulele Filipine, devenind astfel primul european care a pășit în arhipelag.

Magellan avea două obiective în acel moment: primul era să găsească o rută către vest spre Insulele Spice, aflate lângă Indonezia. Iar al doilea era să colonizeze fiecare insulă pe care ar fi putut să o găsească în călătoriile sale. Deși era portughez, Magellan coloniza insulele în numele Spaniei, țara care îi finanța expediția ambițioasă.

Moartea lui Fernando Magellan

Magellan și oamenii săi au găsit acolo peisaje de poveste, mirodenii, păsări viu colorate, băstinași care păreau pașnici.

Prima escală a fost făcută pe insula Limasawa⁠, unde s-a ținut prima liturghie din Filipine⁠, iar o a doua, pe insula Cebu⁠, unde chiar regele Rajah Humabon⁠ s-a convertit la creștinism împreună cu poporul lui. După câteva săptămâni petrecute în Filipine, Magellan a convertit în jur de 2.200 de localnici la creștinism.

Moartea lui Fernando Magellan avea însă să vină în scurt timp, din mâinile lui Lapu-Lapu, conducătorul unei mici insule, denumită Mactan. Lupu-Lapu a refuzat să se supună coloniștilor.

Din acest motiv, Fernando Magellan a plecat împreună cu un grup de 60 de bărbați înarmați, cu intenția de a-l ucide pe bărbatul ce refuza să se supună. În timpul luptei de pe Mactan, Magellan a fost omorât de către Lapu-Lapu. A fost străpuns cu o suliță de bambus cu vârf metalic, iar ulterior a fost înconjurat și lichidat cu alte arme, împreună cu șase dintre camarazii săi.

„Când a venit dimineața, 49 dintre noi au sărit în apă până la coapse și au mers prin apă mai mult de două zboruri de arbaletă înainte de a ajunge la mal. Bărcile nu se puteau apropia mai mult din cauza unor stânci din apă. Ceilalți 11 oameni au rămas în urmă pentru a păzi bărcile. Când am ajuns la țărm, acei oameni se formaseră în trei divizii în număr de peste 1.500 de persoane. Când ne-au văzut, s-au năpustit asupra noastră cu strigăte foarte puternice. Muschetarii și artileriștii au tras de la distanță timp de aproximativ o jumătate de oră, dar fără folos, căci loviturile treceau doar prin scuturi.

Recunoscându-l pe căpitan, atât de mulți s-au întors asupra lui încât i-au smuls coiful de pe cap de două ori. Un indian a aruncat o suliță de bambus în fața căpitanului, dar acesta l-a ucis imediat cu lancea sa, pe care a lăsat-o în trupul indianului. Apoi, încercând să pună mâna pe sabie, nu a putut să o scoată decât pe jumătate, pentru că fusese rănit în braț cu o suliță de bambus. Când băștinașii au văzut asta, s-au aruncat cu toții asupra lui. Unul dintre ei l-a rănit la piciorul stâng cu o sabie mare, care seamănă cu un scimitar, doar că este mai mare. Asta l-a făcut pe căpitan să cadă cu fața în jos, când imediat s-au năpustit asupra lui cu sulițele de fier și de bambus și cu cuțitele lor, până când au ucis oglinda noastră, lumina noastră, mângâierea noastră și adevăratul nostru ghid.”, a relatat Antonio Pigafetta, cărturar și navigator veneţian, care a făcut parte din echipajul lui Fernando Magellan.

Moartea lui Fernando Magellan a dus la mai multe revolte, în urma cărora mai mulți ofițeri ai flotei ce fusese condusă de Magellan au fost uciși.

Expediția ce avea să facă înconjurul lumii a continuat sub conducerea lui Juan Sebastian Elcano. La finalul expediției, Elcano, cu doar 18 supraviețuitori și o singură navă, a ajuns la Sevilla, pe 9 septembrie 1522. Aceștia, odată ajunși în Spania, au povestit modul în care Magellan și-a găsit sfârșitul.

Regele Spaniei l-a răsplătit pe Elcano pentru curajul său şi i-a dat un blazon cu globul pământesc pe care era scris: “Primus Circumedisti me”, adică “Tu m-ai înconjurat primul”.

Rezultatele expediției lui Magellan

Călătoria istorică a lui Fernando Magellan, inițiată ca o modalitate de a descoperi bogății, a avut ca rezultat mult mai mult decât găsirea faimoaselor mirodenii. Descoperirea unui ocean cu o întindere de neimaginat la acea vreme însemna că globul pământesc era mult mai mare decât se credea. În plus, avea să discrediteze pentru totdeauna, chiar și pentru cei care mai credeau asta, teoria conform căreia Pământul este plat.

Strâmtoarea Magellan și Oceanului Pacific îi poartă numele, cel din urmă fiind denumit Marea lui Magellan până în secolul XVIII.

Navigarea prin vest și înconjurul lumii realizate de Fernando Magellan și flota sa oferea, din acel moment, posibilitatea unei lumi fără limite geografice. Cunoștințele geografice aveau să înregistreze un salt imens în acele vremuri.