Podul Anghel Saligny, în prezent denumit Podul Carol I, a fost construit între anii 1890 și 1895, acesta fiind o necesitate, după ce Dobrogea a fost alipită României prin prevederile Tratatului de la Berlin, din anul 1878, iar noua provincie românească trebuia legată de restul ţării.
Construcţia a început în luna noiembrie 1890, având rolul de a lega cele două maluri ale Dunării, dintre Feteşti şi Cernavodă. Lucrările au început în prezenţa regelui Carol I, iar colectivul de proiectare și de execuție a fost condus de inginerul Anghel Saligny.
Anghel Saligny a fost un remarcabil inginer constructor, premergător mondial al ştiinţei construcţiilor metalice şi de beton armat. A fost un realizator de multiple invenţii şi soluţii unice în proiectarea şi construirea podurilor şi a construcţiilor industriale, pentru fundaţia cheiurilor portuare şi a docurilor, precum şi a silozurilor de grâu prin folosirea prefabricatelor de beton.
Lucrările au durat cinci ani. La construcţia podului, Anghel Saligny a utilizat în premieră mondială grinzi cu console pentru suprastructura podului dar şi oţelul moale la tabliere.
Inaugurarea oficială a avut loc în data de 26 septembrie 1895, iar la eveniment au asistat, pe lângă regele Carol I, şi alte personalităţi importante ale ţării.
„Mulțumită răvnei și măiestriei inginerilor români, am trecut pe deasupra valurilor celor două brațe ale Dunărei mărețe și am bătut cel din urmă cuiu, care a încheiat și sfârșit aceste falnice lucrări.”, a declarat regele Carol I după inaugurare.
Podul Anghel Saligny a fost garantat viaţa de către marele inginer
Podul de peste Dunăre are o deschidere centrală de 190 metri şi alte 4 deschideri de 140 metri, alături de un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri. Podul se regăseşte la 30 de metri peste nivelul apelor mari ale Dunării pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai mari catarge.
La capătul podului dinspre Cernavodă, în memoria eroilor căzuți în Războiul de Independență, a fost ridicat un impresionant monument din bronz, reprezentând doi dorobanți.
Lungimea podului era de 4.480 de metri, reprezentând cel mai lung pod din Europa la acea dată şi al treilea din întreaga lume.
Cel mai important moment de la inaugurarea podului a fost testarea rezistenţei acestuia.
Un tren a plecat la ora 09:05 din Gara de Nord din Bucureşti și a ajuns la ora 12 la Fetești. După ce s-a bătut ultimul nit, un nit de argint, s-a intocmit documentul inaugurării şi s-a celebrat serviciul religios.
Un convoi de 15 locomotive grele urmau să traverseze podul. Convins de calitatea construcţiei sale, Saligny s-a urcat cu alţi muncitori de rând într-o şalupă pe care a ancorat-o chiar sub pod. Trenul a trecut pe pod cu o viteză de 60 km/h. Era un zgomot infernal produs de fluierele locomotivelor, de sirenele vaselor de pe Dunăre şi de muzica fanfarei.
Practic, Saligny a garantat cu propria sa viaţă calitatea podului, iar convoiul de locomotive a trecut cu bine pe celălalt mal al Dunării. “Ştiam că va ţine!”, a fost reacţia lui Saligny.
Podul Anghel Salingy a fost folosit timp de aproape un secol până în anul 1987. Atunci a fost construit un nou pod, alături de cel vechi, care a fost dezafectat.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
