Cele mai vechi așezări din lume au fost construite de o cultură la care nimeni nu se aștepta

Cele mai vechi aşezări omeneşti din istorie nu au fost construite în zonele la care ne-am aştepta, cum ar fi Africa sau Mesopotamia. Cu mii de ani înainte ca popoarele antice din Eurasia Centrală să învețe să cultive, grupurile de vânători-culegători din Zona subarctică construiau unele dintre primele așezări permanente și fortificate, contestând ideea că agricultura era o condiție prealabilă pentru ca societățile să se „stabilească”. Această descoperire ne schimbă modul în care înțelegem societățile umane timpurii.

Cercetătorii cred acum că au datat cele mai vechi fortificații cunoscute din nordul înghețat, dacă nu din lume, în apropierea unei curbe a râului Amnya din Siberia de Vest.

Siturile arheologice din Amnya au fost descoperite oficial începând cu anul 1987, dar datarea recentă cu radiocarbon a descoperit că bordeiul principal de la situl Amnya I și fortificațiile sale datează de aproximativ 8.000 de ani.^[sursa]

Clădirea străveche (încercuită cu roșu în ilustrația de mai jos) este acum doar o depresiune largă în pământ, dar a fost cândva protejată de un șanț și, probabil, și de un alt bordei. Datarea cu radiocarbon sugerează că a fost construită în ultimul secol al mileniului VII î.Hr.

Mai târziu, în mileniul al VI-lea î.Hr., au fost construite alte două șanțuri în partea din spate a sitului. Împreună cu alte câteva clădiri, maluri și garduri, aceste caracteristici reprezintă o perioadă în care situl a fost ocupat mai constant.

Situl Amnya II a fost, de asemenea, construit la 50 de metri spre est în această perioadă (reprezentat în verde în diagrama de mai sus).

Potrivit unei echipe internaționale de arheologi, condusă de cercetători de la Universitatea Liberă din Berlin, ambele situri pun la îndoială noțiunea tradițională despre ceea ce erau capabile să facă grupurile de vânători-culegători.

Este clar că nu doar comunitățile agricole din Epoca de Piatră au construit așezări permanente și fortificate.

„Noile noastre examinări paleobotanice și stratigrafice arată că locuitorii din Siberia de Vest au dus un stil de viață sofisticat, bazat pe resursele abundente ale mediului din taiga.”, spune arheologul Tanja Schreiber de la Institutul de Arheologie Preistorică din Berlin.

Cele mai vechi așezări cunoscute

Taigaua din Siberia de Vest este un habitat acoperit de pădure de conifere, uneori mlăștinos, prezent în zona Subarctică. În jurul anului 6.000 î.e.n., taigaua de lângă Amnya ar fi găzduit turme de elani și reni, în timp ce râul ar fi populat de pești, cum ar fi știuca și salmonidele.

În astfel de locuri fructuoase, chiar și grupurile migratoare care se hrănesc ar fi avut motive întemeiate pentru a-și proteja proviziile de atacatorii oportuniști sau de vecinii înfometați.

Deși nu este pe deplin clar ce protejau fortificațiile din Amnya (sau de ce), cercetătorii bănuiesc că situl conținea surplusul de alimente, probabil ulei de pește, pește și carne, afumate și depozitate pentru a fi păstrate.

„Ei nu trebuie să crească sau să crească resurse. Mediul înconjurător le furnizează în mod sezonier. Este ca și cum ar recolta natura.”, a declarat Piezonka pentru Andrew Curry.

Rămășițele de ceramică decorată în mod complicat, găsite în sit, sunt probabil vasele în care erau păstrate alimentele.

Nu este clar dacă clădirile din siturile Amnya erau locuite sau apărate pe tot parcursul anului. Dar, cel puțin pentru o parte din anotimpuri, acesta pare să fi fost „cartierul general” al unui grup de vânători-culegători din vestul Siberiei.

În această regiune a lumii au fost descoperite alte câteva forturi din epoca de piatră, dar niciunul nu este la fel de vechi ca situl Amnya I. În Europa, situri comparabile apar abia câteva secole mai târziu și numai după apariția agriculturii.

„Construirea de fortificații de către grupuri de fornățuitori a fost observată sporadic în alte părți ale lumii, în diverse regiuni – în principal de coastă – începând cu preistoria târzie, dar apariția foarte timpurie a acestui fenomen în interiorul Siberiei de Vest este fără precedent”, scrie echipa internațională de arheologi.

În mod tradițional, arheologii au presupus că comunitățile care se hrănesc cu hrană nu erau încă suficient de „complexe” din punct de vedere social sau politic pentru a construi structuri monumentale, permanente, care trebuiau întreținute sau apărate.

Cu toate acestea, cercetările în curs de desfășurare la promontoriul Amnya și în alte situri arheologice din întreaga lume sugerează că cultivarea plantelor și creșterea animalelor nu sunt singurele stimulente pentru o astfel de activitate.

Göbekli Tepe, de exemplu, este un ansamblu masiv de piatră din Turcia de astăzi, construit în urmă cu aproximativ 11.000 de ani. A fost construit înainte de apariția agriculturii și este considerat a fi cel mai vechi megalitic cunoscut din lume. Se pare că vânătorii-culegători se adunau în acest sit pentru a-și lua rămas bun de la morții lor sau pentru a organiza ceremonii sacre.

În mod similar, în situl Amnya din Siberia, arheologii au descoperit movile „kholmy”, care sunt descrise ca fiind „structuri rituale la scară largă în peisaj”.

Cercetătorii suspectează că o schimbare de climă, petrecută în urmă cu aproximativ 8.000 de ani, a creat premisele unei abundențe de resurse sezoniere în vestul Siberiei, determinând un aflux de migranți umani.

Dezvoltarea strategiilor de pescuit și de vânătoare sau progresul în materie de stocare a alimentelor ar fi putut duce apoi la un surplus de hrană, care trebuia apărat.

De asemenea, este posibil ca aglomerarea diferitelor grupuri de vânători-culegători într-o regiune să fi promovat o cultură a raidurilor.

„Gestionarea acestor surplusuri a dus apoi la schimbări în structurarea socio-politică a populațiilor și la apariția nu doar a inegalității bogăției și a drepturilor exclusive de proprietate, ci și a unei coeziuni comunitare sporite, de exemplu prin munca colectivă la construcțiile monumentale și utilizarea acestora.”, sugerează cercetătorii.

În prezent, sunt în curs de desfășurare mai multe lucrări la situl Amnya, iar arheologii se asigură că își păstrează mintea deschisă. Noțiunea tradițională de vânător-culegător, care persistă în multe texte academice, ar putea avea nevoie în curând de o revizuire serioasă.