Prohibiţia în SUA. 13 ani în care alcoolul a fost interzis

Prohibiția reprezintă o măsură legislativă sau administrativă prin care se interzice fabricarea, depozitarea, transportul, vânzarea, deținerea și consumul de alcool, inclusiv de băuturi alcoolice, sau o perioadă de timp în care este aplicată o astfel de măsură.

Prohibiţia în istorie

Deşi ar putea să pară un concept modern, dezvoltat pentru creşterea productivităţii, bazat pe studii şi experimente, lucrurile nu stau astfel.

Cele mai vechi mențiuni documentare ale prohibiției alcoolului datează din perioada dinastiei Xia în China, din urmă cu circa 3.000 de ani. Yu cel Mare, primul monarh al dinastiei Xia, a interzis alcoolul în tot regatul. El a fost legalizat din nou după moartea lui, în timpul domniei fiului său, Qi. O altă mențiune este în Codul lui Hammurabi, din jurul anului 1772 î.Hr., care interzicea în mod special vânzarea de bere pentru bani. Berea putea fi doar dată la schimb pentru orz. Cine nu respecta această prevedere, era „aruncat în apă”.

În secolul al XX-lea, un impuls major al politicii prohibiției în țările nordice europene și America de Nord s-a datorat convingerilor morale ale protestanților.

În prima jumătate a secolului al XX-lea au existat perioade de prohibiție a băuturilor alcoolice în mai multe țări:

• 1907-1948 în Insula Prince Edward și pentru perioade mai scurte în alte provincii ale Canadei;
• 1907-1992 în Insulele Feroe; importurile private limitate din Danemarca au fost permise începând din 1928;
• 1914-1925 în Imperiul Rus și Uniunea Sovietică;
• 1915-1933 în Islanda (berea a fost încă interzisă până în 1989);
• 1916-1927 în Norvegia (vinul și berea au fost, de asemenea, interzise din 1917 până în 1923);
• 1919, perioada 21 martie – 1 august în Republica Sovietică Ungară, numită szesztilalom;
• 1919-1932 în Finlanda (numită kieltolaki, „legea interdicției”);
• 1920-1933 în Statele Unite ale Americii.

Prohibiţia în Statele Unite al Americii

Prohibiția în SUA, cunoscută și sub numele de Experimentul Nobil, a fost o perioadă de interzicere a alcoolului începând cu anul 1920, ce a durat până în anul 1933.

Sub o presiune enormă din partea unor mișcări religioase, Senatul Statelor Unite a propus al 18-lea Amendament în data de 18 decembrie 1917. După ce a fost aprobat de cele 36 de state, al 18-lea amendament a fost ratificat la 16 ianuarie 1919 și pus în aplicare la 16 ianuarie 1920. Unele state federale au interzis alcoolul încă înainte de ratificarea legii.

Primul Război Mondial a fost ca un cui bătut în sicriul alcoolului legal. Unul dintre argumentele susţinătorilor Prohibiţiei era acela că orzul folosit la producerea berii putea fi folosit mai bine pentru producerea pâinii pentru soldaţii americani şi europenii devastaţi de război.

Prohibiţia nu interzicea consumul de alcool

Cel de-al 18-lea Amendament prevedea că „producerea, vânzarea şi transportul” băuturilor alcoolice este interzis. Dar nu şi consumul acestora.

Potrivit legii, orice cantitate de vin, bere sau băuturi spirtoase pe care americanii le aveau puse la păstrat în luna ianuarie 1920 putea fi consumată în intimitatea locuinţei lor.

Pentru unii asta însemna să aibă la păstrat câteva sticle de băutură. Alţii, însă, au construit adevărate crame şi chiar au cumpărat stocuri întregi de băuturi pentru a fi siguri că se pot bucura în continuare de efectul licorii lui Bachus.^[sursa]

Metode ingenioase de fentare a legii

Existau câteva excepţii în lege privind interzicerea alcoolului. De exemplu, vinul de împărtăşanie nu era ilegal. Astfel, numărul de rabini şi preoţi a crescut exponenţial într-un timp foarte scurt.

Farmaciile puteau vinde alcool în scop medicinal. În acest mod a apărut „whiskey-ul medicinal”, care trata orice afecţiune, de la dureri de dinţi până la gripă. Cu o reţetă din partea unui medic, „pacienţii” puteau cumpăra legal o halbă de băuturi alcoolice la fiecare 10 zile. Acest alcool farmaceutic venea adeseori însoţit de recomandarea hilară a doctorului ca „pacientul” să se trateze cu câte 100 de ml din leacul recomandat la fiecare oră, până când „începe să se simtă mai bine”.

Acest mod de a vinde alcool în mod legal a dus la apariţia unor afaceri noi. Multe baruri clandestine funcţionau ca farmacii. Un bun exemplu îl reprezintă farmaciile Walgreens. De la 20 de locaţii la începutul Prohibiţiei, s-a ajuns la peste 500 pe parcursul anilor 1920.

De asemenea, a apărut siropul de malţ. Prin adăugarea de apă şi drojdie, după procesul de fermentaţie, acest sirop se transforma în bere. Producătorii de vinuri au aplicat o reţetă asemănătoare. În acest fel au apărut „cărămizile de vin” (eng. „wine bricks”), care erau bucăţi de concentrat de struguri, care deveneau vin prin adăugarea apei.

Mii de oameni au murit din cauza alcoolului contrafăcut

Alcoolul contrafăcut reprezintă o problemă şi în zilele noastre, când consumul este perfect legal. Dar în perioada Prohibiţiei contrabandiştii produceau băuturi contrafăcute, care erau periculoase pentru viaţa omului şi chiar fatale.

Mulţi dintre cei disperaţi să consume astfel de băuturi ajungeau să orbească ori să sufere intoxicaţii.

Se estimează că peste 10.000 de oameni au murit în urma unor intoxicaţii cu alcool contrafăcut în timpul Prohibiţiei.

Prohibiţia a transformat gangsteri în adevărate legende

Mulţi dintre contrabandiştii care au reuşit să stea departe de braţul legii au devenit oameni de afaceri prosperi.

Până la sfârşitul anilor ’20, americanii cheltuiau sume imense de bani care intrau pe piaţa neagră, direct în buzunarele gangsterilor.

Numai în New York existau în jur de 30.000 de locaţii în care se comercializa ilegal alcool.

Prohibiţia a dus la scăderea consumului de alcool, însă a contribuit la dezvoltarea unor reţele de crimă organizată extrem de puternice.

Gangsteri precum Johnny Torrio, Al Capone, Lucky Luciano sau Bugs Moran au dezvoltat afaceri care au produs milioane de dolari. De asemenea cele „Cinci Familii” de crimă organizată ale New York-ului (Gambino, Luchese, Genovese, Bonnano şi Colombo), îşi aveau rădăcinile în bogăţia produsă în timpul Prohibiţiei.

Finalul Prohibiţiei

Prohibiția a ajuns la capăt la sfârșitul anilor 1920 sau începutul anilor 1930, în cele mai multe state din America de Nord și Europa. Cu toate acestea, unele zone au continuat să menţină restricţiile timp de mai mulţi ani.

Exasperarea cauzată de eșecul Prohbiţiei, dar mai ales ideea că taxele impuse pe alcool vor furniza veniturile necesare pentru alte programe naționale au dus în cele din urmă, în anul 1933, la ratificarea celui de-al 21-lea Amendament. „Nobilul Experiment” s-a încheiat cu un eșec răsunător, iar alcoolul a redevenit legal.