Ce au descoperit oamenii de ştiinţă după ce au studiat Giulgiul din Torino

Giulgiul din Torino este o bucată mare de pânză de in, în care a fost înfășurat trupul lui Iisus Hristos, potrivit celor care cred în el. Pânza conține o imagine cu un contrast slab, despre care oamenii au afirmat că arată chipul lui Iisus din Nazaret Însuși, completată de o coroană de spini și de pete despre care se crede că sunt de sânge.

Ca și în cazul altor presupuse relicve legate de persoana Mântuitorului, autenticitatea sa a fost puternic contestată. Prima mențiune istorică despre acest giulgiu a fost făcută în anul 1354, aparținând cavalerului templier Geoffroi de Charnay. Treizeci și cinci de ani mai târziu a fost expusă, unde a fost catalogată drept o fraudă de către episcopul de Troyes, care a spus că giulgiul a fost „pictat cu viclenie, adevărul fiind atestat de artistul care l-a pictat”.

Ce este Giulgiul din Torino

Conform textului biblic, a treia zi de la moartea lui Iisus Hristos, apostolii Ioan și Petru au intrat în mormânt, dar acesta era gol. Trupul lui Iisus dispăruse, dar giulgiul în care fusese înfășurat era aruncat pe jos și într-un colț, împăturită, se afla pânza cu care chipul Mântuitorului fusese șters de sudoare și sânge.

Istoria Giulgiului din Torino este învăluită în mister. Până în secolul al XII-lea, în Occident nu s-a știut aproape nimic despre giulgiu. În anul 1204, cruciații au cucerit Constantinopolul şi astfel giulgiul ar fi ajuns în mâinile occidntalilor.

Giulgiul din Torino are lungimea de 4,36 metri, lățimea de 1,10 metri și este alcătuit din fire de in tors manual, iar urzeala este executată tot manual. Pe țesătură apar două amprente: partea din față și cea din spate a unui bărbat neîmbrăcat, biciuit și probabil crucificat. Corpul a fost așezat pe spate, pe jumătatea inferioară a giulgiului, petrecându-se cealaltă jumătate pe deasupra. Materialul prezintă numeroase găuri care au fost peticite, locurile presupuse a fi ars la incendiul din anul 1532 de la Chambery, precum și mai multe pete de apă de la stingerea flăcărilor.

Cu toate acestea, papii care au condus Biserica Catolică de-a lungul anilor au crezut în autenticitatea sa și au făcut pelerinaje la acest obiect sacru până în anul 2015. Giulgiul este rar expus astăzi, dar a fost supus unor teste științifice, în încercarea de a determina cu exactitate când și unde a fost realizat și de către cine.

În anii 1980, giulgiul a fost supus datării cu radiocarbon, împreună cu trei mostre de control, de către trei echipe separate de oameni de știință, fiecare lucrând independent.

„Rezultatele măsurătorilor cu radiocarbon de la Arizona, Oxford și Zurich dau un interval de vârstă calendaristic calibrat cu un grad de încredere de cel puțin 95% pentru Giulgiul din Torino din anii 1260-1390 d.Hr.”, se concluzionează într-un articol despre aceste teste publicat în revista Nature.^[sursa]

Testele făcute pe Giulgiul din Torino arată că acesta este din perioada medievală

Aceste rezultate oferă, prin urmare, dovezi concludente că pânza din care a fost confecţionat Giulgiul din Torino este medievală. Acest lucru îl datează aproximativ în jurul perioadei în care a apărut în documentele istorice, aproape de momentul în care episcopul de Troyes a declarat că este o fraudă vicleană. De atunci s-a sugerat, de către cei care probabil vor să creadă în autenticitatea sa, că echipele ar fi putut lua o mostră dintr-o zonă a giulgiului care a fost reparată în anii 1200-1300, sau că giulgiul a fost contaminat în timpul incendiului din anul 1532.

Alții au sugerat, cu și mai multă disperare, că giulgiul a fost contaminat cu monoxid de carbon, ceea ce a dus la o eroare de datare a pânzei cu o mie și ceva de ani. Cu toate acestea, testarea altor pânze contaminate cu monoxid de carbon, s-a arătat că acesta nu a avut niciun impact semnificativ asupra datării cu radiocarbon.

Alte studii s-au concentrat asupra modelelor de pe giulgiu în sine. O echipă, folosind un manechin și un voluntar, a simulat răni așa cum apar pe giulgiu, folosind sânge real și sintetic. Sângele a fost pompat în jurul manechinului și a fost eliberat în punctele de rană presupuse a fi prezentate pe giulgiu, care a fost apoi lăsat să curgă pentru a arăta cercetătorilor cum ar arăta modelele rezultate.

Echipa spera să determine dacă modelele erau compatibile cu un crucifix în formă de T sau de Y, dar a ajuns la concluzia că nu erau deloc compatibile cu o răstignire. Părțile corpului ar fi trebuit să fie în unghiuri diferite pentru a produce modelele observate pe giulgiu.

Deși această analiză a fost, de asemenea, pusă sub semnul întrebării – de către oameni care spun că ar fi putut fi modificată dacă un corp ar fi fost transportat în interiorul pânzei, de exemplu – dovezile științifice de până acum spun o poveste relativ simplă.

„Cea mai simplă, deși cea mai plictisitoare, concluzie la care se poate ajunge este că vârsta giulgiului este vârsta sa istorică, adică cea de la momentul în care a fost menţionat.”, au concluzionat membrii echipei de cercetare. La un moment dat, spun savanţii, înainte ca giulgiul să intre în documentele istorice în anii 1300, pânza a fost falsificată într-un mod rafinat.