Stanislav Petrov, omul care a prevenit un război nuclear

5 min


9
9 puncte

Un război nuclear ar fi, pentru toate părţile implicate, complet devastator. Iar Stanislav Petrov a fost destul de inspirat încât să evite un deznodământ tragic pentru întreaga omenire.

Stanislav Petrov a fost un locotenent-colonel sovietic, născut în anul 1939, în luna septembrie, la circa o săptămână după începerea celui de-Al Doilea Război Mondial.

Petrov lucra în cadrul Apărării Antiaeriene Sovietice, fiind ofițer responsabil la un centru de monitorizare nucleară secret, denumit Serpukhov-15.

stanislav petrov

Sistemul a detectat un atac nuclear

În data de 26 septembrie 1983, sistemul centrului a raportat faptul că o rachetă balistică intercontinentală a fost lansată din Statele Unite Ale Americii.

Slujba lui Stanislav Petrov era aceea de a înregistra şi raporta astfel de atacuri iminente din partea inamicilor. Protocolul sovietic era de a lansa imediat un atac pentru a răspunde cu aceeaşi forţă.

Cu toate acestea, Petrov a rămas calm şi a trecut peste impulsul de moment. A decis să nu raporteze acel atac, catalogându-l drept o semnalare falsă.

Stanislav Petrov nu a respectat ordinele

Faptul că a decis să nu raporteze semnalarea către superiorii săi, însemna că Stanislav Petrov a încălcat atribuţiile de serviciu care îi reveneau. Era mult mai uşor şi mai sigur pentru el să raporteze atacul superiorilor, urmând ca asupra acestora să cadă responsabilitatea răspunsului. Cu toate acestea, având în vedere nivelul de obedienţă al comandanţilor sovietici, care poate fi observat şi în prezent în faţa actualului dictator, probabil că omenirea ar fi asistat la un război nuclear devastator.

Pentru a înţelege contextul, trebuie să avem în vedere faptul că în anul 1983 tensiunea Războiului Rece plutea în aer. Ronald Reagan, preşedintele SUA, tocmai numise Uniunea Sovietică un „imperiu diabolic”. În acelaşi timp, Reagan a decis să crească rapid arsenalul nuclear al SUA, iar centrele de lansare erau construite din ce în ce mai aproape de teritoriul sovietic.

La scurt timp de la prima alarmă, a pornit o sirenă şi apoi noi semnalări care arătau că au fost lansate alte patru rachete balistice intercontinentale. Nivelul de alarmare a trecut de la „Lansare” la „Atac cu Rachetă”.

Atunci Petrov a ştiut că trebuie să ia cea mai importantă decizie din viaţa sa. Informaţiile generate de către sistemele de detecţie arătau clar că un atac nuclear a avut loc asupra Uniunii Sovietice. Bazându-se pe aceste rapoarte, Stanislav Petrov îşi putea convinge foarte uşor superiorii că este nevoie de un răspuns nuclear de contraatac.

„Tot ce trebuia să fac era să pun mâna pe telefon. Trebuia să iau legătura cu comandanţii din vârf. Dar nu m-am putut mişca. Simţeam că stau pe o tigaie încinsă.”, a declarat ulterior Petrov.[sursa]

Logica din spatele deciziei care a salvat lumea

Dacă Petrov ar fi raportat presupusul atac, superiorii săi ar fi putut lansa un contraatac împotriva Statelor Unite. Acest lucru ar fi provocat, la rândul său, un răspuns nuclear din partea SUA.

Ulterior, s-a dovedit că Stanislav Petrov avea dreptate. Nicio rachetă nu a fost lansată, iar alarma generată de sistem a survenit în urma unei erori la nivelul sateliţilor.

Petrov a povestit că decizia sa, dincolo de instinct, a fost influențată de informațiile pe care le avea din timpul pregătirii teoretice. Un atac din partea SUA ar fi trebuit să fie un atac masiv, cu tot arsenalul din dotare. Aşadar, un atac cu doar 5 rachete ar fi fost un atac ilogic.

De asemenea, sistemul de detectare era unul nou și, din punctul de vedere al lui Petrov, nu era complet de încredere. Mai mult decât atât, nici radarul terestru nu detectase vreo dovadă solidă care să ateste un atac, chiar şi după câteva minute de așteptare.

Într-un interviu din anul 2013, Petrov a declarat că în acel moment nu era 100% sigur că alarma era una falsă. A simțit că pregătirea sa civilă l-a ajutat să ia decizia potrivită. Colegii săi erau cu toții militari de carieră. Aceştia aveau o pregătire pur militară, cu o înclinație pentru îndeplinirea ordinelor despre care aminteam mai sus, lucru care probabil ar fi dus la raportarea atacului nuclear, dacă alarma ar fi avut loc pe tura unuia dintre ei.

Decizia a fost contestată de superiori

Deşi iniţial a fost lăudat, decizia lui Petrov a fost contestată de către superiorii săi. Generalul Yury Votintsev, comandatul Apărării Antiaeriene Sovietice, a fost primul care a aflat despre incident (și primul care l-a dezvăluit publicului în anul 1990). Acesta a declarat că „acțiunile corecte” a lui Petrov au fost „remarcate”.

Petrov a declarat că inițial a fost lăudat de către Votintsev și i-a fost promis un premiu. De asemenea, își mai aduce aminte că, în mod bizar, a fost sancţionat pentru faptul că nu a trecut incidentul în jurnalul său militar.

După cum era de aşteptat, Stanislav Petrov nu a primit niciun premiu din partea autorităţilor sovietice. Conform lui Petrov, acest lucru s-a întâmplat deoarece erorile găsite în sistemele de detectare i-ar fi pus pe superiorii săi, dar și pe oamenii de știință care au fost responsabili de acel proiect într-o poziție nefavorabilă. Astfel, dacă el ar fi fost premiat, aceștia din urmă ar fi trebuit să fie sancționați.

În schimb, Petrov a fost relocat, fiind pus pe un post mai puțin important. Acesta s-a pensionat devreme, iar conform unor surse se pare că ar fi fost forţat să părăsească armata. Ulterior, a suferit o cădere nervoasă.

Cu toate acestea, Stanislav Petrov a fost premiat pentru faptul că a prevenit un război nuclear, însă nu în ţara sa. A primit mai multe premii (unele chiar în bani), atât din partea unor organizaţii private, precum şi din partea ONU.

Câte vieţi a salvat Stanislav Petrov (teoretic)

Un raport al Congresului SUA, din anul 1979, numit „Efectele războiului nuclear”[sursa] arată că un atac la scară largă din partea Uniunii Sovietice asupra SUA ar fi ucis între 35-77% din populaţia totală a SUA. Asta ar fi însemnat între 82-180 de milioane de oameni.

Răspunsul inevitabil la acest atac ar fi ucis între 20-40% din populaţia totală a Uniunii Sovietice. Asta ar fi însemnat între 54-108 milioane de oameni.

Aşadar, în total ar fi fost vorba despre un număr cuprins între 136-288 de milioane de vieţi, pe care decizia lui Stanislav Petrov de a nu anunţa atacul le-a salvat. Asta ar însemna mai mult decât numărul victimelor oricărui război, genocid sau catastrofă din istorie.

De asemenea, contextul care ar fi fost generat după un asemenea atac, probabil că ar fi dus la decimarea populaţiei la nivel global. Ar fi urmat o perioadă lungă de conflicte, boli şi foamete.

Petrov a declarat că nu crede că ar trebui să fie considerat un erou pentru acțiunile sale din acea zi.

„Tot ce s-a întâmplat nu a contat pentru mine. Era slujba mea. Eu doar îmi făceam meseria, și am fost persoana potrivită la locul potrivit, asta este tot. Soția mea, timp de 10 ani nu a știut nimic despre acest lucru. «Ce ai făcut?» m-a întrebat într-o zi. «Nu am făcut nimic.» i-am răspuns.”, a povestit Petrov într-un interviu acordat pentru filmul „Omul care a salvat lumea”, în care este prezentată povestea sa.

Stanislav Petrov a murit pe 19 mai 2017, la vârsta de 77 de ani, în urma unei pneumonii.


Ţi-a plăcut? Distribuie şi prietenilor tăi!

9
9 puncte

0 Comentarii

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Distribuie şi prietenilor tăi!

Nu ţine lucrurile interesante doar pentru tine. Şi prietenii tăi şi-ar dori să afle aceste informaţii!
Închide