Bătălia de la Baia | Cum a învins Ştefan cel Mare oastea maghiară

Bătălia de la Baia a avut loc în 14/15 decembrie 1467, între oastea condusă de Ştefan cel Mare, voievodul Moldovei şi armata maghiară condusă de regele Matei Corvin.

Contextul istoric

După alungarea lui Petru Aron de la tron, acesta s-a refugiat în Transilvania, în anul 1460.

Acest fapt l-a determinat pe Ştefan cel Mare să organizeze mai multe incursiuni militare la Vest de Carpaţi, stârnind nemulţumirea regelui maghiar Matei Corvin.

La 25 ianuarie 1465 Ștefan cel Mare a ocupat baza militară ungară de la cetatea Chilia, după un asediu de o zi. La conducerea cetății Ștefan l-a instalat pe pârcălabul Isaia, care era cumnatul său.

Marea nobilime din Transilvania era nemulțumită de mărirea fiscalității impusă de autorităţile maghiare, iar Ştefan cunoştea acest lucru.

Astfel, în vara anului 1467, Ștefan cel Mare a organizat o acțiune militară în secuime, menită să-i atragă pe secui de partea sa.

Concomitent, tot la incitarea lui Ștefan, orașele săsești s-au ridicat împotriva regelui Matei Corvin.

Răscoala a fost înăbuşită.

Regele ungar a decis organizarea unei expediţii militare la est de Carpaţi pentru a-l înlocui pe Ştefan de pe tron şi a readuce Moldova în sfera sa de influenţă.

Bătălia de la Baia

În noiembrie 1467, regele Matei Corvin a plecat de la Brașov spre Moldova, prin pasul Oituz, în fruntea unei armate de circa 40.000 de oșteni (după alte surse ar fi fost 20.000-25.000).

Ștefan cel Mare a reușit să adune o armată de numai 12.000 de oșteni.

Astfel, tactica sa a fost aceea de a da lupte mai mici, pentru întârzierea înaintării armatei regale ungare. A abordat o strategie defensivă.

Totuşi, un lucru este cert. Oastea lui Matei Corvin era net superioară numeric şi sub aspectul înzestrării, dispunând, între altele de o numeroasă artilerie, inclusiv de asediu.

Regele ungar a hotărât să pătrundă la est de Carpaţi prin trecătoarea Oituz. Plănuia să urmeze valea Siretului, să ocupe Suceava, capitala ţării şi să-l înlocuiască pe Ştefan de pe tron cu Petru Aron, care se găsea în oastea sa.

Intuind planul adversarului, Ştefan a blocat toate trecătorile.

Între 29 noiembrie și 7 decembrie armata ungară a ocupat Romanul și Târgu Neamț.

În data de 14 decembrie 1467, a ocupat Baia, oraș locuit la acea vreme în majoritate de sași și de maghiari, unde se afla şi o episcopie catolică.

Având în vedere disproporţia de forţe, Ştefan a urmărit un atac prin surprindere, dar nu a reuşit. Matei Corvin a fost avertizat de un secui, care s-a întâlnit întâmplător cu o parte a cavaleriei moldoveneşti.

Totuşi, Ştefan cel Mare a atacat Baia, dându-i în prealabil foc.

Bătălia a fost crâncenă, cu lupte de stradă nocturne şi cu pierderi importante de ambele părţi.

Deşi nu a fost o victorie categorică, izvoarele istorice moldoveneşti şi poloneze îi indică pe moldoveni drept învingători.

Aceleaşi surse estimează că dacă a treia coloană, condusă de vornicul Crasneş, ar fi atacat împreună cu celelalte două, dezastrul armatei ungare ar fi fost complet.

Retragerea armatei ungare

Însuşi Regele Matei Corvin a fost rănit grav în luptă, fiind lovit de o săgeată. Regele ar fi scăpat tocmai din cauza ezitării vornicului moldovean Crasneş.

După luptă, Ştefan cel Mare a ordonat execuţia a 24 de mari boieri, între care s-a aflat şi vornicul Crasneş, pentru trădare. De asemenea, alţi 40 de boieri de rang inferior au fost traşi în ţeapă.

Oastea maghiară a fost urmărită permanent de trupele moldoveneşti şi de localnici pe drumul lor către Braşov.

Astfel, obiectivul regelui maghiar de a-l înlătura de la tron pe Ştefan cel Mare a eşuat. Dublat de alungarea din Moldova, aceste lucruri au echivalat cu o înfrângere uriaşă pentru maghiari.

Totuşi, relaţia dintre Ştefan cel Mare şi Matei Corvin nu s-a încheiat. În anul 1475, aceştia au făcut parte dintr-o alianţă împotriva otomanilor.

În urma acesteia, a avut loc Bătălia de la Podul Înalt^[sursa], luptă considerată cea mai mare înfrângere din istoria islamului în fața unei armate creștine, Ștefan cel Mare fiind numit eroul creștinătății.