Câinele lui Pavlov și descoperirile făcute de Ivan Pavlov, unul dintre cei mai mari oameni de știință din lume

Ivan Pavlov a fost un fiziolog rus care a primit Premiul Nobel pentru Medicină în anul 1904 pentru cercetările sale despre secrețiile digestive. Pavlov este cunoscut mai ales pentru dezvoltarea conceptului de reflex condiționat, care a influențat domeniul behaviorismului în psihologie, iar experimentul „Câinele lui Pavlov” a rămas fundamental până în zilele noastre.

Copilăria și educația

Ivan Pavlov s-a născut pe 14 septembrie 1849 la Riazan, unde tatăl său, Peter Dmitrievich Pavlov, era preot de sat. Ivan a studiat la școala bisericească și la seminarul teologic din Riazan, unde profesorii săi l-au impresionat prin devotamentul lor pentru transmiterea cunoștințelor.

În anul 1870, Pavlov a renunțat la cariera sa religioasă şi la chemarea preoţească și a decis să-și dedice viața științei. S-a înscris la facultatea de fizică și matematică pentru a urma cursul de științe naturale.

Pavlov a devenit pasionat de fiziologie, care de fapt a rămas de o importanță fundamentală pentru el pe tot parcursul vieții sale. A fost în timpul acestui prim curs că el a produs, în colaborare cu un alt student, Afanasyev, primul său tratat învățat, o lucrare despre fiziologia nervilor pancreatici. Această lucrare a fost foarte apreciată și li s-a acordat o medalie de aur pentru ea.

În 1875, Pavlov s-a înscris la Academia de Chirurgie Medicală. După absolvirea studiilor, în anul 1879, a primit o bursă în cadrul aceleiași instituții, dar și propunerea onorantă de a ocupa postul de director al laboratorului de fiziologie din cadrul clinicii celebrului clinician rus S. P. Botkin. În acest cadru, Pavlov a arătat că exista un model de bază în reglarea reflexă a activității organelor circulatorii.^[sursa]

Ivan Pavlov, laureat al Premiului Nobel

La începutul secolului al XX-lea, Ivan Pavlov era deja renumit pentru cercetările sale, fiind cunoscut în toată lumea ca unul dintre cei mai capabili oameni de știință.

Pentru munca sa în cercetare, în 1904 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină„ca semn de recunoaștere a progreselor acestuia în fiziologia digestiei, prin care s-a transformat și îmbogățit cunoașterea cu privire la acest domeniu”.

Câinele lui Pavlov: fenomenul condiţionării clasice

La nivel mondial, numele lui Ivan Pavlov este asociat cel mai adesea cu fenomenul condiţionării clasice, experimentat de savantul rus cu ajutorul câinelui său.

Experimentul este cunoscut sub numele de „Câinele lui Pavlov”. Timp de câteva decenii, Pavlov a studiat cu atenție relfexele digestive, fiind atent la modul în care hrana ajunsă în stomac declanșează procesele digestive.

Cum a reușit Pavlov să ajungă la această concluzie? A conectat un tub la glanda salivară a câinelui său, pentru a determina care este cantitatea de saliva produsă din momentul în care în gura câinelui este introdusă hrana (în acest caz, era vorba despre o pudră de carne), prin acel tub trecând saliva câinelui.

În timpul experimentului, Pavlov a descoperit cum saliva începea să curgă prin tub… în mod anticipat. Adică în momentul în care cercetătorul intra în laborator cu acea pudră de carne ce urma să fie introdusă în cavitatea bucală a câinelui.

Acest reflex a fost numit de Pavlov „stimulare psihică” și l-a condus pe omul de știință rus către cel de-al doilea experiment semnificativ al său, acela prin care înaintea hrănirii câinelui cu pudra de carne, Pavlov semnaliza sonor acțiunea, ceea ce a dus la același rezultat. Mai exact, sunetul dinaintea administrării hranei producea reflexul secreției salivei.

În lucrarea sa „Psihologia experimentală și psihopatologia animalelor”, în care au fost enunțate definițiile reflexelor condiționate, Ivan Pavlov a semnalizat cu precădere faptul că un reflex condiționat este un fenomen psihologic elementar, și în aceeași măsură, unul fiziologic, punctând faptul că reflexul condiționat este un indiciu al mecanismului celor mai dezvoltate forme de reacție a animalelor și a oamenilor la mediul înconjurător.

Practic, reflexele condiționate sunt un exemplu de învățare asociativă, care se bazează pe legătura temporară dintre doi stimuli.

În primii ani de existență a Uniunii Sovietice, Pavlov a fost foarte respectat și admirat de Partidul Comunist, lucrările sale privind condiționarea clasică, pe care le-a realizat cu câini, fiind considerate o contribuție valoroasă la studiul comportamentului uman și al psihologiei. Pavlov a fost invitat să se alăture Partidului Comunist și a acceptat invitația în anul 1918.

Declinul lui Pavlov şi moartea acestuia

Cu toate acestea, în anii 1930, relația lui Pavlov cu Guvernul sovietic s-a deteriorat, în momentul în care guvernul a început să intervină în cercetările sale, Pavlov devenind din ce în ce mai critic și mai deranjat de faptul că reprezentanții puterii se foloseau de lucrările și studiile lui pentru a-și susține agenda politică.

Din cauza reticenței lui, guvernul a decis, într-un final, ca laboratorul lui Pavlov să fie închis, mulți dintre colegii săi fiind arestați sau executați în timpul epurărilor staliniste.

În ciuda dificultăților cu care s-a confruntat, Pavlov a rămas în Uniunea Sovietică până la moartea sa, în anul 1936. Deși a criticat utilizarea de către guvern a lucrărilor sale, a continuat să susțină idealurile Partidului Comunist și a crezut că știința poate fi folosită pentru a crea o societate mai bună.

Ivan Pavlov a murit la 27 februarie 1936, la vârsta de 86 de ani, în urma unei duble pneumonii. Regimul a ordonat ridicarea unui monument în cinstea sa, Ivan Pavlov având parte de o înmormântare grandioasă, iar laboratorul său devenind, de atunci, muzeu.