Ella Negruzzi, prima femeie avocat din România şi lupta sa pentru drepturile femeilor

Ella Negruzzi a fost o femeie remarcabilă, care a luptat pentru drepturile femeilor și pentru emanciparea lor civilă și politică. A fost prima femeie din România care a reușit să devină avocat şi să practice efectiv avocatura, după ce a depășit numeroase obstacole și prejudecăți. A fost, de asemenea, o scriitoare și o publicistă prolifică, care a contribuit la dezbaterea publică și la mișcarea feministă din România.

Ella Negruzzi s-a născut în data de 11 septembrie 1876 în satul Hermeziu, în regiunea Moldovei din țara recent formată România. A fost fiica scriitorului și omului politic ieșean Leon C. Negruzzi (1840-1890) și sora mai mică a generalului Mihai Negruzzi (1873-1958). Unchiul ei, Iacob Negruzzi, a fost scriitor și președinte al Academiei Române, iar bunicul ei, Constantin Negruzzi, a fost primar al orașului Iași.

Ella Negruzzi a urmat cursurile Externatului Secundar de Fete, actualul Colegiu Național „Mihai Eminescu”. Tatăl Ellei a murit când aceasta era adolescentă, iar unchiul ei, Iacob, a preluat responsabilitatea de a se asigura că ea și Mihai şi-au terminat studiile. Și-a continuat educația la Universitatea din Iași, studiind istorie, drept și filosofie. A fost căsătorită cu George Beldiman (1879-1917), fiu al omului politic George Beldiman și al Luciei Kogălniceanu, cea mai mică fiică a lui Mihail Kogălniceanu. Cei doi au divorțat înainte de anul 1904 și Ella nu s-a mai recăsătorit.

Ella Negruzzi, prima femeie avocat din România

În anul 1913, după absolvirea facultății, a devenit prima femeie care a încercat să se înscrie la examenul de admitere în avocatură la Iași. Deși acceptată în primă fază, cererea a fost respinsă pe motiv că femeilor nu li se permitea să fie participanți publici și li se interzicea în mod specific să practice dreptul.

Decizia baroului a născut polemici aprinse în societate, părerile fiind împărțite. Gazeta Ilustrată din 27 aprilie 1913 consemna astfel evenimentul: „prin admiterea d-nei Ella Negruzzi în baroul Iași, s’a deschis în România o nouă carieră femeei. Avem și noi o femeie avocat. Greu a fost numai începutul,- nu va trece mult și imitatoarele se vor număra cu zecile. Înscrierea în barou a d-nei Ella Negruzzi – căreia îi urăm din toată inima isbândă în nobila misiune de a apăra pe cei slabi și desmoșteniți – o putem considera ca definitivă.”

Ella Negruzzi nu s-a lăsat descurajată de refuzul de la Iași și a încercat din nou să se înscrie la barou, de data aceasta la Galați. A obținut sprijinul avocatului Corneliu Botez, dar a fost respinsă și acolo. A trebuit să aștepte până în anul 1919, când a făcut o nouă cerere la Ilfov, la București. De data aceasta, a fost acceptată să susțină examenul de admitere, pe care l-a trecut cu succes.

Astfel, în anul 1920, Ella Negruzzi a devenit prima femeie avocat din România care a practicat această meserie. Ella nu a fost, totuşi, prima româncă ce şi-a dorit să devină avocat, acest titlu aparţinându-i Sarmizei Bilcescu, care a fost prima femeie doctor în drept din lume, luându-şi doctoratul la Universitatea Sorbona.

După ce și-a obținut titlul, Ella Negruzzi a început să practice avocatura la Galați, iar mai târziu s-a mutat la București. S-a specializat în drept civil și penal, dar și în dreptul familiei și al minorilor. Ella a pledat în numeroase procese, apărând interesele femeilor și copiilor, dar și ale altor categorii sociale defavorizate, fiind apreciată pentru competența, curajul și elocvența ei.

Activitatea socială şi lupta pentru drepturile femeilor

Ella Negruzzi nu a fost doar o pionieră a avocaturii, ci și o militantă pentru drepturile femeilor și pentru emanciparea lor civilă și politică. A fost implicată în mai multe organizații și mișcări feministe, atât în perioada interbelică, cât și în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Astfel, Ella a înființat societatea „Gospodăriile Rurale” cu scopul de a pregăti și educa sătenii. Societatea trimitea maestre de diferite specialități la sate unde țineau cursuri gratuite sătenilor. 

În anul 1917, împreună cu alte feministe, printre care Elena Meissner, a depus o petiție la Senat, cerând acordarea drepturilor civile și politice femeilor. Petiția a fost respinsă, dar a marcat începutul unei campanii susținute pentru obținerea votului feminin.

Întrebată de senatori „Pentru ce femeia cere dreptul de vot?”, prima femeie avocat din România a răspuns:

„Pentru că femeile muncesc, pentru că plătesc impozite, pentru că este nedrept ca într -o țară democratică, unde toți cetățeniiiau parte la alegerea guvernului, femeile să nu exercite acest drept”.

În anul 1918, a fost una dintre fondatoarele Asociației pentru Emanciparea Civilă și Politică a Femeilor Române (AECPFR), cea mai importantă organizație feministă din România. Asociația avea ca scop promovarea dreptului femeilor la educație, muncă și participare politică. Ella Negruzzi a fost vicepreședintă și secretară generală a asociației, precum și redactoarea revistei „Drepturile Femeii”, organul de presă al asociației.

În anul 1921, a participat la Congresul Internațional al Femeilor de la Geneva, unde a prezentat situația femeilor din România și a cerut sprijinul organizațiilor internaționale pentru cauza lor.

După ce Constituția din 1923 a conferit femeilor din România dreptul de vot și de a fi alese în funcții publice, Ella Negruzzi s-a înscris în Partidul Național Țărănesc.

În anul 1929, când femeilor li s-a permis pentru prima dată să participe la alegerile locale în calitate de candidați, a candidat în București, alături de alte feministe ale vremii precum Calypso Botez și Alexandrina Cantacuzino, Negruzzi a devenit una dintre primele șase femei alese pentru a ocupa funcția de consilier municipal în București.

În anul 1931, alaturi de Maria Baiulescu și Calypso Botez, Ella Negruzzi a fost delegată să prezinte ministrului Justiției moțiunea potrivit căreia drepturile civile de care se bucurau femeile din Transilvania și Banat încă din timpul Austro-Ungariei să fie extinse în toată țara. Revendicările au fost considerate drept îndreptățite, avand sustinerea prim-ministrului Nicolae Iorga, a ministrului Justiției și a profesorului Constantin Dissescu, fiind a depus şi votat în aprilie 1932, proiectul de lege prin care se ridica incapacitatea civilă a femeii măritate.

În anul 1935, a fost una dintre inițiatoarele „Grupului Avocaților Democrați”, o organizație profesională care milita pentru apărarea drepturilor omului, a statului de drept și a democrației.

După instaurarea fascismului în Germania, Ella Negruzzi s-a manifestat ca o luptătoare împotriva războiului. De asemenea, a înființat organizația „Frontul feminin”,o coaliție de organizații ale femeilor creată pentru a instrui femeile în organizarea pentru a-și apăra drepturile culturale, socio-economice și politice. Ella a devenit ținta a numeroase amenințări cu moartea pentru apărarea ilegalistei comuniste Anei Pauker, aflată la închisoare. Când regimul regelui Carol al II-lea a evoluat într-o dictatură și a forțat închiderea AECPFR, ea a fost nevoită să se retragă temporar din participarea publică și a refuzat să coopereze cu politicile sale.

Ella Negruzzi, o moştenire impresionantă

Emanciparea femeii, promovarea culturii și stoparea războiului reprezintă principalele acțiuni pentru care Ella Negruzzi a militat pe tot parcursul vieții.

Ella Negruzzi a murit la 19 decembrie 1949, la vârsta de 73 de ani, la București. A fost înmormântată în cimitirul Bellu, alături de unchiul ei, Iacob Negruzzi. A a fost o femeie remarcabilă, care a lăsat o moștenire culturală valoroasă pentru România. Ella Negruzzi a fost prima femeie avocat din țară, dar şi o scriitoare și o publicistă prolifică, o militantă pentru drepturile femeilor și pentru emanciparea lor civilă și politică, fiind o personalitate de excepție a culturii și societății românești.