Traian Popovici, primarul român al Cernăuţiului care a salvat 20.000 de evrei

5 min


10
10 puncte

Traian Popovici este un erou mai puţin cunoscut în prezent, dar care este considerat Drept între Popoare, după ce a împiedicat deportarea a circa 20.000 de evrei din Bucovina în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Traian Popovici s-a născut pe 17 octombrie 1892 în satul Ruşii Mănăstioarei, aflat atunci în Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria. În prezent, localitatea face parte din comuna Udeşti, judeţul Suceava.

Traian făcea parte dintr-o familie bună. Era fiul preotului Ioan Popovici şi strănepot al celebrului preot Andrei din Udeştii Sucevei. Acesta din urmă, în anul 1777, a refuzat să depună jurământul faţă de noua stăpânire austriacă. Unchiul său a fost Dorimedont Popovici, om politic care a devenit ministru pentru problemele Bucovinei în guvernele conduse de generalul Alexandru Averescu.

traian popovici

Cariera lui Traian Popovici

Popovici a urmat cursurile Gimnaziului superior la Suceava, după care s-a înscris la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii din Cernăuţi. În anul 1908, în timpul liceului, a trecut clandestin granița dintre Austro-Ungaria și România, pentru a-l vedea pe Nicolae Iorga care vizita localitatea Burdujeni (astăzi cartier al municipiului Suceava). În anul 1914, a devenit președinte al Societății Academice „Junimea”.

La începutul Primului Război Mondial, Traian Popovici a trecut în România şi s-a înrolat în Armata Română, luptând până la sfârşitul războiului. A absolvit facultatea abia după Marele Război, în anul 1919, devenind apoi doctor în drept.

În perioada interbelică a lucrat ca avocat în Cernăuţi, oraş care devenise parte a României în anul 1918, după destrămarea Austro-Ungariei. În iunie 1940, când Armata Roşie a cucerit Bucovina de Nord, şi oraşul Cernăuţi a devenit parte a Republicii Socialiste Sovietice Ucrainene, dr. Popovici s-a refugiat la Bucureşti, unde a continuat să profeseze ca avocat.

Primar al Cernăuţiului

În anul 1941, conducătorul statului de la acea vreme, mareşalul Ion Antonescu, i-a cerut lui Traian Popovici să devină primar al orașului Cernăuți. Acesta a refuzat inițial, întrucât nu dorea să servească un guvern cu ideologie fascistă. În urma sfaturilor primite de la apropiaţi, dr. Popovici s-a răzgândit.

În data de 1 august 1941, guvernatorul militar al Bucovinei, colonelul Alexandru Rioșanu, l-a numit pe dr. Traian Popovici în funcția de primar al municipiului Cernăuți.

La doar câteva zile după ce a fost numit în funcţie, dr. Popovici a fost invitat la biroul guvernator, care i-a cerut crearea unui ghetou evreiesc în Cernăuți. Traian Popovici a indicat „enormitatea acestei măsuri medievale”, pledând că este inadmisibil din punct de vedere tehnic să accepte ca acea parte a orașului să fie închisă între garduri cu sârmă ghimpată şi scânduri.

Această acțiune a fost amânată, iar colonelul Rioșanu a murit, în mod neașteptat la finalul aceleiaşi luni, în urma unei operații nereușite. În funcţia de guvernator a fost numit generalul Corneliu Calotescu.

Înfiinţarea ghetourilor

Fusese doar o chestiune de timp. Pe 10 octombrie, populaţia a fost înştiinţată că s-a hotărât evacuarea evreilor din Bucovina. Pentru a fi evacuaţi, era necesar ca mai întâi să fie strânşi într-un ghetou.

În aceeaşi zi, guvernatorul Calotescu a emis ordinele pentru înfiinţarea ghetoului Cernăuţi, pentru confiscarea averilor şi pentru deportarea evreilor peste Nistru. Asta în ciuda opoziţiei ferme a primarului Traian Popovici.

Dr. Popovici relatează în cartea sa, numită „Spovedania”, dialogul purtat cu guvernatorul Calotescu la aflarea veştii că se hotărâse deportarea în masă a evreilor din Cernăuţi:

„Am rămas înmărmurit. Am putut doar să îngân Guvernatorului atât: «Aici aţi ajuns, domnule guvernator?», la care dânsul îmi răspunde: «Ce să fac? E ordinul Mareşalului şi aici sunt şi delegaţii marelui Stat Major.»

Am evocat toate virtuţile strămoşeşti, am înfierat sadismul rasial. Am evocat ruşinea Spaniei care nu poate şterge din istoria ei prigoana împotriva evreilor de la 1492, sub Torquemada. Textual i-am spus: «Domnule guvernator, revoluţia franceză care a dat omenirii dreptatea şi libertatea a costat numai 11.800 victime, pe când d-ta trimiţi la moarte în pragul iernii peste 50.000 suflete.»” – fragment din „Spovedania”, de dr. Traian Popovici.

Pledoaria primarului a fost în zadar. Decizia fusese luată la cel mai înalt nivel. Operaţiunea strângerii evreilor în ghetou a avut loc în zorii zilei de 11 octombrie 1941. Pentru ca statul să nu fie păgubit, toate averile acestora au fost trecute în proprietatea statului.

Condiţiile de viaţă din ghetou urmau să fie extrem de dure. Se interzicea părăsirea ghetoului după ora 18:00, iar spaţiile de cazare din ghetou nu puteau adăposti mai mult de 10.000 de persoane. Cu toate acestea, au primit 50.000 de evrei.

La scurt timp după ce evreii au fost mutaţi în ghetou, acesta a fost împrejmuit cu sârmă ghimpată şi prevăzut cu porţi de lemn, păzite de soldaţi. Nimeni nu mai avea acces în interior fără permisiunea guvernatorului. Excepţie făceau creştinii care locuiau în cartier, calitate care trebuia dovedită cu o legitimaţie.

Lupta lui Traian Popovici, care a dus la salvarea a 20.000 de evrei

La o conferință specială cu toate autoritățile provinciei convocată de guvernator în dimineața zilei de 12 octombrie 1941, primarul Popovici a argumentat că în situația deportării tuturor evreilor din oraș, producția de război a Cernăuțiului ar fi grav afectată. Acesta a cerut ca evreii botezați, intelectualii, oamenii de artă, cei ce au servit statul român, pensionarii, ofițerii de armată, invalizii, specialiștii din industrie, medicii, inginerii, arhitecții și cei din sistemul judiciar sa fie scutiți de la deportare.

Guvernatorul, a acceptat ca 100-120 de evrei să fie exceptați. Nemulțumit, Traian Popovici a încercat să-l influențeze pe însuşi mareşalul Antonescu.

După şedinţă, dr. Popovici a fost etichetat drept „jidovit” de către informatori.

Cu toate acestea, efortul său nu a fost în zadar. În data de 15 octombrie, guvernatorul a primit vestea că pledoaria primarului l-a convins pe mareşalul Ion Antonescu.

„Strădania mea a fost însă încununată de succes, pentru că în după-amiaza zilei de miercuri 15 octombrie, mareşalul Antonescu, în convorbirea telefonică cu guvernatorul, a consimţit la o retuşare a deportării masive, ordonând exceptarea de la evacuare a unui lot de până la 20.000 suflete, în care număr să intre categoriile asupra cărora atrăsesem atenţia în conferinţa administrativă de duminică şi asupra cărora avizasem prin intermediul unor factori de absolută greutate.

Aşa s-a ajuns la oprirea în Cernăuţi, a unui număr de cca. 20.000 evrei. Că această oprire nu era pe placul străzii şi improvizaţilor romanizatori, nu importă.” – fragment din cartea „Spovedania”.

Înlăturarea din funcţie şi moartea

Curajul lui Traian Popovici nu a rămas nepedepsit.

În primăvara lui 1942, el a fost destituit din funcție din cauza acțiunii sale de emitere de scutiri de la deportare pentru evrei și a fost rechemat la București. Locul său a fost luat de Dimitrie Galeş.

Deportările au fost reluate. În iunie 1942, alţi 5.000 de evrei din Cernăuți au fost deportați în Transnistria, de unde majoritatea nu s-au mai întors niciodată.

“În ceea ce mă privește, ceea ce mi-a dat putere să mă opun curentului, să fiu stăpânul propriei mele voințe și să mă opun puterii, pentru a fi în sfârșit o ființă umană adevărată, a fost mesajul familiilor de preoți care constituie strămoșii mei, un mesaj despre ce înseamnă să iubești omenirea. Ceea ce mi-a dat putere a fost educația pe care o primisem în liceul din Suceava, unde am primit lumina literaturii clasice, unde profesorii mei mi-au modelat spiritul cu valorile umanității, care luminează neobosit omul și îl diferențiază de brute.” – fragment din cartea „Spovedania”.

După ce a fost îndepărtat din funcţie de primar, dr. Popovici a mai trăit doar 4 ani, decedând pe 4 iunie 1946. A fost înmormântat în curtea bisericii din satul Colacu, comuna Fundu Moldovei, judeţul Suceava.

Drept între Popoare

Deşi nu este o figură atât de cunoscută precum Oskar Schindler, Traian Popovici a fost recunoscut ca erou. Asta în ciuda faptului că cele aproape 20.000 de suflete reprezintă cel mai mare număr de evrei salvaţi de la moarte de o singură persoană în timpul Holocaustului.

La 23 de ani de la moartea sa, a primit distincţia „Drept între Popoare” din partea Yad Vashem (Memorialului Victimelor Holocaustului), instituție oficială a Statului Israel. Traian Popovici este primul român căruia i-a fost acordat acest titlu, ce desemnează eroii ne-evrei care au ajutat şi salvat evreii aflaţi în primejdie în timpul Holocaustului.


Ţi-a plăcut? Distribuie şi prietenilor tăi!

10
10 puncte

0 Comentarii

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Distribuie şi prietenilor tăi!

Nu ţine lucrurile interesante doar pentru tine. Şi prietenii tăi şi-ar dori să afle aceste informaţii!
Închide