Circul lui Nero s-a aflat în Vaticanul de azi. A fost locul în care a fost ucis Sf. Petru

Sursele istorice arată că persecuţia publică a creştinilor în timpul împăratului Nero a avut loc în grădinile imperiale aflate lângă Circul lui Nero. Se pare că nicio altă zonă nu rămăsese disponibilă după Marele Incendiu din Roma, care a distrus Circul Maximus şi cea mai mare parte a oraşului, în anul 64.^[sursa]

În ultima sa şedere la Roma, Sfântul Petru a fost arestat la ordinul împăratului Nero şi a fost executat în aceeaşi zi cu apostolul Pavel, în data de 29 iunie, anul 67. Legat de modalitatea martiriului, istoricul Eusebiu de Cezareea, a scris că Sfântul Petru „a venit la Roma și a fost crucificat cu capul în jos”.

Nu se cunoaște însă cu exactitate însă locul martiriului Sfântului Petru. Astfel, există două ipoteze, cu mici diferenţe între ele. Prima ipoteza arată că Sfântul Petru a fost ucis lângă fostul circ al lui Caligula și Nero, în afară zidurilor Romei, pe terenul numit „Agger Vaticano”. Potrivit celei de-a două ipoteze, moartea Sfântului Petru ar fi putut avea loc chiar în interiorul Circului lui Nero. Locul numit Vatican era în acea vreme dealul de lângă întregul complex și de asemenea de lângă răul Tibru, incluzând cimitirul cu morminte creștine și păgâne.

Circul lui Nero

Construcția acestui circ a fost începută de împăratul Caligula pe terenul mamei sale Agripina, pe Agger Vaticanus, adică pe Dealul Vatican, fiind finalizată de către împăratul Nero. Aliniera circului se află pe aceeaşi axă, atât cu vechea Basilică Sfântul Petru, cât și cu cea nouă.

Circul lui Nero a fost locul primei campanii organizate, susținute de stat, de persecuţie publică a creștinilor, loc al martiriului multor creștini începând cu anul 65. Împăratul Nero a dat vina pe creștini pentru incendierea Romei și i-a supus la torturi și execuții oribile în circ. Creștinii erau arși de vii, crucificați, aruncați la fiare sau folosiți ca torțe umane pentru a lumina noaptea.

Locul pentru crucificări din interiorul Circului se presupune a fi fost de-a lungul „spinei”, așa cum sugerează cartea Faptele Sfântului Petru, ce descriu locul martiriului că fiind inter duas metas (lat. „între două metae sau locuri de întoarcere”, care ar fi trebuit să se afle distanță egală de capetele circului).

În paralel cu partea nordică a Circului lui Nero se află Via Cornelia, precum și un cimitir-necropolă al celor neînstăriţi, de lângă șirul de cavouri ale unor cetăţeni romani bogaţi. Locul tradiţional al mormântului Sfântului Petru se află în această zonă.

În jurul anului 160, comunitatea creștină din Roma a înălțat un prim monument pe acel loc. Împăratul Constantin cel Mare (306-337) a dezgropat osemintele apostolului, după care l-a reașezat în același loc, acoperind totodată mormântul cu un monument. Vechea Basilică Sfântul Petru din Roma a fost ridicată de către împăratul Constantin deasupra acestui loc, folosind o parte din structura Circului lui Nero. Basilica a fost poziționată în așa fel încât absidă altarului să fie centrată pe Mormântul Sfântului Petru. În prezent, se regăseşte sub baldachinul din noua Catedrală Sfântul Petru.

Circul lui Nero a trebuit să fie în cea mai mare parte distrus pentru a fi ridicată biserica. Prin poziţionarea altarului principal deasupra mormântului Sfântului Petru, jumătate din dealul Vatican a fost nivelat, iar circul a fost excavat. Săpăturile în deal sunt vizibile până în zilele noastre în partea de nor, în afara Catedralei Sfântul Petru.

Obeliscul din Circul lui Nero, „un martor tăcut” al martiriului Sfântului Petru

Un obelisc situat în centrul Circului lui Nero poate fi considerat singurul martor, tăcut, ce e drept, al martiriului Sfântului Petru și al multor alți creștini din timpul persecuţiilor pornite de Nero. Acesta este singurul vestigiu istoric din acel loc, păstrat din acea vreme până în prezent în Vatican.

Obeliscul construit de către Faraonul Mencare în anul 1835 î.Hr., a fost adus din Egipt la Roma de către împăratul Caligula în anul 37 d.Hr. Pentru păgâni, obeliscul era un simbol solar care reprezenta o legătură virală între cer și pământ, adică o cale de comunicare cu divinitatea.

Locul sau inițial a fost în Circul lui Caligula într-un loc situat în sudul bisericii de astăzi, în apropiere de Sacristie. A fost sculptat dintr-un singur bloc de granit și are o înălţime de 25,31 metri, o lăţime de 8,25 metri şi o greutate de 330 tone. Închinat inițial lui „Augustus” și „Tiberius” acum este închinat Sfintei Cruci, având inscripţia: „Christus Vincit, Christus Regnat, Christus Imperat. Christus ab omni malo plebem suam defendat.” Obeliscul are în vârf o cruce de bronz conțînând un fragment din Sfânta Cruce a lui Hristos.

În anul 1586, Papa Sixt al V-lea l-a mutat în centrul Pieței Sfântul Petru. Această operațiune ce a neecesitat sute de muncitori, a fost condusă de Domenico Fontana cu ajutorul fratelui său, Giovanni și a durat patru luni. Obeliscul a fost ridicat din nou pe 10 septembrie 1586 de către 900 de oameni folosind 140 de cai și 44 trolii. Obeliscul poate fi văzut și astăzi în mijlocul Pieței Sfântul Petru din Vatican. Este o atracție turistică populară și un loc important pentru ceremonii și evenimente religioase desfășurate în Piața Sfântul Petru.